Ghidul privind Drepturile Omului pentru Moldova. Fiecare are dreptul să-și cunoască drepturile

În realitatea de astăzi, drepturile omului sunt adesea încălcate sau restrânse în mod ilegal. Cei aflați la putere nu de fiecare dată sunt interesați să depună eforturi pentru a respecta drepturile și libertățile omului. Iar noi nu întotdeauna cunoaștem cum să ne protejăm în situațiile în care credem că drepturile noastre au fost încălcate. Ghidul privind Drepturile Omului este conceput pentru a ne ajuta să trăim în siguranță și cu demnitate, cu o mai bună înțelegere a drepturilor noastre și pentru a ne ajuta să luăm măsuri pentru a apăra și promova drepturile omului. Aflați despre drepturile dumneavoastră, deoarece lipsa de cunoștință este în beneficiul doar al celor care încearcă să ne oprime.

Ghidul privind Drepturile Omului pentru Moldova este o inițiativă care promovează cultura drepturilor fundamentale prin instrumente accesibile, resurse vizuale și exemple din contextul național. Ghidul privind Drepturile Omului pentru Moldova a fost lansat oficial pe Platforma europeană pentru educația în domeniul drepturilor omului în noiembrie 2023, și a devenit disponibil publicului larg pe platforma online – humanrightsguide.md – în limba română, rusă și engleză. În prezent, Ghidul privind Drepturile Omului pentru Moldova acoperă 10 subiecte, 20 de drepturi și mai multe teste tematice pentru verificarea cunoștințelor despre drepturile omului. Aflați cum funcționează drepturile omului în contextul situațiilor cotidiene:

Tematica despre “Ce reprezintă drepturile omului” – într-un limbaj accesibil, descrie ce sunt drepturile omului și cum să le înțelegem, ce este important de știut despre drepturile omului și care drepturi sunt considerate drepturi ale omului. Tema explică ce constituie o încălcare a drepturilor omului, dacă aveți obligații și întinderea responsabilităților dumneavoastră, care sunt documentele cheie privind drepturile omului și cine protejează drepturile omului.

Tematica despre “Instituțiile pentru drepturile omului” – explică ce instituții pentru drepturile omului sunt disponibile în Moldova și la nivel internațional, la care puteți apela pentru a stabili dacă drepturile dumneavoastră au fost încălcate. La nivel național, aveți la dispoziție două instituții naționale pentru drepturile omului – Avocatul Poporului (Ombudsmanul) și Consiliul pentru Egalitate. Există, de asemenea, Curtea Constituțională a Republicii Moldova, care examinează constituționalitatea diferitelor legi și reglementări din Moldova. În ceea ce privește instituțiile internaționale, Ghidul vă va ajuta să înțelegeți cum să apelați la Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau la Comitetul ONU pentru Drepturile Omului, în cazul în care mecanismele naționale de atac au fost ineficiente și o posibilă violare a drepturilor omului nu a fost suficient investigată sau remediată.

Tematica despre “Organizații care vă pot ajuta” – vă prezintă diverse organizații active în domeniul drepturilor omului în Moldova. Sunt incluse două secțiuni detaliate care descriu rolul organizațiilor neguvernamentale și al instituțiilor de stat în activitatea privind drepturile omului în general sau în sprijinirea anumitor grupuri din societate și protejarea anumitor drepturi, precum și organizațiile pe care le puteți contacta pentru asistență în situația dumneavoastră specifică. Ghidul va explica modul în care aceste organizații vă pot ajuta în situații care implică potențiale încălcări ale drepturilor omului. De asemenea, va oferi informații generale despre activitățile lor și informațiile lor de contact.

Tematica despre “Restrângerile drepturilor omului” – explică ce drepturi ale omului pot fi restrânse și care sunt cerințele juridice pentru ca astfel de restrângeri să fie legale. De asemenea, sunt prezentate modalitățile prin care drepturile omului pot fi restrânse și căile de atac care ar trebui să fie disponibile pentru a contesta astfel de restrângeri. În acest subiect, veți găsi informații despre drepturile absolute și drepturile cu nucleul protejat și veți afla ce restrângeri sunt permise și cum sunt stabilite aceste restrângeri. Tematica data conține și informații despre derogările de la drepturile omului care sunt permise în situații de urgență, cum ar fi războiul, amenințarea teroristă sau pandemia.

Tematica despre “Participarea сivică” – explică drepturile de participare civică pe care le au cetățenii Republicii Moldova și alte personae, și cum legea protejează aceste drepturi. Aceasta este singura temă din Ghid care nu se referă numai la drepturi, ci și la modul în care oamenii pot lua parte activ la viața țărilor lor și pot influența deciziile luate de autorități. Această temă arată că participarea noastră nu se încheie atunci când alegem un nou Parlament, Președinte și votăm la referendum. Putem participa în moduri foarte diferite și putem influența dezvoltarea țării și a societății noastre. Noi înșine ne putem alătura partidelor politice și putem participa la alegeri în calitate de candidați. Putem forma și participa la organizații neguvernamentale și sindicate. De asemenea, putem participa la dezbaterea și îmbunătățirea proiectelor de legi, organizarea de demonstrații și greve, voluntariat și crearea de oportunități pentru participarea tinerilor, a grupurilor vulnerabile și a minorităților, astfel încât vocea fiecăruia să fie auzită.

Tematica despre “Instanțele de judecată și procesele de judecată” – explică drepturile omului în instanță și cum să le asigurați. De asemenea, sunt demonstrate situații diverse în care este posibil să fie nevoie să vă adresați instanței, cum ar fi soluționarea unui litigiu financiar cu o altă persoană sau depunerea unei plângeri cu privire la o decizie a unei instituții de stat. Informațiile despre drepturile și responsabilitățile care vă garantează un proces echitabil vă vor ajuta să vă pregătiți pentru un proces viitor sau să evaluați procesul în care sunteți implicat în prezent. Aceste informații vă pot ajuta să înțelegeți potențialele încălcări ale drepturilor omului și cum să le protejați dacă considerați că drepturile dumneavoastră au fost violate. Selectați o procedură judiciară din listă din această secțiune (procedură penală, procedură contravențională, procedură civilă sau procedură administrativă) și aflați mai multe despre drepturile și responsabilitățile dumneavoastră într-o situație concretă.

Tematica despre “Penitenciare” – descrie drepturile fundamentale ale persoanelor private de libertate și modul în care aceste drepturi ar trebui asigurate. A fi încarcerat nu înseamnă că vă pierdeți drepturile omului. Drepturile omului trebuie respectate chiar dacă sunteți privat de libertate. Această secțiune descrie standardele privind condițiile de deținere, atitudinea personalului penitenciarului, îngrijirea medicală care trebuie acordată deținuților, posibilele mijloace de comunicare dintre deținuți și lumea exterioară, precum și tipurile de muncă, activitățile religioase și de altă natură în care deținuții pot fi implicați în timpul executării pedepsei. Această secțiune include compartimente despre: Condiții de detenție, Sănătatea, Tratamentul și siguranța, Ordinea interioară și măsurile de securitate, Corespondență și vizitele, Munca, religia și activitățile zilnice. De asemenea, veți găsi informații despre modul în care deținuții pot depune plângeri cu privire la ispășirea pedepsei.

Tematica despre “Familia” – explică conceptul de „familie” și discută situații în care pot fi afectate drepturile dumneavoastră reproductive, drepturile și responsabilitățile conjugale sau parentale sau drepturile dumneavoastră ca și copil. Subiectul explică, de asemenea, modul în care diverse acțiuni în astfel de situații pot interfera cu dreptul dumneavoastră la o viață privată și de familie. Familia este o relație personală de facto sau formalizată legal între doi parteneri, precum și relația dintre un părinte și un copil. Dreptul de a stabili și menține aceste relații este protejat de drepturile omului. Dreptul la o viață privată și de familie include diverse aspecte, despre care puteți afla mai mult în compartimentele abordate în acest subiect – Ce este familia, Dreptul de a-vă cunoaște originile, Dreptul de a întemeia o familie, Drepturile reproductive, Părinții, Copilul și Mecanisme de suport al familiei.

Tematica despre “Reținerea și arestul preventiv” – este o resursă online excelentă privind dreptul la libertate și siguranță al persoanei, explicându-l din perspectiva drepturilor omului, atât pentru educarea publicului larg, cât și pentru profesioniștii care lucrează în domeniu. Tematica data vă va ajuta să aflați despre drepturile dumneavoastră, pentru că explică situațiile în care puteți fi reținut și deținut în arest preventiv, drepturile de bază pe care le aveți pe parcursul reținerii sau pe parcursul detenției, explică procedura care ar trebui urmată, modul cum ar trebui să fiți tratat, și descrie ce încălcări ale drepturilor omului pot apărea în anumite situații în timpul procesului. În timpul proceselor de reținere și detenție, pot fi afectate drepturi ale omului precum dreptul la libertate și siguranţă, dreptul la un proces echitabil, dreptul la viață, interzicerea tratamentelor inumane ori degradante sau a torturii, și dreptul la viață privată. De asemenea, vă puteți familiariza cu actele juridice relevante și jurisprudența prevăzute în această secțiune.

Tematica despre “Discriminarea” – este dedicată dreptului de a vă exercita drepturile omului în mod egal cu ceilalți. Aceasta include dreptul la protecție împotriva discriminării. Întrucât discriminarea se manifestă în multe situații de viață și este comisă atât de funcționari publici, cât și de persoane private, este important să o recunoașteți și să știți cum să vă apărați drepturile. Interzicerea discriminării constituie fundamentul tuturor drepturilor omului. Acest subiect va explica în detaliu ce este discriminarea și vă va ajuta să recunoașteți diferite tipuri de discriminare. În secțiunea „Situații discriminatorii”, puteți găsi informații despre situațiile (la locul de muncă, în instituțiile de învățământ sau la achiziționarea de bunuri și servicii) sau domeniile (ocuparea forței de muncă, educație, accesul la bunuri și servicii, asistență medicală etc.) în care discriminarea are loc cel mai des. Această secțiune include, de asemenea, un compartiment „Crime motivate de ură”, unde puteți afla despre ce infracțiuni pot fi considerate crime motivate de ură, diferitele tipuri de răspundere, statutul de victimă și cum să obțineți asistență. Compartimentul „Cum să depuneți plângere” explică cum și unde să depuneți o plângere privind discriminarea și unde să solicitați ajutor.

Pe lângă tematicile enumerate mai sus, Ghidul privind Drepturilor Omului pentru Moldova conține descrierea a douăzeci de drepturi, pe care le puteți accesa pe platforma Ghidului.

De asemenea, puteți fi interesat de jurisprudență, atunci puteți studia cauze privind Republica Moldova sau alte țări citate în Ghid, provenite din instanțele naționale, sau din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau a Comitetului ONU pentru Drepturile Omului.

Dacă doriți să utilizați Ghidul în scopuri educaționale sau pentru a vă evalua cunoștințele despre drepturile omului înainte sau după studierea tematicelor prezentate în Ghid, puteți îndeplini teste pe diverse teme din Ghidul privind Drepturile Omului pentru Moldova.

Ghidul privind Drepturile Omului pentru Moldova este elaborat în cadrul proiectelor „Educația incluzivă pentru drepturile omului – o poartă către buna guvernare și participarea civică” și „Ghidul privind drepturile omului – educația în domeniul drepturilor omului pentru consolidarea respectării statului de drept și a valorilor democratice”, finanțat în cadrul programului Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Letonia „Proiecte de cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională”, și face parte din Platforma digitală europeană pentru educația în domeniul drepturilor omului. Ghidul privind Drepturile Omului pentru Moldova este elaborat de asociația obștească Ambasada Drepturilor Omului, în parteneriat cu organizația Societatea Baltică pentru Drepturile Omului (BHRS) din Riga. Partenerii proiectului în Moldova sunt Oficiul Avocatului Poporului din Republica Moldova (Ombudsman) și Consiliul pentru Egalitate din Republica Moldova.

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

Știri similare

0
Sondaj standard

Ți-a plăcut pluginul nostru?

Moldova 1

Peste 1 600 de moldoveni au decedat peste hotare în ultimii 5 ani. Cât costă repatrierea

În ultimii 5 ani, peste 1 600 de cetățeni ai Republicii Moldova au decedat peste hotare. Potrivit unor date furnizate de Ministerul Afacerilor Externe (MAE), în perioada 1 ianuarie 2020 – 30 noiembrie 2025, misiunile diplomatice și oficiile consulare ale țării au eliberat aproximativ 1 600 de pașapoarte mortuare, document indispensabil pentru repatrierea corpurilor neînsuflețite sau a urnelor cu cenușă. Costurile pentru repatrierea trupurilor neînsuflețite variază în funcție de destinație și tipul transportului, dar pot ajunge la mii de euro, relatează Moldova 1.

Cele mai multe pașapoarte mortuare au fost eliberate în statele cu comunități numeroase de moldoveni. Italia se află pe primul loc, cu 811 cazuri, urmată de Franța – cu 144, Turcia – cu 97, Cehia – cu 95, România – cu 64 și Federația Rusă – cu 45.

De asemenea, Statele Unite ale Americii se numără printre țările în care au fost înregistrate frecvent astfel de cazuri, cu 40 de pașapoarte mortuare eliberate în aceeași perioadă.

La polul opus, în state cu comunități mai reduse de moldoveni au fost raportate cazuri izolate, cum ar fi Japonia – două cazuri, India și China – câte un caz.

Ministerul Afacerilor Externe a menționat că, în cazul deceselor peste hotare, rolul ambasadelor și consulatelor este strict consular, limitat de cadrul legal.

Asistența oferită include înregistrarea decesului, eliberarea gratuită a certificatelor de deces și a pașapoartelor mortuare, precum și informarea familiilor cu privire la procedurile aplicabile în statul unde a survenit decesul”, se arată în răspunsul oficial transmis redacției noastre.

În același timp, MAE susține că statul nu dispune de mecanisme financiare pentru a acoperi costurile de repatriere. „Ministerul Afacerilor Externe și Guvernul Republicii Moldova nu dispun de mecanisme sau mijloace financiare de sprijin destinat acoperirii costurilor de repatriere a cetățenilor moldoveni decedați peste hotare”, a precizat instituția.

De regulă, cheltuielile sunt suportate de familii sau, în unele situații, de angajatori, mai ales atunci când persoana decedată avea un contract de muncă.

Conform Serviciului Vamal, transportarea sicrielor sau a urnelor cu cenușă peste frontiera de stat se face în baza Acordului de la Strasbourg din 1973 privind transferul corpurilor persoanelor decedate, ratificat de Republica Moldova.

Pentru introducerea în Republica Moldova a corpurilor neînsuflețite sau a urnelor cu cenușă, la frontieră trebuie prezentate permisul mortuar sau certificatul de deces, în original, documentele justificative pentru transport, precum și alte documente, după caz.

Pentru scoaterea din Republica Moldova a cetățenilor decedați, este obligatorie prezentarea permisului mortuar eliberat de Ministerul Sănătății și a documentelor de transport.

Cu excepția documentelor prevăzute de convențiile internaționale, nici statul de destinație, nici statul de tranzit nu vor cere alte documente decât permisul mortuar”, a menționat că Serviciul Vamal.

Potrivit MAE, costurile repatrierii corpurilor neînsuflețite diferă semnificativ în funcție de distanță și tipul transportului:

din România: 400 – 1 500 de euro;
din Italia: aproximativ 3 000 de euro;
din Franța: 3 000 – 4 000 de euro;
din Statele Unite ale Americii: până la 15 600 de euro, în funcție de an și servicii.
din India: 5 370 de euro;
din Japonia: de la 6 000 de euro.

Republica Moldova are una dintre cele mai mari rate de migrație a forței de muncă din Europa. Potrivit datelor oficiale, circa un milion de cetățeni muncesc în prezent peste hotare, cei mai mulți în state ale Uniunii Europene.

Igor Țurcan

„Va deveni Maia Sandu cel de-al doilea Alexandru Ioan Cuza?” Reacții la declarația președintei despre Unire

Declarația președintei Maia Sandu, potrivit căreia ar vota pentru unirea Republicii Moldova cu România în cazul organizării unui referendum, a generat un val de reacții în spațiul public. Politicieni, diplomați, experți și activiști civici și-au exprimat opiniile. Unii au lansat apeluri la demisie și acuzații de trădare, în timp ce alții au transmis mesaje de susținere sau comentarii critice. NewsMaker prezintă în continuare o selecție de reacții apărute în urma acestor declarații.

Opoziția cere demisii: menținerea Maiei Sandu în funcția de președinte, o amenințare

Declarația președintei Maia Sandu a fost întâmpinată cu reacții dure din partea opoziției parlamentare. PSRM și PCRM – două dintre cele mai mari partide de opoziție, care au participat împreună la alegerile parlamentare din septembrie 2025, dar au format fracțiuni separate în actuala legislatură – au cerut demisia șefei statului.

Socialiștii susțin că afirmația Maiei Sandu „nu este o „opinie personală” și nici o „speculație abstractă”, ci un act deschis de trădare politică îndreptat împotriva statalității moldovenești, a Constituției, suveranității și neutralității țării”. PSRM consideră că Maia Sandu „trebuie să demisioneze imediat” și solicită „Procuraturii Generale, SIS și tuturor organelor competente să inițieze de urgență o anchetă privind posibila trădare de patrie”.

Și Partidul Comuniștilor califică declarațiile drept „un act de trădare de stat și o încălcare gravă a jurământului prezidențial”. Potrivit acestora, „Maia Sandu a depășit cu mult limitele atribuțiilor prevăzute de Constituție”. La fel ca și colegii lor socialiști și fost parteneri de bloc, comuniștii cer ca Maia Sandu „să-și depună imediat atribuțiile și să părăsească teritoriul țării pe care o urăște și pe care intenționează să o șteargă de pe harta politică a lumii”.

De cealaltă parte, unionistul Dragoș Galbur consideră că reunirea „nu trebuie să fie un exercițiu consultativ inventat peste noapte, dar un act politic major, realizabil prin decizia a două parlamente, cu majorități constituționale și cu viziunile unor lideri care înțeleg importanța momentului”. Președintele Partidului Național Moldovenesc susține, totodată, că România este „unica noastră garanție pentru un viitor stabil și sigur”: „Maia Sandu are încă trei ani la dispoziție pentru a decide în ce pagină vrea să fie trecută: în capitolul birocratic despre „integrarea europeană” sau în capitolul mare, cel al reunificării României”.

Cu o reacție a venit și Partidul Liberal Democrat din Moldova. Formațiunea politică, condusă de fostul premier Vlad Filat, susține că afirmația președintei țării a fost formulată „în mod ipotetic și condițional”: „Nu este însoțită de nicio poziție politică clară și de niciun demers instituțional. În această formă, declarația nu constituie o direcție strategică, ci o luare de poziție ambiguă, lipsită de consecințe politice concrete”.

Maia Sandu, al doilea Alexandru Ioan Cuza?

Idealul Unirii cu România, unul firesc, moral și istoric legitim, nu este anti-Republica Moldova, ci e anti-imperialist, consideră fostul ambasador al Republicii Moldova în România, Victor Chirilă. Diplomatul, desemnat ambasador în Ucraina, susține că „idealul Unirii va fi viu în Republica Moldova, atât timp România va avea obligația morală și istorică să ne ajute cu orice îi stă în puteri”: „Nu există între statele noastre un Pod mai solid și indestructibil, decât Românitatea noastră”.

Cu o reacție a venit și fostul deputat PAS Vasile Șoimaru. Potrivit lui, declarațiile președintei lasă loc de „o singură întrebare, răspunsul la care nu lasă loc de amânare”. „Va deveni ori nu va deveni Maia Sandu cel de-al doilea Alexandru Ioan Cuza al neamului românesc” – s-a întrebat el.

„Istericul Dodon, după declarația Maiei Sandu despre Unire, crede că Doamna vrea să fie ultima președintă a Moldovei… (…) Nu, Dodoane, indiferent de dorința ta și de cele zece soluții ale tale, Maia Sandu, are șanse reale să devină (de Români depinde!) nu ultimul președinte al R. Moldova, ci al …doilea Alexandru Ioan Cuza al Neamului Românesc!”, a scris Șoimaru pe rețele.  

„Șoc emoțional” după declarația Maiei Sandu?

Activista Inna Virtosu susține că declarația președintei „a produs un șoc emoțional” și avertizează că subiectul unirii rămâne „inflamabil” și ușor de instrumentalizat politic. Potrivit acesteia, „problema nu este neapărat declarația în sine, ci contextul, istoricul și lipsa de consecințe”.

 „Maia Sandu nu a făcut o afirmație nouă. De-a lungul ultimului deceniu, pozițiile sale au oscilat constant între formulări vagi pro-unioniste și afirmații prudente, care mută decizia exclusiv în cârca unui „popor” abstract, fără ca statul să-și asume vreodată un rol activ. Această ambiguitate a devenit, în timp, o strategie”, susține Virtosu. Activista se întreabă de ce șefa statului „nu a inițiat un referendum în anii în care a deținut puterea și de ce nu anunță un calendar clar pentru o astfel de decizie istorică”.

Și activistul Vitalie Spîrnceană consideră că momentul nu este unul nou: „Președinta nu a făcut decât să repete, aproape cuvânt cu cuvânt, și de data asta în engleză, ce a zis încă în 2016, adică 10 ani în urmă. Această circumstanță îl face trist de două ori”. Acesta se întreabă de ce, „în loc de această nălucă a Unirii”, nu sunt promovate proiecte de colaborare care să depășească limitele etniei, limbii sau religiei.

Istoricul Alexei Tulbure atrage, la rândul său, atenția asupra diferenței dintre declarațiile făcute înainte și după accederea în funcția supremă în stat. Potrivit acestuia, „declarația Maiei Sandu privind unionismul” ridică semne de întrebare inclusiv pentru partenerii externi ai Republicii Moldova: „Le oferim miliarde pentru dezvoltare ca stat independent și suveran, iar ei visează lichidarea acestuia – își vor spune cei din Europa. (…) Cu tristețe mă gândesc la ”presidential legacy” a dnei Sandu”.

De menționat că Președinția nu a răspuns, deocamdată, acuzațiilor și solicitărilor lansate în spațiul public, urmare a declarațiilor șefei statului

***

Amintim că Maia Sandu a declarat, într-un interviu pentru presa britanică, publicat pe 11 ianuarie, că, în cazul în care ar fi organizat un referendum, ar vota pentru unirea Republicii Moldova cu România. Ea a mai spus că întrucât în prezent nu există o majoritate de cetățeni moldoveni care să susțină acest deziderat, iar autoritățile de la Chișinău urmăresc mai degrabă aderarea Republicii Moldova la UE, care este sprijinită cea mai mare parte a societății.

Nu este pentru prima dată când Maia Sandu se pronunță în favoarea unirii cu România. În 2016, anul în care a participat pentru prima dată la alegerile pentru funcția de președinte al Republicii Moldova, aceasta a spus în cadrul unei emisiuni televizate că ar vota pentru unirea cu România în eventualitatea unui referendum.


Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.



Vreți să susțineți ceea ce facem?

Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.

Susțineți NewsMaker!
NewsMaker

Criza continuă, în Transnistria? Krasnoselski cere prelungirea stării de urgență în economie

Starea de urgență în economie din regiunea transnistreană – care nu se află sub controlul autorităților constituționale ale Republicii Moldova – ar putea fi prelungită. Liderul de facto din stânga Nistrului, Vadim Krasnoselski, a emis un ordin în acest sens, care va fi examinat de legislativul nerecunoscut de la Tiraspol pe 15 ianuarie, scrie presa locală.

Tiraspolul a introdus stare de urgență în economie pe 18 decembrie, pentru un termen de 30 de zile, din cauza reducerii livrărilor de gaz către stânga Nistrului.

Anterior, vicepremierul pentru Reintegrare, Valeriu Chiveri, a declarat că dificultățile au apărut după ce agentul de plată pentru gazele livrate regiunii transnistrene a fost schimbat din nou. Potrivit oficialului, problema este una tehnică, nu politică, și a survenit după ce Tiraspolul a respins schema de livrare a gazelor propusă de Chișinău – susținută de partenerii europeni – optând, în schimb, pentru mecanismul sugerat de Moscova, pe care Chiveri l-a calificat drept nesustenabil.

Între timp, se înregistrează dificultăți în asigurarea regiunii transnistrene cu resurse energetice. Pe 12 ianuarie, șeful-adjunct al organului executiv local, Serghei Obolonik, a anunțat că Combinatul de ciment de la Râbnița și-a suspendat activitatea, iar Uzina Metalurgică Moldovenească funcționează la capacitate parțială. De asemenea, în școli și clădirile administrative a fost întreruptă căldura pe durata vacanței de iarnă, iar în primele 11 zile ale noului an s-au înregistrat pene de curent în mai multe localități.

Reforma administrativ-teritorială va fi gata în 2026? Deputat PAS: „Până în vară urmează să finalizăm discuțiile”

Guvernul va prezenta în cel mult două luni, un plan oficial de implementare a reformei administrativ-teritoriale. Până în vara acestui an, autoritățile își propun să finalizeze consultările publice și să adopte pachetul de legi necesar pentru aplicarea noii hărți administrative, astfel încât alegerile locale din 2027 să fie organizate deja în noile condiții. Informația a fost comunicată de deputatul PAS, Igor Chiriac, în cadrul emisiunii „Ora Expertizei” de la Jurnal TV.

„Probabil că la finele lunii ianuarie – începutul lunii februarie – va veni Guvernul cu planul de efectuare a acestei reforme, care va cuprinde inclusiv consultările publice cu administrațiile publice locale. Este un termen pe care îl așteptăm și urmează a fi efectuat. Această reformă urmează să înceapă a fi discutată pe larg în societate, pentru că avem un termen nu prea lung până la următoarele alegeri locale. Și până în vara acestui an urmează să finalizăm și discuțiile publice, și adoptarea acelui pachet de legi care ar permite efectuarea alegerilor locale în 2027”, a declarat parlamentarul.

Totodată, Igor Chiriac a menționat că vor fi operate și modificări la Codul electoral, care, potrivit recomandărilor, trebuie adoptate cu cel puțin un an înainte de alegeri.

În ceea ce privește cadrul constituțional al reformei, deputatul susține că nu există impedimente legale, întrucât Constituția Republicii Moldova prevede existența raioanelor, fără a stabili însă denumirea acestora. Potrivit lui, „cel mai corect” este ca Guvernul să vină cu viziunea, pentru că este cel care își va asuma această reformă.
***
Reforma administrativ-teritorială este considerată una dintre reformele dificile planificate de autorități și vizează reducerea numărului de primării și reorganizarea consiliilor raionale în forma lor actuală. Începând cu 2024, autoritățile au inițiat procesul de amalgamare voluntară a localităților, pentru consolidarea unităților administrative. Potrivit reformei propuse, țara ar urma să fie împărțită în cinci regiuni sau zece raioane. Cu toate acestea, satele nu se grăbesc să se unească, iar harta interactivă arată că doar două localități comasate se află în etapa finală a procesului. NM a explicat anterior care sunt reformele dificile pe care va trebui să le realizeze guvernarea.

Potrivit informațiilor oficiale, peste 240 de primării din cele 898 existente sunt implicate în diferite etape ale procesului de amalgamare, iar în două cazuri acesta a fost deja finalizat: grupul Leova (orașul Leova și satele Sârma, Tochile-Răducani și Sărata-Răzeși) și grupul Călinești (satul Călinești, comuna Chetriș și satul Hâncești din raionul Fălești).

Autoritățile explică necesitatea reformei prin faptul că administrația publică locală din Republica Moldova este puternic fragmentată: aproape 90% dintre unitățile administrativ-teritoriale de nivelul întâi au sub 5.000 de locuitori, ceea ce limitează capacitatea de a furniza servicii publice eficiente și de a gestiona resurse financiare suficiente.

Anterior, președintele Parlamentului, Igor Grosu, a declarat la postul public de televiziune că, până la începutul anului 2027, an în care vor avea loc alegeri locale în Republica Moldova, trebuie să se vină cu o decizie politică asumată privind reforma administrativ-teritorială, astfel încât viitorii primari și consilieri locali să fie aleși deja în noile unități administrativ-teritoriale.

Oficialul a adăugat că denumirea viitoarelor unități teritorial-administrative, fie că vor fi județe sau regiuni, contează mai puțin, important fiind modul în care vor fi organizate și eficientizate serviciile publice. Igor Grosu a subliniat că această reformă este esențială pentru o gestionare mai eficientă a fondurilor publice și pentru a oferi cetățenilor servicii de calitate.


Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.



Vreți să susțineți ceea ce facem?

Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.

Susțineți NewsMaker!
РИА Новости

Un manager rus de top, cunoscut drept „ostaticul” lui Lukașenko, a dispărut în Cipru: cine este Vladislav Baumgertner

În Cipru a dispărut Vladislav Baumgertner, unul dintre cei mai cunoscuți manageri ruși ai anilor 2010. În calitate de director general al „Uralkalii”, producător și exportator rus de îngrășăminte potasice, Baumgertner a rupt parteneriatul cu „Belaruskali”, iar în același an, ajuns în Belarus, a fost arestat timp de o lună. Potrivit Meduza, Baumgertner este cunoscut drept „ostaticul” lui Alexandr Lukașenko.

Pe 11 ianuarie, poliția din Cipru a anunțat dispariția Vladislav Baumgertner, cetățean rus în vârstă de 53 de ani. Acesta a plecat de acasă, din Limassol, oraș din Cipru, pe 7 ianuarie. De atunci, nu a răspuns la apeluri. Căutările au început pe 10 ianuarie. La ele s-au alăturat serviciul de salvare, poliția și voluntarii, fiind folosit un elicopter al poliției și drone. Baumgertner a fost căutat în zone greu accesibile din jurul localității Pissouri, unde a fost înregistrat pentru ultima dată semnalul telefonului său mobil.

În ziua următoare dispariției lui Baumgartner, în Cipru a fost găsit mort al treilea secretar al Ambasadei Rusiei, Aleksei Panov. Potrivit publicației SigmaLive, angajații ambasadei i-au predat corpul poliției cipriote, susținând că a fost vorba de un suicid și că Panov a lăsat o notă de adio. Totuși, nota nu a fost înmânată poliției, motivându-se că urma să fie trimisă la Moscova. De asemenea, polițiștii nu au fost lăsați să inspecteze biroul lui Panov, în care a fost descoperit corpul său.

Cine este Baumgertner

Absolvent al Universității Tehnice din Ural, Baumgertner și-a început cariera la compania de distribuție a energiei „Uralenergo”. La începutul anilor 2000, a obținut diplome de master în administrarea afacerilor și management financiar în Marea Britanie. Ulterior, a fost angajat la „Uralkalii”, producător și exportator rus de îngrășăminte cu potasiu. La acea vreme, „Uralkalii” era deținut de antreprenorul Dmitri Ribolovlev. În 2003, Baumgertner a devenit director comercial, iar în 2005 – director general și președinte al „Uralkalii”. Potrivit foștilor colegi, Ribolovlev l-a ales pe Baumgertner pentru că acesta plăcea investitorilor și nu oferea motive să fie suspectat de furt.

Baumgartner a listat compania la bursa din Londra și a fuzionat-o cu „Silvinit”, un alt producător de îngrășăminte potasice. „Baumgartner este direct și rațional. (…) Acționează întotdeauna în interesul afacerii, într-un mod clar și precis. Și asta aduce rezultate bune pentru afaceri, deși uneori nu ia în considerare emoțiile oamenilor și îi determină să se întoarcă împotriva lui”, declara în 2013 Mark Rozin, conducătorul companiei „Ecopsi Consulting”, care colabora cu „Uralkalii”.

Tot în 2005, „Uralkalii”, împreună cu „Belaruskali”, a creat „Compania Potasică Belarusă” – un canal unic de distribuție a îngrășămintelor potasice. Compania controla peste 40% din exportul mondial de potasiu. Însă până în 2013, pe fondul scăderii prețurilor, au început să apară neînțelegeri între „Uralkalii” și „Belaruskali”. Partenerii nu se puteau pune de acord asupra strategiei și au început să se acuze reciproc.

La sfârșitul lunii iulie 2013, Baumgertner a anunțat că „Uralkalii” se retrage din „Compania Potasică Belarusă”. Aceasta era unul dintre cele două cele mai mari carteluri de potasiu din lume, iar destrămarea sa a provocat un declin pe piață în ansamblu.

Potrivit Meduza, ieșirea „Uralkalii” din „Compania Potasică Belarusă” s-a dovedit a fi dureroasă pentru Alexandr Lukașenko. „Lovitura aplicată de partea rusă a subminat puternic „Belaruskali”, principalul furnizor de valută pentru buget. Asta înseamnă o lovitură pentru stabilitatea economică și bunăstarea declarată de Lukașenko”, declara analistul politic belarus Alexandr Klaskovskii.

Reținerea lui Baumgertner

La sfârșitul lunii august 2013, la o lună după ieșirea „Uralkalii” din „Compania Potasică Belarusă”, Baumgertner a sosit la Minsk pentru negocieri cu atunci prim-ministrul Belarusului, Mihail Miasnikovici. Negocierile s-au încheiat fără niciun rezultat, iar Baumgertner a fost reținut la aeroport, de unde intenționa să plece acasă. Nimeni nu avea îndoieli că ordinul fusese dat personal de Lukașenko, notează sursa citată.

„A venit, un puști, îl invită prim-ministrul. El s-a așezat cu picior peste picior și spune: asta nu se va întâmpla, asta nu se va întâmpla. A ieșit, a scuipat pe clădirea guvernului și a mers la aeroport, râzând. Iar acolo…”, povestea mai târziu Lukașenko. Mark Rozin spunea pentru Forbes că comportamentul care l-a indignat pe Lukașenko era „perfect în stilul lui Vlad”: „De multe ori se lovea de faptul că abordarea lui rațională nu ținea cont de factori imposibil de prevăzut. Nu trebuia să fie trimis la astfel de negocieri, cu atât mai mult în fața oficialilor”.

Lukașenko era indignat nu doar de comportamentul lui Baumgertner, ci și de cel al șefului său — proprietarul „Uralkalii”, Suleiman Kerimov, care, împreună cu partenerii săi, cumpărase compania de la Dmitri Ribolovlev. Lukașenko declara că Kerimov „face ce vrea” și sfătuia deschis conducerea Rusiei să folosească forța pentru a-l obliga pe omul de afaceri să vândă compania: „Eu i-aș închide pe Kerimov și pe ceilalți proprietari într-o singură celulă și ei ar vinde, cuminți, toate activele la cel mai mare preț. Le-aș găsi eu un cumpărător”.

Forțele de ordine belaruse l-au acuzat pe Baumgertner de abuz de putere și l-au trimis în arest. Arestarea sa a provocat o criză interstatală completă, scrie Meduza. Prim-vicepremierul Rusiei, Igor Șuvalov, a declarat că ceea ce s-a întâmplat este „foarte ciudat, inadecvat și nepartenerial”. A fost impusă interdicția la importul de carne de porc din Belarus și au fost reduse livrările de petrol către Belarus. Totuși, situația nu a escaladat într-un conflict deschis la nivelul șefilor de stat. Potrivit lui Lukașenko, el și Putin au convenit că „Baumgertner și Kerimov nu merită ca noi să stricăm relațiile”.

Extrădarea în Rusia

Baumgertner a stat arestat timp de o lună. A fost ținut într-o celulă individuală, inițial în același costum pe care îl purta la întâlnirea cu prim-ministrul Belarusului, scria Forbes. Potrivit unor surse ale revistei, în detenție Baumgertner „și-a revizuit profund viziunea asupra vieții”. La sfârșitul lunii septembrie 2013, a fost plasat în arest la domiciliu (într-un apartament închiriat la Minsk), iar la sfârșitul lunii noiembrie a fost extrădat în Rusia. Acolo i s-a deschis un dosar pentru abuz de putere – pentru a „îl aduce înapoi în țară”.

Ce a urmat

Potrivit sursei citate, „Uralkalii” și „Belaruskali” au trecut destul de bine peste „divorț”: după ce și-au revenit din șocurile inițiale (acțiunile „Uralkalii” au scăzut într-o singură zi cu 19%, iar „Belaruskali” a oprit jumătate din mine în căutarea unor noi canale de desfacere), în anul următor ambele companii și-au majorat producția. Kerimov, așa cum ceruse Lukașenko, a ieșit din capitalul „Uralkalii”, scrie meduza. Potrivit informațiilor „Proekt”, Putin l-a protejat pe Kerimov de urmărirea penală pe care Lukașenko încerca să o inițieze, iar în schimb Kerimov a transferat 100 de milioane de dolari pentru necesitățile centrului pentru copii „Sirius”, aflat sub tutela lui Putin.

Dosarul penal împotriva lui Baumgertner a fost închis, iar el s-a întors în afaceri. Fostul director al „Uralkalii” a condus unul dintre cei mai mari operatori portuari din Rusia, Global Ports, și a fost la conducerea producătorului de acumulatori litiu-ion Alevo, în care a investit Ribolovlev. În prezent, Baumgertner figurează ca director al companiei operator pentru birouri de familie HeadOffice, înființată în Cipru în 2020.

Больше нет статей для показа
0
Sondaj standard

Ți-a plăcut pluginul nostru?

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: