Șeful Agenției Naționale pentru Sănătate Publică (ANSP) Nicolae Furtună a prezentat scuze publice, după ce, în ajun, a declarat că noul coronavirus a luat viața celor care „și așa erau o povară pentru ei și pentru cei din jur”. În cadrul unui briefing din 8 septembrie, acesta a precizat că s-a referit la termenul medical „povara infecției COVID-19” și nu la sensul social al sintagmei.
„Eu am făcut referință medicală și nu socială. Nu este pentru prima oară când termenul este utilizat, inclusiv de mine. Dar dincolo de acestea, vreau să vin cu compasiune și empatie față de cei care nu au înțeles corect mesajul meu. Îmi aduc scuzele de rigoare pentru cei care într-un fel sau altul au înțeles altfel expresia „povara infecției COVID”. Din punct de vedere medical, este un termen corect”, a declarat Nicoale Furtună.
Șeful ANSP a mai spus că este solidar cu cei care și-au pierdut persoanele apropiate din cauza complicațiilor de sănătate provocate de infecția COVID-19.
„Eu sunt om viu și sufăr de rând cu toate persoanele și cu colegii mei care s-au infectat în timpul pandemiei. Săptămâna trecută am petrecut pe ultimul drum un fost coleg de grupă. Scopul meu este de a aduce încă o dată scuzele de rigoare pentru înțelesul expresiei „povară”. Precizez încă o dată că este vorba despre „povară medicală””, a declarat Furtună.
Reacția vine după ce, în cadrul unei emisiuni televizate din 7 septembrie, Nicolae Furtună a declarat: „Nu vreau să fiu judecat şi să nu par cinic, dar în toată lumea COVID-ul a luat viaţa celor care şi aşa erau o povară pentru ei şi pentru cei din jur. Oameni care se chinuiau, în stadii terminale de cancer, în stadii avansate de diabet zaharat, cu patologii cardiovasculare”.
Declarația a provocat critici acide pe rețelele de socializare, iar numeroși politicieni, inclusiv președintele PDM Pavel Filip, care se află în coaliția de guvernare, i-au cerut demisia.
În Long Island, statul american New York, s-a încheiat unul dintre cele mai mediatizate și de lungă durată cazuri de crimă în serie. Rex Heuermann, în vârstă de 62 de ani, a recunoscut că a ucis opt femei între 1993 și 2010. Aceste omoruri au fost denumite „crimele din Gilgo Beach”: trupurile victimelor erau găsite în vegetația deasă de-a lungul unui drum izolat de pe coasta oceanului. Cazul a stat la baza mini-serialului documentar Netflix „Fetele dispărute”, lansat în 2025.
Istoria descoperirii victimelor
Ancheta a început în 2010, după dispariția lui Shannan Gilbert, în vârstă de 23 de ani. Înainte să dispară, femeia a sunat la serviciul de urgență 911 și a spus că „cineva o urmărește și vrea să o omoare”. În timpul căutărilor, în decembrie 2010, poliția din comitatul Suffolk a descoperit rămășițele a patru femei: Maureen Brainard-Barnes (dispărută în 2007), Megan Waterman (dispărută în vara lui 2010) și Amber Lynn Costello (dispărută în toamna lui 2010). Toate prestau servicii de prostituție, iar corpurile lor erau învelite în pânză de sac și legate.
În 2011, în aceeași zonă au fost găsite rămășițele altor șase persoane: patru femei, un bărbat și un copil de doi ani. La începutul aceluiași an, în același perimetru, au mai fost descoperite rămășițele a încă șase persoane — patru femei, un bărbat și un copil de doi ani. În 2025, una dintre victime a fost identificată ca fiind Tanya Jackson, ucisă în 1997, iar copilul — fiica ei, Tatiana Dykes.
Rămășițele altor trei femei au fost găsite fragmentar, inclusiv un craniu. Unele dintre aceste fragmente fuseseră descoperite anterior în alte locuri de pe Long Island. Ulterior au fost identificate Karen Vergata (dispărută în 1996), Valerie Mack (2000) și Jessica Taylor (2003). Se știe că și Vergata practica sexul comercial.
Corpul lui Shannan Gilbert a fost descoperit în decembrie 2011, într-o zonă mlăștinoasă din Oak Beach. Deși poliția a susținut inițial că ar fi fost un accident, o expertiză independentă a indicat semne de strangulare.
Rudele victimelor au criticat ani la rând activitatea poliției și pe șeful acesteia, Jim Burke, care ulterior a fost condamnat pentru infracțiuni de serviciu fără legătură cu acest caz. Situația s-a schimbat în 2022, când o echipă specială de anchetă a reluat analiza dosarului.
Principalul suspect a devenit Rex Heuermann, un arhitect din New York, care locuia în Massapequa Park.
Martorii au relatat despre un bărbat care conducea un pickup Chevrolet Avalanche și folosea telefoane de unică folosință. Apelurile erau localizate în zona Massapequa Park. Anchetatorii au început să-l monitorizeze pe Heuermann: locuia acolo, conducea un astfel de pickup, lucra ca arhitect în New York și se remarca prin statura înaltă și constituția robustă.
În ianuarie 2023, polițiștii au ridicat o cutie de pizza aruncată de Heuermann. Pe marginile de pizza rămase au fost găsite urme de ADN care au coincis cu probele prelevate de pe corpul uneia dintre victime.
Hotărârea judecătorească
Heuermann a fost arestat pe 13 iulie 2023. Inițial a negat acuzațiile, însă pe 8 aprilie 2026 a recunoscut că este vinovat de opt crime. Printre acestea se numără și uciderea Sandrei Costiglia în 1993, precum și cazul lui Karen Vergata — legături care anterior nu fuseseră stabilite în cadrul anchetei, dar au fost confirmate ulterior prin expertize ADN.
În timpul percheziției la domiciliul său au fost găsite o cantitate mare de materiale pornografice și conținut asociat cu violența, decupaje din ziare despre „crimele din Gilgo Beach”, precum și liste cu notițe precum „amprente”, „urme de roți”, „acid” și „frânghie”.
Potrivit avocatului său, Heuermann a decis să nu ducă procesul până la capăt pentru a nu amplifica suferința familiei sale și a familiilor victimelor.
El a acceptat trei condamnări pe viață și patru pedepse consecutive de câte 25 de ani, fără posibilitatea de eliberare condiționată.
