Despre reforma justiției în Moldova se vorbește cel puțin de 10 ani. Politicienii și experții vorbesc în cea mai mare parte despre justiție ca despre un sistem care se opune schimbărilor. Însă în interiorul acestui sistem, activează oameni, mulți dintre care doresc să-l facă mai bun, își apără principiile și nu le este frică să meargă împotriva curentului. NM lansează proiectul special „JusticeInside. Oamenii din interiorul sistemului”. În cadrul acestuia, noi vom publica monologuri ale judecătorilor, procurorilor și avocaților care vor povesti de la persoana întâi despre experiența lor, despre ceea ce-i frământă, cu ce piedici se confruntă și cum văd schimbările spre bine din sistem.
În prima ediție, Livia Mitrofan, magistrat la Judecătoria sectorului Centru, ne-a comunicat, de ce politicienii încearcă să ia sub controlul lor sistemul justiției, ce nu le ajunge judecătorilor din Moldova și de ce ea este împotriva evaluării externe.
„Am născut peste câteva zile după ce am depus jurământul”
Când învățam la universitate, consideram că judecătorii sunt niște zei cu un intelect foarte puternic. Nici nu mă gândeam că voi deveni judecător cu capacitățile mele. După universitate, am activat aproape patru ani la Ministerul Justiției, apoi am decis că îmi este mai apropiată avocatura. În curând, am înțeles că nu voi putea reprezenta părțile dacă voi ști că clientul meu nu are dreptate. Atunci, am decis să mă înscriu la studii la Institutul Național al Justiției [să devin judecător]. Atunci m-am gândit că dacă nu voi fi admisă, nu voi mai încerca, dar m-au înmatriculat din prima încercare. Iar după finalizarea studiilor, am câștigat primul concurs pentru funcția de magistrat. Atunci, eram în luna a șaptea de sarcină, însă acest lucru nu a fost un impediment pentru Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) pentru a mă numi judecător. Am născut peste câteva zile după ce am depus jurământul și timp de 10 luni, am fost în concediul de maternitate.
„În sistem era foarte multă frică”
În primăvara anului 2018, am revenit la serviciu în cadrul Colegiului Penal de la Judecătoria sectorului Ciocana. În primul caz pe care mi l-au repartizat, acuzatul se afla în arest preventiv. Procurorul dorea ca această cauză penală să fie conexată cu o altă cauză penală și să fie transmisă spre examinare altui judecător.
Dar demersul privind conexarea cauzelor a fost respins și dosarul mi-a fost returnat. Între timp, a expirat termenul de depunere a demersului cu privire prelungirea arestului când se putea înainta cerere de prelungire a arestului și eu am respins această cerere ca tardivă. După ce acuzatul din această cauză penală a fost eliberat, a omorât două persoane. Una dintre acestea era fratele fostei mele colege, cu care am lucrat la Ministerul Justiției. Atunci, nu am dormit două săptămâni.
În general, nu există cauze complicate și cauze simple. Un caz ar putea să pară simplu, apoi să te afecteze întreaga viață. Dar ar putea fi un dosar dificil, care nu te va influența.
Îmi este dificil și din cauza că le iau pe toate aproape dae inimă. În fiecare zi, mă rețin la serviciu, iar când vin acasă, continuu să mă gândesc: „Oare ce să mai citesc despre acest dosar, ca să iau o decizie corectă”.
Poate, cu timpul, îmi voi forma imunitate, dar fiecare caz este foarte important pentru mine.
Cred că să fii judecător, înseamnă să aperi legea și drepturile omului și să schimbi ceva spre bine în sistem.
Dacă e să vorbim despre sistem, în acesta a fost foarte multă frică până în vara anului 2019. Cum se resimțea această frică? Colegii vorbeau în șoaptă. Și mă gândeam: noi mereu ne plângem de reforme, de schimbarea legilor, dar de ce nu facem nimic? În replică, colegii mei spuneau: „Judecătorul trebuie să judece, dar nu trebuie să intervină în procesul de administrare [a sistemului justiției]”. Reieșea că președinții judecătoriilor și ai Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) aveau posibilitatea de a vorbi, iar magistrații tăceau. Deși judecătorii sunt reprezentanți ai puterii judecătorești, iar CSM este o autoritate de autoadministrare. Atunci am decis că trebuie de schimbat ceva. Am început să scriu despre unele lucruri pe Facebook. Acum, postările mele sunt urmărite de colegii mei, de societatea civilă, subiectele sunt discutate. Am convins și alți magistrați să fie mai activi. Am început să comunicăm cu judecători din România. Ei spuneau: „Da, judecătorul trebuie să examineze dosarele, dar atunci când independența sa este în pericol, trebuie să iasă din acest cadru și să înceapă să promoveze anumite valori”.
„Reforma nu se discută cu Balaurii”
Am convins de mai multe ori colegii să vorbească, am fost coautorul mai multor declarații publice. Prima declarație de acest gen am citit-o la o ședință a CSM din vara anului 2019. Atunci, reprezentanții noii guvernări au venit cu un mesaj clasic: „Sistemul este corupt, trebuie reformat”. S-a format un grup de lucru care trebuia să se ocupe de elaborarea reformei justiției, dar judecătorii nu au fost invitați, ne spuneau: „Reforma nu se discută cu Balaurii”. Noi am propus: haideți să vorbim, să discutăm, ce ne afectează pe noi și pe voi. După aceasta, au organizat un forum dedicat reformei justiției, la care au invitat magistrații. Dar până acum, nu s-a schimbat nimic.
Toți încep cu discuțiile despre corupție, dar haideți să vedem, de ce un judecător onest poate fi vulnerabil. Noi avem o multitudine de probleme. De exemplu, un volum de lucru foarte mare, iar pentru nerespectarea termenelor de procedură, un judecător poate fi tras la răspundere disciplinară. Despre aceasta se vorbește deja de zece ani, dar nimeni nu face nimic. În fiecare zi mă rețin la serviciu până pe la ora opt-nouă seara. Vin acasă obosită. Acasă am doi copii: unul merge la grădiniță, altul – la școală, ei doresc să comunicăm. De patru luni, lucrez fără un asistent. Reiese că dimineața ești la ședințe, apoi trebuie să primești dosare noi și să mai scrii părțile motivaționale ale deciziilor. Și așa e la toți judecătorii: pentru a face față volumului de lucru, trebuie să judeci mai repede decât vorbești.
„Politicienii încearcă să mențină controlul asupra sistemului judecătoresc”
În ultimii patru ani, au venit în judecătorii foarte mulți magistrați tineri, dar în sistem aproape nimic nu s-a schimbat. Poate că e din cauza acestor cinci ani [în Moldova, un judecător este numit mai întâi pe un termen de cinci ani – este o perioadă de probă, iar după aceasta, dacă se decide că magistratul nu s-a compromis cu nimic – până la 65 de ani]. Un coleg mi-a spus: „Dacă îmi vor prelungi mandatul, voi fi mai activ, dar deocamdată – nu”.
Mie nu mi-i teamă de acești cinci ani, deși anul acesta, multor judecători nu le-au fost prelungite mandatele. Multe dintre aceste decizii au fost neașteptate. Unui magistrat nu i-au prelungit recent mandatul pentru că au ținut cont de o scrisoare anonimă în care el a fost numit „analfabet juridic”. Scrisoarea a fost făcută publică la ședința CSM. Reiese că împotriva oricărui judecător poate să fie scrisă o scrisoare anonimă, să fie făcută publică la ședința CSM – și atât?
În prezent, circa două treimi din judecători sunt cu „pe o perioadă de 5 ani”. Dacă vor fi amendamente la Constituție [și vor anula perioada de probă de cinci ani], va fi asigurată stabilitatea acestor judecători tineri. Dar cred că niciun partid politic nu va face acest pas, deoarece perioada de probă este una dintre pârghiile de a influența judecătorii. Eu voi crede în intențiile lor [ale politicienilor] nobile atunci când parlamentul va aproba [aceste modificări ale Constituției].
Cred că toate polemicile despre sistemul judecătoresc sunt din cauza că politicienii încearcă să mențină controlul asupra acestuia.
Astfel, în toamna anului 2019, sistemul a fost dezbinat în două părți [o parte a corpului judecătoresc a organizat adunarea generală a judecătorilor, la care au votat pentru demiterea membrilor CSM, cealaltă parte a fost împotrivă și a considerat că adunarea a fost ilegală]. Noi nici până atunci nu eram uniți. Am venit la adunare și am spus: „Așa nu este corect, haideți să demonstrăm tuturor că noi putem schimba sistemul din interior. Când spunem că cineva încalcă legea, nu trebuie s-o încălcăm noi înșine”. Până în ziua de astăzi, toți judecătorii discută despre acele adunări: „Voi ați fost, voi n-ați fost”. Așa și funcționează principiul „dezbină și conduce”.
Tot atunci, în toamna anului 2019, ne-am fotografiat lângă clădirea judecătoriei, în mantii, în susținerea judecătorilor polonezi. În realitate, acesta a fost un mesaj: „Da, noi susținem magistrații polonezi, dar și pe noi ne vom putea apăra”. În ziua următoare, ministrul justiției a venit la noi și ne-a întrebat, ce ne deranjează. Și atunci nimeni nu a perceput acest lucru ca o influență. Atunci s-a format un grup de lucru pentru reformarea justiției. Și eu făceam parte din acesta. Am fost la o întrevedere cu președintele Comisiei de la Veneția, Gianni Buquicchio. Am avut posibilitatea să-i spun, care este poziția noastră.
Acum a avut loc întrevederea [cu președinta Maia Sandu]. Pentru mine, este straniu că toți scriu că eu am fost acolo, dar nimeni nu mă întreabă despre aceasta. M-i se creează impresia că ei [mass-media] nu doresc să informeze societatea, dar să ponegrească judecătorii. Presa a scris că o cunosc pe Tatiana Răducan [ex-judecătoare la Curtea Supremă de Justiție, membră a Consiliului Suprem de Securitate]. Dar eu nu am vorbit cu ea niciodată în viață. N-am idee de unde a apărut această informație.
„Despre problemele sistemului justiției poate comunica doar un judecător”
În general, atunci când funcționarii intenționează să reformeze sistemul justiției, ei trebuie să întrebe judecătorii, ce cred ei despre reformă. La noi, reforma a început în anul 2009. Legile se schimbă, se implementează proceduri noi, dar în practică, starea de lucruri nu s-a schimbat. Despre problemele sistemului judecătoresc ar putea comunica doar un judecător..
Pe mine mă deranjează, de exemplu, promovarea ideii privind evaluarea externă – este măsura cea mai dură care poate fi aplicată în sistem. Din câte înțeleg, o ramură a puterii va fi evaluată de alta. Așa ceva a fost în Albania, dar acolo, judecătorii erau membri ai grupărilor criminale organizate care se ocupau de traficul de arme. Și în Albania, pentru început, s-au aprobat amendamente la Constituție. La noi, despre o asemenea evaluare se va putea vorbi atunci când vor fi premise pentru modificarea Constituției [care vor proteja judecătorii de abuzuri]. Dar la noi, nu există încă nici majoritate parlamentară pentru modificarea Constituției.
Când un politician sau președintele afirmă că sistemul judecătoresc este corupt, fără a prezenta dovezi, este cel puțin incorect. Nu sunt corupți toți judecătorii. Și eu vreau să văd dovezile și vreau ca judecătorii care i-au mită să fie trași la răspundere.
La noi există Centrul Național Anticorupție, Autoritatea Națională de Integritate, Procuratura Anticorupție, Serviciul de Informații și Securitate. Acestea trebuie să investigheze cazurile respective. Dacă, de exemplu, Autoritatea Națională de Integritate nu funcționează, trebuie să fie schimbată legea în așa fel, ca această instituție să funcționeze.
„Dar despre tine ce să spun? Nu gătești, nu coci torturi”
Mi-aș dori să se schimbe nu numai mentalitatea judecătorilor (ca ei să nu considere că trebuie să tacă), ci și atitudinea societății față de magistrați. După ce mama mea s-a întâlnit cu mama unei colege de clasă de-a mea, mama mi-a spus: „Colega ta de clasă e gospodină, face totul: gătește, coace torturi”. Am întrebat-o, ce a povestit ea despre mine. A răspuns: „Dar despre tine ce să spun? Nu gătești, nu coci torturi. Ei și ce dacă ești judecător? Toți vorbesc de rău despre voi. Că sunteți corupți”. Am înțeles că trebuie schimbată și percepția societății.
Pentru aceasta, și judecătorii ar trebui să fie mult mai activi, mai curajoși, nu trebuie să le fie teamă să vorbească despre problemele din sistemul judecătoresc. Judecătorii nu sunt parte a unei turme care pur și simplu examinează dosare. Acum, sistemul judecătoresc ar trebui să se mobilizeze. Mandatele membrilor CSM expiră anul acesta, noi trebuie să alegem în Consiliu persoane demne. Reforma trebuie să fie realizată ținându-se cont de opiniile judecătorilor. Ar trebui că autoritățile anticorupție să funcționeze cu adevărat. Iar politicienii ar trebui să lase în pace judecătorii. Magistrații trebuie să lucreze fără influență și presiune din exterior. Politicienii au presă care promovează punctul lor de vedere, iar noi nu putem să ne apărăm. Este o luptă inegală.
