În Moldova, adesea „restaurarea”, care presupune conservarea maximă a unui monument de arhitectură, este confundată cu „reconstrucția” și edificarea unei noi construcții care amintește originalul. Această necunoaștere a diferențelor pune în pericol monumentele istorice care s-au mai păstrat. Iar studierea profesiei de arhitect restaurator în Moldova în continuare nu se face nicăieri. NM relatează, cum această situație este redresată, parțial, prin programe europene și ce fel de cunoștințe sunt insuficiente arhitecților și constructorilor din Moldova pentru ca aceștia să poată conserva patrimoniul istoric.
Studierea profesiei de arhitect restaurator în Moldova este, practic, imposibilă. O asemenea specialitate nu există nici în școlile profesionale, nici la Universitatea Tehnică a Moldovei. În cei patru ani de învățământ la UTM, studenților arhitecți li se predau 60 de ore de teorie a restaurării și li se acordă 30 de ore pentru lucrări de laborator. La universitate nu se oferă abilități practice de restaurare.
În anul 2018 însă pentru profesorii de la școlile profesionale specializate în construcții și de la instituțiile universitare de profil și pentru absolvenții specialităților arhitectură și inginerie din Moldova, a apărut posibilitatea de a prelua experiența italienilor în domeniul restaurării. Cu susținerea Uniunii Europene, în Moldova, a fost lansat Proiectul Twinning „Conservarea arhitecturală”, în care în calitate de mentori sunt arhitecți și restauratori italieni. Proiectul a fost lansat în luna septembrie 2017 și se va încheia în anul 2019.
Unul dintre participanții acestui program, cu durata unui an de studii, a fost Sergiu Coceas, un tânăr lector de la Centrul de Excelență în Construcții.
Sergiu activează deja de câțiva ani în acest centru și predă un spectru larg de discipline de profil – de la tehnologii în construcții până la rezistența materialelor. El deține diplomă de „inginer constructor”, pe care a obținut-o la Universitatea Tehnică.
El spune că, pe lângă specialitatea de bază, are și altă pasiune – istoria. Anume de aceea a decis să participe la Proiectul Twinning de restaurare și conservare.
„Mulți confundă reconstrucția și restaurarea”
Prima etapă a instruirii cu profesorii italieni s-a desfășurat la Chișinău. Sub conducerera Laurei de Marco, arhitect, doctor în conservare arhitecturală, discipolii săi au redescoperit orașul care s-ar părea că este atât de cunoscut. După câteva excursii și după studierea aprofundată a monumentelor de arhitectură, Sergiu recunoaște că a început să aprecieze altfel istoria Chișinăului.
O parte a trainingului consta în faptul că în baza unui obiectiv real, participanții să învețe să alcătuiască proiecte complete despre restaurare. Alegerea organizatorilor a fost Muzeul Zemstvei de pe strada Șciusev din Chișinău. Clădirea a fost construită în anii 1850, în calitate de orfelinat pentru copii, apoi și-a schimbat destinația de nenumărate ori. Astăzi, aici se află ateliere de creație, mici galerii și săli de repetiții pentru reconstructorii teatrali. Însă aproape nimeni nu monitorizează situația acestui monument: clădirea se află într-o stare deplorabilă.
Sergiu mai spune că sarcina participanților la training era de a învăța să elaboreze planuri de restaurare în baza uneia dintre sălile mari ale Muzeului Zemstvei.
Procesul de muncă a început cu arhivele și studierea detaliată a construcției: cine, când și din ce a construit, ce s-a distrus, ce schimbări s-au efectuat mai târziu, din ce cauză au avut de suferit vechile elemente. Participanții la training au recunoscut că au încercat „să citească clădirea”. La rândul său, Sergiu spune că „până și cablurile care au fost instalate în încăpere au provocat distrugeri și deteriorări ale pereților”.
„Noi ne-am ocupat anume de restaurare, nu de reconstrucție. Mulți confundă aceste noțiuni. Reconstrucția înseamnă că noi distrugem ce e vechi și construim din nou, cu materiale noi, conform vechilor proiecte. În cazul restaurării, trebuie să fie păstrat la maximum tot ce este și să fie completate pierderile cu materialele care, vizual, seamănă cu originalul”, a precizat Sergiu.
Cel mai uimitor lucru pentru el și colegii săi a fost altceva. „Noile elemente trebuie adăugate astfel ca ele să poată fi deosebite de cele vechi. Acest detaliu, aflat din prelegerile italienilor, ne-a mirat: elementele noi trebuie să fie cât mai simplu posibil de eliminat în caz dacă, peste un timp oarecare, oamenii vor dori să studieze vechea clădire, să le poată elimina”, a mai spus Sergiu.
Lectorul a ajuns foarte repede la concluzia că în Moldova, adesea se vorbește în zadar despre restaurare. În timpul prelegerilor, de câteva ori au apărut polemici între specialiștii moldoveni care au participat la proiect. Ceea ce ei credeau că este restaurare, italienii numeau insistent reconstrucție.
„Până la acest training, pentru mine, restaurarea și reconstrucția erau una și aceeași”, recunoaște Sergiu. „La noi, adesea este lăsată doar fațada clădirii vechi, iar restul este reconstruit totalmente. Însă aceasta este doar un paravan”, își exprimă el nedumerirea.
„În comparație cu italienii, noi mai întâi facem, apoi ne gândim”
După prima etapă a trainingului, Sergiu a plecat la un stagiu de o lună în Florența, unde sunt concentrate numeroase școli și ateliere de restaurare. Datorită programului, el a ajuns la Școala profesională de construcții din Florența, unde se predau diferite tipuri de restaurare. Potrivit afirmațiilor sale, aici vin studenți din toată Italia.
Sergiu a constatat imediat deosebirile față de modul în care se obișnuiește să se lucreze în Moldova. „Inițial, mă deranja faptul că toți lucrează atât de lent. Nimeni nu se grăbește nicăieri, se pare că fiecare face în laborator ceea ce dorește”, își amintește Sergiu. Mai târziu însă, din experiență proprie, a înțeles de ce în activitatea restauratorului este atât de multă încetineală.
Grupul din care făcea el parte se specializa în restaurarea frescelor. La una dintre primele prelegeri, Sergiu a nimerit imediat la lucrările de la Catedrala San-Romolo (Fiesole), unde sunt restaurate frescele medievale. La una dintre etapele procesului de lucru trebuia să fie eliminat stratul superior al vopselei de culoare gri și să fie lăsat primul, alb, mult mai timpuriu. Studenții curățau stratul gri lent, cu instrumente fine.
„Mi-au dat un fragment mic și eu l-am curățat foarte repede, într-o oră, deși aceasta a fost o sarcină pentru o zi întreagă. Apoi am făcut al doilea fragment. În timp ce îmi așteptam sarcina de la profesor, m-am uitat cum le merge colegilor mei și am văzut că la ei, suprafața este albă, iar la mine – gri. Eu m-am grăbit și am scos stratul original de vopsea”, își amintește Sergiu. Acest lucru nu a provocat daune frescei, însă după aceasta, el și-a schimbat cardinal stilul de lucru. Sergiu spune că după aceasta, uneori, el nu reușea timp de o zi să curețe micul său fragment.
„Noi ne deosebim de europeni și de italieni prin faptul că noi mai întâi facem, apoi ne gândim la ce am făcut. Mai încercăm o dată și iarăși ne gândim. Iar ei mai întâi analizează cele mai potrivite metode nu doar din punct de vedere economic, dar și calculează, de cât timp și de ce fel de materiale vor avea nevoie ș.a.”, a precizat lectorul.
În laboratorul școlii profesionale, Sergiu nu numai că a luat cunoștință de metodele de restaurare, dar și a văzut cum se creează o frescă, de la zero. Studenții reproduc singuri cele mai vechi tehnici pentru a înțelege, cum se restaurează corect o imagine.
După revenirea de la Florența, insuficienșa specialiștilor în Chișinău a devenit pentru Sergiu mult mai evidentă. „Deocamdată, nu am văzut la noi anume exemple de restaurare. Peste tot unde am fost și cu profesorii italieni, și eu singur, mai târziu, sunt reconstrucții”, susține Sergiu.
„Noi vom avea, în sfârșit, restauratori moldoveni”
Sergiu a adus din Italia nu doar cunoștințele obținute în timpul studiilor în laboratoare, dar și conștientizarea faptului, cum anume poate fi păstrat patrimoniul arhitectural.
„În Italia, ni s-a povestit cazul unui om care a primit o moștenire de 3 milioane de euro. A cumpărat un castel de 2 milioane de euro, planificând să facă acolo reparație și să deschidă un hotel. A cumpărat, dar nu a reușit să înceapă lucrările. I s-a spus: „Ai citit contractul? El e al tău, dar nu poți schimba nimic acolo”, își amintește Sergiu. El mai pune că italianul a fost nevoit să investească 1 milion de euro în lucrările de restaurare și că acești bani i-au fost suficienți doar pentru o parte a clădirii. Dar, până la urmă, acela a deschis un hotel.
„Nimeni nu dorește să restaureze, pentru că aceasta este o plăcere foarte costisitoare. Peste tot, la fel ca și la noi, se încearcă să se dărâme și să se construiască din nou”, menționează el. În Italia însă, pentru încălcarea legislației în acest domeniu, sunt aplicate amenzi foarte mari. Populația preferă să nu riște.
Sergiu consideră că deocamdată, specialiștii din Moldova nu sunt pregătiți „moral” de astfel de transformări: ei nu au abilitățile necesare. Dar și „factorul politic”, în opinia sa, încetinește procesul de înăsprire a regulilor și legilor în domeniul conservării patrimoniului.
„Sper că odată cu dezvoltarea turismului, va avea loc și schimbarea mentalității și noi ne vom învăța să păstrăm ceea ce avem. Pentru că aceasta este istoria noastră”, consideră Sergiu. Acum, el consideră restaurarea o artă deosebită.
După călătorie, Sergiu intenționează să completeze insuficiența programelor educaționale pentru viitorii restauratori. La cursul pe care îl predă viitorilor arhitecți de la Universitatea Tehnică „se vorbește mai degrabă despre reconstrucție decât despre restaurare”, spune el. Tânărul speră că va putea corecta acest lucru.
Sergiu are de gând să obțină schimbarea programului de învățământ pentru studenții constructori, pentru ca în timpul studiilor la Centrul de Excelență în Construcții, să li se predea restaurarea.
„Și mai am un vis, o dorință de a organiza un curs complet de recalificare anume în domeniul restaurării, pentru ca la acesta să vină oameni pregătiți, cu o anumită bază de cunoștințe, dar nu cei pe care pur și simplu mama și tata i-au trimis să învețe”, a precizat Sergiu.
În timpul studiilor în Florența, el s-a inspirat din diferite ateliere, inclusiv în cele de restaurare a mobilierului vechi. El nu exclude că va încerca să deschidă în Centru „cercuri” pentru cei care doresc să învețe să restaureze nu doar clădiri, dar și scaune și mese din lemn.
El este sigur că astfel de programe îi vor ajuta să facă față crizei de cadre. „Atunci noi vom avea, în sfârșit, restauratori moldoveni. Că acum mulți se plâng că suntem nevoiți „să importăm” specialiști pentru diferite proiecte”, a concluzionat Sergiu.
Acest articol a fost elaborat în cadrul proiectului ‘VECINII UE est’. Opiniile exprimate sunt exclusiv cele ale autorului articolului.
