NM a decis să realizeze experimentul „O lună cu minimul”. Doar că nu întreaga redacție va trăi cu minimul de existență propus de stat, ci doar eu, Nicolai Paholinițchi, reporter NM. Experimentul începe astăzi, 1 octombrie. În fiecare săptămână, voi povesti cum va decurge experimentul. Deocamdată – pe scurt despre scopurile experimentului, datele introductive și regulile jocului.
Despre experiment
Conform estimărilor Biroului Național de Statistică, pentru un bărbat economic activ, care trăiește într-un oraș mare, minimul de existență este de 2565,8 lei lunar. În acest sens, mie „mi-a mers”, pentru că acesta este cel mai mare „minimum” din toate („minimul” este calculat separat pentru orășeni, populația rurală, bărbați, femei, copii și pensionari). Iar mărimea medie a minimului de existență pentru toate categoriile populației este de 2082,7 lei.
Cu 2565,8 lei, va trebui timp de o lună să cumpăr mâncare, îmbrăcăminte, produse chimice de uz casnic, medicamente și să plătesc facturile pentru utilități. Am încercat să înțeleg, cum este calculat minimul, însă metodologia este destul de încurcată. În legi există o listă a produselor incluse în minimnul de existență: acolo sunt și diferite tipuri de carne, și brânză, și produse lactate, și pomușoare proaspete, și multe altele. Dar cum se calculează normele de procurare a îmbrăcămintei sau mărimea plăților pentru utilități – așa și nu am înțeles.
Am decis să realizez acest experiment pentru a afla, cum poți trăi cu minimul de existență cu care, așa cum afirmă statul, se poate trăi.
Asemenea experimente nu sunt o noutate, dar multe dintre ele se limitează la câteva life hack-uri despre mâncarea ieftină, istorioare despre pierderea în greutate a celui care face experimentul și despre lamentările precum că așa nu se poate de trăit. NM a decis să încerce să extindă puțin și să diversifice acest experiment: eu voi încerca să merg pe jos până la serviciu, să călătoresc, să cumpăr îmbrăcăminte, să merg la evenimente culturale și să-mi organizez distracții accesibile în condiții de epidemie. Dar sunt planificate și life hack-uri.
Săptămânal, pe site-ul NM vor apărea texte format blog, vlog-uri și story-uri pe rețelele noastre sociale în care voi povesti, cum se desfășoară experimentul.
Acum puteți urmări deja primele story-uri le, pe Instagram NM.
Despre regulile de joc
Locuim cu soția într-o garsonieră. Până la experiment, cumpăram împreună produse alimentare și împreună mâncam. Dar în perioada experimentului, voi fi nevoit să mănânc aparte de ea, însă dacă ea va dori să luăm masa împreună, s-ar putea ca nota de plată pentru produsele pe care le vom consuma în doi, să o împărțim în jumătate, dar, posibil, și nu. Aceasta va depinde de viteza cu care se vor topi banii mei.
Conform condițiilor experimentului, încep totul de la zero, deci, trebuie să cumpăr toate produsele, începând cu sare, piper, ulei, crupe etc. Același lucru se referă și la setul minim de produse chimice de uz casnic și mijloace de igienă: periuță de dinți, pastă de dinți, săpun, șampon, detergent și soluții de bărbierit.
Din minimul meu, nu voi cumpăra obiectele necesare în gospodărie, cum ar fi pungile de gunoi, soluțiile pentru spălarea veselei ori șervețelele pe care le folosim împreună cu soția. Măcar și pentru faptul că prețurile acestora vor acoperi cheltuielile mele pentru facturi.
Așa s-a întâmplat, „istoricește”, că facturile noastre sunt repartizate în felul următor: eu plătesc pentru energia electrică, apă, deservirea blocului și gaze – aceasta înseamnă aproximativ 400-600 de lei (în perioada de vară, fără cheltuielile pentru agentul termic), iar soția plătește interfonul și internetul – aproape 160 de lei lunar. Repartizarea ține de comoditatea transferului de plăți, deoarece cardurile mele sunt de la bănci diferite. În perioada experimentului, această „tradiție” se va păstra.
Redacția îmi plătește telefonia mobilă. În plus, am un abonament la serviciul streaming cu plată al „Yandex. Muzică”. La sfârșitul fiecărei luni, de pe cardul meu se retrag aproape 35 de lei (2 dolari). Voi păstra acest abonament în perioada experimentului.
Voi contabiliza cheltuielile prin aplicația «Тяжеловато» („Cam greu”). Este un program foarte simplu: introduci suma totală și termenele, iar aplicația prezintă câți bani poți cheltui timp de o zi. După aceasta, trebuie să introduci cheltuielile tale: dacă ai cheltuit mai puțin decât suma zilnică prevăzută, această sumă va crește, sau dimpotrivă. Din start, suma mea zilnică este de 82 de lei.
Acum – despre ce cheltuieli nu vor fi incluse în minimul meu. În luna octombrie, voi avea niște cheltuieli planificate din timp, care nu țin nicicum de minimul de existență și de ceea ce intră în coșul minim de consum. Eu nu pot transfera aceste cheltuieli pentru altă perioadă, de aceea pur și simplu nu le voi include în „coșul meu minim”, dar ele nu vor influența nicicum rezultatele și corectitudinea experimentului.
Despre experiență
În ultimii zece ani, am avut câteva perioade dificile, când am rămas fără venituri și am trăit cu mult mai modest ca de obicei. În anul 2011, imediat după ce am absolvit universitatea, am lucrat timp de o jumătate de an într-o companie, dar nu am primit salariul. În 2014 și în 2018, când lucram la Kommersant.md, apoi la NM, noi am avut situații financiare dificile, când timp de câteva luni, nu am primit salarii sau am primit doar o parte mică din acesta. Cu toate acestea, trebuia să plătesc chiria și să trăiesc cumva, iar în anul 2018, mai era planificată și nunta, pentru organizarea ei fiind necesari bani.
Experimentul este interesant pentru mine și din considerentul că eu cred sincer că transportul public din Chișinău ar trebui să coste de câteva ori mai mult și nu doar 2 lei și că din acești 2 lei, el nu poate fi confortabil, cu condiționere în salon, să circule conform orarului și până târziu. La fel de sincer, nu înțeleg indignarea ce ține de medicina autohtonă costisitoare și de condițiile din spitale. În același timp, prețurile serviciilor prestate de clinicile private pot fi comparate cu o cină în doi la restaurant, iar să mergi la clinică, este de câteva ori mai ieftin decât la o nuntă. O medicină calitativă nu poate fi ieftină, la fel ca și învățământul.
Adesea mi se spune că vorbesc așa pentru că am un venit stabil. Să vedem dacă acest experiment îmi va schimba părerea. Dificultățile financiare cu care m-am confruntat mai devreme nu mi-au clătinat nicicum poziția.
Mai există unele temeri că banii se vor termina mai devreme și că nu voi reuși să duc experimentul până la capăt. Dar pe internet sunt astfel de challenge-uri cu niște condiții mult mai dificile, așa că sper că voi reuși.
Apropo! Despre modul în care se formează minimul de existență și ce anume (multe) este influențat real de acest indicator, citiți în articolul NM Minimul de (in)existență.
