În satul Ișnovăț, raionul Criuleni, la 40 de km de Chișinău, locuiește familia Soltanici, care deține o mică fermă de iepuri. NM vă povestește istoria unei familii și a unui hobby de familie care a început de la un iepuraș oferit în dar și s-a transformat într-o mică afacere. Aceasta este și o poveste despre viața în Moldova și alegerea conștientă de a investi în locul în care te-ai născut.
Am mers în satul Ișnovăț, raionul Criuleni, cu câteva zile înainte de Paște. Acolo am cunoscut familia lui Mihai Soltanici, care în ultimii trei ani crește și vinde iepuri.
La prima vedere, satul Ișnovăț este la fel ca alte sute de sate împrăștiate pe dealurile și văile Moldovei. Poate cu o singură excepție: la intrarea în sat suntem întâmpinați de uriașe generatoare eoliene instalate în stânga și în dreapta de-a lungul unui drum proaspăt asfaltat.
Asfaltul însă se termină repede, iar noi ne apropiem de casa familiei Soltanici mergând pe un drum acoperit cu pietriș, pe care cu greu încap două mașini. La stânga și la dreapta de-a lungul drumului sunt case și garduri asemănătoare cu cele din toate satele moldovenești, șubrede pe alocuri. La capătul străzii se află casa nouă și frumoasă a lui Mihai, cu un gard similar și cu o suprafață mare betonată în curte, unde pot încăpea cu ușurință mai multe mașini.
„Cea mai bună decizie este să fii aici și nu în străinătate”
Chiar din prag, Mihai, puțin stânjenit, ne-a întrebat de unde a apărut acest interes pentru el, un fermier novice. Nu are mulți iepuri și chiar și cei pe care îi are sunt mai mult un hobby decât o afacere generatoare de venituri. Apoi, conducându-ne în curtea din spatele casei, a spus totuși că anul acesta sunt atâtea comenzi pentru carne de iepure de la prieteni și cunoscuți și prietenii cunoscuților, încât mica fermă abia de mai face față comenzilor.
În general, Mihai lucrează în calitate de constructor la Chișinău. El face naveta 40 de km la serviciu în fiecare zi și îi place foarte mult ceea ce face. Bărbatul a lucrat câțiva ani la Moscova, apoi în Italia, Spania și alte țări europene, dar a decis să se întoarcă acasă – pentru că așa este „corect”.
Cuvântul „corect” are în mod clar un loc special în vocabularul lui. „Cred că este corect să investim aici în Moldova. Sunt rude, prieteni, cunoscuți – toți locuiesc în țara noastră. Cred că cea mai bună decizie este să fim aici și nu în străinătate”, își justifică bărbatul decizia, conducându-ne într-o anexă.
„Vrem să înțelegem cum…”
O anexă lungă, construită din cotileți obișnuiți, se află la aproximativ cinci metri de casă. Aici sunt cele mai obișnuite cuști cu iepuri pe patru rafturi, iar în partea de jos sunt găini și rațe mute.
În timp ce Mihai ne arată iepurii, ne spune că decizia de a crește iepuri a venit spontan: în urmă cu trei ani, în ajunul Paștelui, un vecin le-a dăruit un iepure viu pentru masa de sărbătoare: nu l-au mâncat, ci au cumpărat încă unul. Și… de aici a pornit totul.
„Am adus iepurele acasă. Soției i-a plăcut foarte mult și s-a oferit să-l crească. Am mai cumpărat unul, iar perechea ne-a adus primii nouă iepurași. Așa a început totul: pe unii i-am vândut, pe alții i-m cumpărat”, își amintește bărbatul.
Cu toate acestea, lipsa cunoștințelor de bază despre creșterea animalelor a dus adesea la moartea acestora din cauza bolilor sezoniere sau a furajelor de proastă calitate. Ca de obicei, i-a ajutat internetul și un prieten veterinar, care le-a vorbit despre boli și vaccinarea obligatorie a animalelor. Acum Mihai le face injecții și și-a găsit un furnizor de încredere de alimente și vitamine bune.
Trei ani mai târziu, la ferma lui Mihai sunt aproximativ o sută de iepuri, mulți dintre care au fost obținuți prin încrucișarea rasei – cei pe care îi are deja și cei pe care îi cumpără de la piețele vecine. În acest fel, omul nu doar că îi reînnoiește, dar și experimentează cu rasele.
„Noi am vrut iepuri de diferite culori și rase – nu ca fermierii tradiționali care se concentrează pe o anumită rasă. Am vrut să înțelegem care sunt diferențele: cum se dezvoltă, cum cresc, care dintre ei sunt mai mult sau mai puțin sensibili la boli”, spune bărbatul, arătându-ne frați de diferite culori.
Această abordare, potrivit lui Mihai, ar trebui să-l ajute în viitor, când își va extinde ferma și va crește animale puternice, rezistente la boli. Între timp, el sau membrii familiei lui fac toată munca manual.
„Aproximativ 75% din investiție este propria mea muncă”
De trei ani, în fiecare dimineață, Mihai începe ziua cu o inspecție: schimbă apa și adaugă hrană animalelor, iar abia după aceea pleacă la Chișinău, la muncă. În timpul zilei, de treburi se ocupă fiul de 14 ani și soția acestuia, care însă la fel are un loc de muncă de bază.
„Întreaga noastră familie este implicată în muncă. Seara, revenind de la Chișinău, am grijă de animale. […] Creștem iepuri pentru suflet: sunt foarte blânzi și calmi. Unora dintre ei le place când deschidem cușca și îi mângâiem. Le pun și muzică, nu contează de care. Așa se calmează și se obișnuiesc cu mirosul unei persoane”, povestește bărbatul, deschizând una dintre cuști.
Arătându-ne cuștile cu animale, Mihai ne-a spus că nu a investit practic nimic în propria fermă – doar munca sa.
„Nu am făcut o investiție mare. Aproximativ 75% din investiție este munca mea. Și plus, materialele”, a spus bărbatul. Și a adăugat că, chiar și noaptea, când nu poate dormi, iese în curte și face ceva – un nou raft sau o cușcă.
Dar atât timp cât toate lucrările de aici sunt făcute manual, nu putem vorbi despre o extindere semnificativă a fermei – este deja dificil pentru familia Soltanici să facă față unei astfel de ferme. Prin urmare, pe viitor, Mihai planifică să renunțe complet la munca manuală.
„Am încercat să fac eu. Nu mi-a plăcut rezultatul”
Mihai a spus că a fost la alte ferme mari și a văzut cum sunt organizate lucrurile acolo. După aceea, a încercat să simplifice cel puțin parțial procesul de îngrijire a animalelor pe cont propriu și a încercat deja să realizeze un sistem automat de alimentare cu apă. Nu i-a plăcut rezultatul: apa a stagnat, a căpătat un miros și un gust neplăcut, așa că a trebuit să revină la schimbarea manuală a apei și, în zilele reci de iarnă, chiar să o încălzească.
Bărbatul planifică să câștige bani sau să obțină un grant astfel încât să cumpere echipament pentru ferma viitorului:
„Am văzut cum sunt organizate alte ferme și am analizat de ce am nevoie. Mai rămâne doar să fac proiectul. Planuri: să câștig mai mulți bani – să merg undeva în Europa, vom vedea. […] Între timp, mă gândesc să aplic pentru un grant pentru a face totul după modelul european: cu un sistem automatizat de hrănire și curățare a cuștilor”, își împărtășește Mihai planurile, iar privind în perspectivă spune că în așa mod va fi posibil să crească o mie sau mai multe capete la fermă
Dar nici atunci Mihai nu planifică să renunțe la jobul său de la Chișinău, pentru că îi plac și construcțiile.
„Logic înțeleg totul, dar nu mănânc carne de iepure”
În timp ce bărbatul ne povestește despre probleme cu hrana, prețuri și clienți, muncă manuală și atitudine față de animale, mângâie animale din când în când, ne arată iepurașii mici și pe acei „iepurași speciali” cu care familia sa are amintiri sau etape ale vieții. Printre ei se numără primul iepure cenușiu, deja în vârstă de trei ani – „tatăl tuturor celorlalți”, de la care a început totul.
La întrebarea cum pot fi mâncați cei obișnuiți cu mâinile și mirosul, cu afecțiunea și cu terapia prin muzică, Mihai se pierde printre gânduri.
„Logic, știu că îi cresc pentru vânzare. Dar nici eu, nici nimeni din familia noastră nu mănâncă carne de iepure. Avem găini și rațe. Le mâncăm, dar nu iepuri. Sunt cu ei în fiecare zi. I-am crescut, am avut grijă de ei – îmi pare rău să-i mâncăm. Nu pot. Sunt ca un câine sau o pisică. De asemenea, caută dragoste și atenție”, spune Mihai.
Continuă să ne povestească cum îi hrănește cu morcovi, pentru că conțin vitamine, sau cu ramuri de salcie, pe care urechiații le iubesc atât de mult. „Desigur, când ferma este mare, cu multe capete, atunci poate totul este diferit”, gândește el cu voce tare. Dar nu renunță la visul său – de a construi o fermă a viitorului într-un sat obișnuit moldovenesc. Pentru că așa este corect.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!
