Nouă ani de pușcărie și 26 de ani de consum de droguri. E posibil oare după o astfel de experiență să-ți reiei viața de la capăt, să te bucuri de diminețile cu miros de cafea, de o înghețată delicioasă și să-ți faci planuri de viitor. Cum e să trăiești în dependență și împreună cu un dependent? Este povestea lui Roman și a viitoarei lui soții, Aliona. Aceștia au reușit să-și refacă viața și să-și găsească un loc de muncă datorită proiectului SHARE.
”Nu ții minte când m-am căsătorit prima dată?”
Am convenit la telefon să ne întâlnim cu Roman și Aliona. A fost destul de complicat să găsim o oră convenabilă pentru toți, deoarece cuplul muncește și face și voluntariat. Ei au o singură zi liberă – miercuri. Coordonatorul proiectului SHARE (care îi ajută pe foștii deținuți și consumatori de droguri să-și găsească un loc de muncă) ne-a preîntâmpinat că cei doi trebuie să vină împreună la întâlnire. Roman este fost consumator de droguri și fost deținut, Aliona – a locuit împreună cu o persoană dependentă de droguri și asta uneori poate fi la fel de strașnic ca și dependența de stupefiante.
Cei doi au venit la timp, însă locul fixat pentru întâlnirea noastră este aglomerat și gălăgios. Decidem să mergem să mâncăm clătite. Am discutat o oră și jumătate în timp ce am mâncat și am băut ceai.
Roman are 45 de ani, este sociabili și direct. Ne povestește istoria vieții lui fără a ascunde detalii și fără a o înfrumuseța. Asta e. Roman face glume, râde, iar discuția trece treptat de la întrebări generale la o povestire profundă și personală despre viața lui, mai degrabă a lor cu Aliona, deoarece Aliona intervine cu completări și îi recomandă să se concentreze pe ce e mai important și nu pe toate detaliile.
”Nu îți amintești când m-am căsătorit prima dată?”, o întreabă Roman pe Aliona.
„De unde să știu eu, nici nu ne cunoșteam pe atunci”, îi răspunde glumind Aliona.
Roman s-a născut în Chișinău. Mama sa a venit în Moldova din Mordovia, iar tatăl s-a născut în sudul țării. „Tatăl ne-a părăsit când aveam un an și jumătate”, își amintește Roman. El vorbește inspirat și în detalii astfel încât îmi puteam imagina casa din cărămizi situată lângă Piața Centrală, unde a trăit cu mama, noul ei soț (acesta l-a înfiat) cu frații vitregi și cu sora sa. Îmi puteam imagina cum Roman, fiind elev în clasa a doua, alerga la înot (la 5.30 dimineața era deja în stație), dar și cum această lume a sa începe să se fisureze și în final se prăbușește complet.
„Am abandonat sportul pentru că antrenorul a spus că trebuie de plătit pentru antrenamente. În acea perioadă ne-am mutat în cartierul Poșta Veche, care pe atunci era unul destul de periculos. Eram preocupat de fleacuri. Mă distram într-o companie proastă, aveam activități criminale, dar nu foloseam droguri, doar câte un păhărel de vin și mai fumam câte odată. La 16 ani am plecat în regiunea Tiumen, acolo am absolvit școala. M-am întors acasă în 1994 când se destrăma Uniunea Sovietică. Așa am trăit până la 18 ani: nu lucram, am început să fumez, să beau alcool, să fac nebunii”, își amintește Roman.
El spune că în 1996 s-a înrolat în armată pentru a nu fi condamnat la închisoare. Dar nu s-a reținut prea mult acolo: a fugit, dar a fost prins și urma să fie pedepsit conform regulamentului. A scăpat de pedeapsă doar datorită vizitei unui general care a venit pentru a selecta soldați pentru forțele de menținere a păcii. Roman a ajuns la Bender. Tot atunci, la 18 ani, a încercat pentru prima dată drogurile – opiu. Au urmat 26 de ani de consum de droguri.
”Și în acel moment parcă cineva m-a atenționat de sus: gata, mai rău de atât nu poate fi”
”Din 1998 am lucrat taximetrist, iar ulterior am vopsit mașini. M-au invitat să muncesc la Moscova: acolo am vopsit bărci, iahturi, limuzine. Din 2002 până în 2008, m-au ajutat să-mi deschid propria vopsitorie auto la Moscova. Aveam bani. Aveam foarte mulți bani. Și toată perioada aceasta consumam: cocaină, heroină, opiu. Ce să vă mai povestesc? Daaaa – familie, copii. Înainte de a pleca la Moscova, am făcut cunoștință cu o tânără. Venea la mine, iar apoi a rămas însărcinată. Am înregistrat căsătoria, iar în 2005 s-a născut primul meu copil – Iaroslav”, își amintește Roman.
Această viață s-a încheiat în 2008. Roman a fost condamnat la nouă ani de închisoare. „Am fost condamnat pentru omor la nouă ani de închisoare cu regim strict. Am trecut prin două lagăre. Articolul nu a intrat sub nicio amnistie, de aceea am stat după gratii practic tot termenul: opt ani și nouă luni”, spune Roman.
În pușcărie nu a consumat droguri timp de trei ani, în rest și-a injectat regulat stupefiante. Când a fost eliberat, a fost deportat din Federația Rusă în Moldova. În Rusia a rămas cea de a doua familie a sa: cât a stat în pușcărie, s-a recăsătorit, iar soția i-a născut o fiică.
„M-am căsătorit când îmi ispășeam pedeapsa. Cinci ani venea să mă viziteze în pușcărie, apoi mi-a născut o fiică. Dar relația nu a mers prea bine și am divorțat până a fi eliberat. Când am revenit în Moldova, am început să muncesc prin garaje. Am revenit în data de 19 martie 2017, iar în data de 14 mai am cunoscut-o pe Aliona. După pușcărie, nu am mai consumat droguri. Dar aveam un client care consuma stupefiante. Și injectat odată, de două ori, de trei ori în prezența mea și nu am mai rezistat ispitei. Viața mea a început să se prăbușească din nou”, spune Roman și amuțește pentru o vreme. Aliona îl privește și continuă.
„Mi-a povestit că a fost condamnat. I-am spus că știu și că văd. Știam că a consumat droguri, nu era un secret. Eram convinsă că am să-l pot ajuta să depășească această situație, dar din păcate m-am rătăcit și eu puțin”, spune Aliona. Ei povestesc, iar eu îmi imaginez cum Roman scoate lucrurile Alionei din apartament (aceștia au decis din strat să locuiască împreună), cum Aliona îl caută iarna îmbrăcată doar în pijama și papuci de cameră, cum gajează apartamentul pentru a plăti datoriile lui Roman și a-l salva de belele.
— Lucram și câștigam suficienți bani. Vopseam mașini. Dar se întâmpla ca din 30 de mii să aduc acasă doar 5 mii de lei. Dar Aliona nu a renunțat, mi-a fost mereu alături și era sigură că o să depășesc. Vedea în mine ceva ce alții nu observau.
— Când s-au terminat toate aceste probleme?
— În septembrie 2021. Am consumat droguri cinci ani. Și la un moment dat parcă cineva m-a atenționat de sus: „Gata, mai rău de atât nu poate fi.” M-am trezit, am telefonat-o pe Aliona și am rugat-o să vină să mă ia: „Du-mă unde vrei numai nu acasă”.
Roman a fost internat la Dispensarul de Narcologie, dar spune că „nu l-a ajutat”. „Cât am fost internat acolo, am reușit să consum de câteva ori droguri”. Ulterior, Aliona l-a ajutat să se interneze la centrul de reabilitare „Adomed”, unde Roman a petrecut un an fără telefon și fără comunicare din exterior.
„Am pierdut totul: aur, telefoane, bani”
De un și jumătate, Roman nu mai consumă droguri. A fost ajutat să se angajeze la muncă în compania Bertam Grup în cadrul proiectului SHARE. Roman instalează cabine de duș, lucrează cu schițe.
„În data de 4 octombrie a expirat termenul de reabilitare, iar în data de 5 octombrie am venit să mă angajez la muncă și peste o oră eram deja în drum spre Odesa, unde am fost trimis să cumpăr sticlă. Lucrez de jumătate de an. Mi-au cumpărat o mașină pentru care plătesc în rate. Au încredere în mine, ceea ce mă bucură. Cresc și primesc satisfacție. Din ziua în care am ajuns la reabilitare, am înțeles că mai mult nu-mi doresc o astfel de viață”, spune Roman.
Acum merge împreună cu Aliona la traininguri, duminică – la biserică, sâmbătă fac voluntariat: Aliona ajută copiii, iar Roman – refugiații. Roman a cerut-o pe Aliona în căsătorie și în curând își vor uni destinele. Se uită unul la celălalt și radiază de bucurie. „Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am întâlnit-o pe Aliona, este un om de la Dumnezeu”, concluzionează Roman.
Iar Aliona îl întreabă cu zâmbetul pe buze: „Acum e rândul meu?”
Și începe să povestească: „M-am născut în Rostov. La 12 ani am plecat de acasă. M-am bătut la școală și doi ani am fost în evidențele poliției. Am început să fumez la 15 ani, am încercat să consum droguri. La 19 ani am născut primul copil, iar la 23 – pe al doilea. Am fost căsătorită timp de 16 ani. Soțul mă bătea cu regularitate. La 30 de ani am divorțat”.
Trei luni a consumat droguri împreună cu Roman. „Am trăit împreună un an, doi. Am devenit curioasă ce consumă și am încercat și eu. Doar că nu am folosit nimic injectabil pentru că mii frică de injecții. Din păcate nu mă pot opri la timp. A durat trei luni. Într-o dimineață m-am trezit și am înțeles că încep să trăiesc ca un vagabond. Peste tot e debandadă. Am slăbit în trei luni 15 kg, nu mâncam câte patru zile. Nu aveam nevoie de mâncare, doar ceai dulce și trei pachete de țigări pe zi. Atunci am decis că nu mai pot continua așa și am mai înțeles că dacă mi-a reușit atât de simplu să scap de dependență, înseamnă că și el va reuși. Nu știam atunci că este o boală și nici cum poate fi tratată. Roman dispărea câte 5-6 zile, iar eu alergam peste tot și îl căutam. Am statut de persoană care locuiește cu cineva dependent de droguri”, spune Aliona, care precizează că acești oameni pot fi mai răi decât însăși consumatorii.
„Îi puteam desluși pașii. Mi se acutiza auzul și vederea. Am pierdut totul: aur, telefoane, bani. Nu știam cum e să faci baie cu ușa închisă. Trebuia să fiu mereu cu ochii pe el. Până a-l cunoaște pe Roman, aveam îndeletnicirile mele, prieteni. Dar am intrat în lumea drogurilor și a dispărut totul. La ora două de noapte, indiferent de anotimp, alergam pe străzi în pijama și boceam. Nu mâncam zile întregi și mi se făcea rău și îmi dădeam seama că am mâncat ultima dată luni, dar deja este joi ”, povestește Aliona despre viața ei cu Roman până la reabilitarea acestuia.
A început să frecventeze grupurile create pentru rudele celor dependenți de droguri. Acum, ea înțelege cât de multe familii se confruntă cu această problemă. Unii le cer sfaturi și îndrumări pentru a putea reveni la o viață normală. După toată această experiență, Aliona a înțeles că nu va mai putea rămâne alături de Roman dacă acesta va începe să consume din nou droguri.
„Nu vreau să-mi dăunez singură mie. Am fost învățată să nu-mi fie milă de oameni dependenți. Un om nu moare din cauza sevrajului, dar de la o supradoză poate muri. Înțelegeți, Roman e foarte blând, vulnerabil și sensibil. Ceea ce se vede e doar un ambalaj, dar în general mă simt foarte bine alături de el”, spune Aliona. Iar Roman recunoaște că nu mai vrea să ajungă din nou la fund, de unde i-a reușit cu greu să urce la suprafață.
„Știu cu ce se va încheia un pahar de votcă, o țigară, marijuana. Voi ajunge din nou în mlaștina din care am ieșit cu greu. Sunt conștient de asta. Mă bucuram de orice floare, când am început să mă lecuiesc de dependență. Simțeam că undeva se prepară cafea. Acest miros este o adevărată fericire. Pentru persoanele care au fost dependente de droguri, cafeaua este ca un gât de aer proaspăt. Suntem dependenți. Mereu depindem de ceva: cafea, dulciuri, înghețată. Nu căutăm o doză, dar starea de euforie”, spune bărbatul.
Aliona și Roman lucrează acum împreună în compania Bertam Grup (marca comercială DiVetro). Ea este manager vânzări furnitură. Ambii recunosc faptul că proiectul SHARE le-a oferit stabilitate și senzația că le vor reuși pe toate.
SHARE: „Le-am demonstrat tuturor că și cu oameni ca ei se pot face afaceri”
Proiectul SHARE s-a născut din particularitățile companiei Bertam Grup. De 16 ani, compania oferă locuri de muncă persoanelor care au fost condamnate anterior și foștilor consumatori de droguri. Fondatorul companiei este Vladimir Gaiț, fost pușcăriaș și consumator de droguri. La 24 de ani a fost condamnat pentru patru ani. Și-a ispășit pedeapsa, s-a angajat la muncă și a parcurs calea de la hamal până la șef al departamentului de vânzări en-gros.
фото: SHARE
„În timp ce eram după gratii, am decis că vreau să trăiesc altfel. Dar în țara noastră este foarte dificil pentru un fost condamnat să revină la o viață normală. Omul iese de după gratii și vrea să se angajeze la muncă. Dar este verificat, angajatorul vede că acesta a stat după gratii și refuză să îl ia la muncă. Eu am fost angajat de un cunoscut. A avut încrede, iar ulterior mi-a spus că am potențial și mi-a sugerat să deschid o afacere proprie. Cu timpul mi-a venit ideea să deschid o afacere și să angajez foști deținuți pentru a-i ajuta să se integreze”, povestește Vladimir.
La început se ocupa împreună cu partenerul său de aplicarea desenelor pe sticlă: uși de dulap, șorțuri de bucătărie, etc. Recunoaște că au început cu o imprimantă mică, iar peste cinci ani, Fabrica de Oglinzi din Odesa le-a propus să fie reprezentanți oficiali ai întreprinderii în Moldova.
„Primii doi ani au fost extrem de dificili. Am vrut să abandonăm. Dar businessul a început să aducă bani, puțini dar ne ajutau să ne menținem. Inițial lucram în trei, iar acum avem 60 de angajați. Toți managerii sunt foști deținuți sau foști consumatori de droguri. Aproape 80% dintre angajați – la fel”, precizează Vladimir. În afară de sticlă, compania a deschis o mică fabrică de prelucrare a metalului. În ambele companii sunt angajați foști deținuți care mai întâi sunt instruiți, iar apoi angajați.
фото: SHARE
Proiectul SHARE este creația lui Vladimir și a colegului său Alexandr Kudașev. Alexandr a muncit mai mulți ani în organizația Inițiativa Pozitivă, care ajută oamenii cu HIV.
фото: SHARE
„Am realizat proiecte sociale la cel mai înalt nivel. În 2018, am avut o criză personală. Am venit la Vladimir, care îmi este prieten, și l-am rugat să mă ajute să-mi găsesc un job. Am venit la depozit ca muncitor de rând și aici am văzut ce potențial are această abordare față de oameni. Întotdeauna am crezut că acești oameni sunt talentați. Faptul că acest om s-a împiedicat odată nu înseamnă neapărat că a căzut de tot în hău și trebuie stigmatizat. Asta e și problema că societatea pune cruce pe astfel de oameni. Dar noi am demonstrat că acești oameni pot fi nu doar ajutați, dar pot face și afaceri. Compania noastră este una de top în domeniul sticlei”, spune Alexandr.
Acesta a precizat: „Noi le-am demonstrat tuturor că împreună cu acești oameni se pot face afaceri, sunt responsabili. Dacă omul vrea să-și schimbe viața, suntem obligați să-l ajutăm. În caz contrar îl condamnăm să revină la trecutul lui dubios”.
Alexandr recunoaște că are drept obiectiv în momentul de față să ajute businessul să stabilească relații constante cu astfel de oameni, fără a dăuna afacerilor: „Businessul trebuie să fie business. Și trebuie să fie funcțional. Din 2018, prin intermediul proiectului SHARE au fost ajutați 350 de oameni. Pe 270 i-am ajutat să se angajeze în câmpul muncii. Au fost cazuri când oamenii nu au rezistat și au revenit la modul de viață anterior. Atunci i se oferă o alegere: fie pleacă, fie este ajutat, inclusiv financiar, să se reabiliteze”.
фото: SHARE
Actualmente proiectul are 30 de companii partenere, disponibile să angajeze oameni din grupuri vulnerabile. Iar de la începutul războiului din Ucraina, SHARE îi ajută și pe refugiați să-și găsească un loc de muncă în țara noastră. Pe lângă aceste servicii, SHARE organizează pentru beneficiarii proiectului traininguri de instruire de trei luni.
фото: SHARE
***
În 2021, în Moldova au fost condamnați la detenție peste 5,7 mii de oameni. 60,6% dintre aceștia nu au ajuns pentru prima dată după gratii.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.
