În 2006, industria vinicolă a Moldovei a suferit una dintre cele mai grele lovituri din istoria sa: embargoul rusesc asupra vinului. Scăderea bruscă a vânzărilor și închiderea întreprinderilor păreau să marcheze sfârșitul unei epoci. Însă criza care amenința să distrugă sectorul l-a obligat să se transforme. La 20 de ani distanță, NewsMaker privește în urmă pentru a înțelege cum a schimbat embargoul industria vinului din Moldova și ce lecții ne-a învățat această criză.
Cum și de ce a fost închisă piața rusă
Moldova s-a dezvoltat ca un stat agrar, având drept principale resurse condițiile naturale deosebite și solurile fertile. La sfârșitul anilor ’90 și începutul anilor 2000, vinificația era unul dintre motoarele economiei. Producția și exportul de produse vinicole contribuiau la stabilitatea economică a țării: reprezentau aproximativ o treime din totalul exporturilor și asigurau locuri de muncă pentru zeci de mii de oameni, mai ales în mediul rural.
Oficial, embargoul a fost introdus pe motiv că produsele vinicole moldovenești nu respectau normele sanitare și epidemiologice ale Rusiei. Medicul sanitar-șef al Federației Ruse, Ghenadie Onișcenko, susținea că în vinurile și materialele vinicole moldovenești ar fi fost depistate substanțe periculoase pentru sănătate.
Autoritățile moldovenești respingeau categoric acuzațiile, pe care le considerau absurde și motivate politic. Chișinăul spunea atunci că aceleași vinuri erau exportate în țările Uniunii Europene și în alte state, unde erau supuse unor controale stricte de calitate. Nicio altă instituție, în afară de cea rusă, nu depistase pesticide în vinul moldovenesc.
În acest context, decizia autorităților ruse a fost considerată în Moldova una politică. Relațiile dintre Chișinău și Moscova începuseră să se deterioreze încă din 2003, când Moldova a refuzat să semneze „Memorandumul Kozak” privind reglementarea conflictului transnistrean și a anunțat că se orientează spre integrarea europeană. În 2006, relațiile ajunseseră la un punct minim.
Cum a ajuns sectorul vitivinicol la limita supraviețuirii
Potrivit Oficiului Național al Viei și Vinului, în martie 2006, când au fost introduse restricțiile, industria vinicolă a Moldovei depindea în mare măsură de piața rusă și de celelalte piețe tradiționale din spațiul CSI. Înainte de embargo, aproximativ 80% din veniturile din exportul de vin proveneau din Rusia – adică patru din fiecare cinci dolari.
Datele Biroului Național de Statistică arată cât de dependent era sectorul de piața rusă și cum s-a schimbat ulterior situația. Grupa de mărfuri „Băuturi alcoolice și nealcoolice, oțet” cuprinde, în cazul Moldovei, aproape exclusiv produse vinicole. În 2005, exporturile din această categorie către Rusia au atins nivelul maxim de 234,9 milioane de dolari. În același an, livrările către țările Uniunii Europene au constituit doar 10,6 milioane de dolari.
„În consecință, încetarea accesului pe această piață a provocat un șoc imediat de-a lungul întregului lanț de creare a valorii: vinării, întreprinderi de îmbuteliere, producători de struguri și companii conexe. Consecințele s-au manifestat prin reducerea bruscă a exporturilor, acumularea unor stocuri semnificative de vin, scăderea cererii de struguri, probleme de lichiditate și reducerea gradului de utilizare a capacităților de producție”, au declarat reprezentanții Oficiului.
Potrivit reprezentanților Oficiului, exporturile de vin moldovenesc s-au înjumătățit, ajungând la doar 67 de milioane de litri. În primele 10 luni, pierderile directe au fost de circa 180 de milioane de dolari. La acestea s-au adăugat alte sute de milioane de dolari pentru marfa deja livrată, dar neachitată de partenerii ruși. Ulterior, exporturile au început să-și revină, însă piețele de destinație s-au schimbat treptat.
Statisticile arată amploarea scăderii: în 2006, la un an după nivelul record, exporturile către Rusia s-au redus la 58,7 milioane de dolari. În 2007, acestea au ajuns la doar 3,8 milioane de dolari.
Numărul exact al companiilor vinicole care au dat faliment din cauza embargoului nu poate fi stabilit. Cert este că pierderea bruscă a principalei piețe de desfacere a pus sectorul sub o presiune economică puternică și i-a accelerat restructurarea.
Reprezentanții Oficiului au menționat că șocul din 2006 nu a fost un episod izolat. În septembrie 2013, Rusia a impus din nou restricții la importul vinurilor moldovenești. Situația a arătat încă o dată riscurile dependenței de o singură piață și nevoia de a diversifica destinațiile de export.
Cum și-a reinventat Moldova vinul
Paradoxal, această lovitură a impulsionat modernizarea sectorului. Ajunși în pragul colapsului financiar, vinificatorii moldoveni au înțeles că vechiul model nu mai putea funcționa: producerea unor cantități uriașe de material vinicol ieftin pentru un singur cumpărător, imprevizibil din punct de vedere politic. Sectorul a început astfel să caute noi piețe de desfacere.
Transformarea sectorului vinicol a însemnat mai mult decât orientarea exporturilor spre noi piețe. „Pentru a concura pe piețele Uniunii Europene și pe alte piețe internaționale, sectorul a trebuit să restructureze inclusiv modelul de producție și comercializare”, au mai menționat reprezentanții Oficiului.
Vinificația moldovenească și-a modernizat producția și și-a schimbat modelul de afaceri: de la cantități mari de vin ieftin în vrac la vinuri îmbuteliate de calitate, cu valoare adăugată ridicată. În paralel, a fost reorganizat întregul sistem de administrare și control. Legislația a fost armonizată cu standardele europene, a fost lansat Registrul vitivinicol și a fost introdus sistemul indicațiilor geografice protejate.
Aceste schimbări, alături de zona de liber schimb cu UE și de promovarea soiurilor autohtone unice, precum Feteasca, Rara Neagră și Viorica, au ajutat sectorul să-și diversifice exporturile și să-și consolideze prezența pe piețele Uniunii Europene, Americii de Nord și Asiei.
„Astăzi, sectorul vinicol al Moldovei reunește peste 260 de vinării, iar produsele vinicole moldovenești sunt exportate și comercializate pe aproximativ 70 de piețe internaționale. Acest lucru reflectă o diversificare substanțială a geografiei exporturilor și o integrare tot mai profundă a sectorului în comerțul mondial. Uniunea Europeană a devenit principala destinație regională a exporturilor de vin moldovenesc: în ultimii ani, acesteia îi revin aproximativ 60% din livrările sectorului”, au relatat reprezentanții Oficiului.
Anul 2014 a marcat un punct de cotitură, odată cu semnarea Acordului de liber schimb cu UE. Pe fondul noilor restricții comerciale impuse de Rusia, exporturile către această țară au scăzut la 11,1 milioane de dolari. În același an, livrările către Uniunea Europeană au ajuns la 35,7 milioane de dolari și au continuat să crească în anii următori.
Potrivit specialiștilor, sectorul urmărește să se extindă pe piețe unde vinurile pot fi vândute la prețuri mai mari, să crească prețul mediu al vinului exportat și să-și consolideze prezența în UE, America de Nord, Asia și Africa.
20 de ani mai târziu
Lecția ultimilor 20 de ani este clară: stabilitatea unui sector orientat spre export depinde de produse competitive și de accesul la mai multe piețe. În 2006, pierderea unei singure piețe a provocat prăbușirea exporturilor și a pus industria vinicolă în pericol. Astăzi, vinurile moldovenești se vând cu succes pe zeci de piețe din întreaga lume, iar Uniunea Europeană a devenit principalul și cel mai de încredere partener comercial al sectorului.
Diversificarea piețelor este însă doar o parte a lecției învățate. Experiența ultimelor două decenii a arătat că, pentru a reduce vulnerabilitatea sectorului, era nevoie și de schimbări profunde în interiorul acestuia. Pentru a face față șocurilor externe, vinificatorii au investit masiv în calitate, în tehnologii moderne și în sisteme care permit urmărirea produselor de la origine până la comercializare. Reputația, un brand național puternic, soiurile autohtone unice și vinurile cu indicație geografică protejată au devenit esențiale.
Astfel, condițiile succesului s-au schimbat radical. În urmă cu două decenii, competitivitatea vinificației moldovenești depindea în mare măsură de accesul la o piață uriașă, care absorbea orice cantitate de vin. Astăzi, sectorul se bazează pe calitate, pe originea clară a vinurilor, pe valoare adăugată ridicată și pe parteneriate stabile.
Cifrele arată cât de mult s-a schimbat situația. În 2025, exporturile către țările UE au atins un nivel record de 101,7 milioane de dolari, în timp ce livrările către Rusia, cândva principala piață de desfacere, au scăzut la doar 2,4 milioane de dolari.
Criza care, în urmă cu 20 de ani, părea o catastrofă s-a dovedit un punct de cotitură și a schimbat direcția de dezvoltare a vinificației moldovenești.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!
