Pentru toate litigiile. Cum „luptă” judecătorii din Moldova pentru pensii mai mari

În timp ce pensionarii de rând iau cu asalt filialele Casei Naționale de Asigurări Sociale, în plină pandemie, sperând la recalcularea unor pensii mizerabile, judecătorii încearcă să obțină prin judecată majorarea pensiilor lor care și așa sunt consistente. Este vorba despre patru magistrați, din cauza cărora Moldova a pierdut de mai multe ori la CEDO. NM relatează, de ce ei se judecă cu CNAS și cât de mult se deosebesc pensiile lor speciale de cele obișnuite.

De ce se judecă magistrații cu CNAS

În iulie – august 2020, Curtea Supremă de Justiție (CSJ) trebuie să se pronunțe în privința cererilor depuse de patru magistrați, care se judecă cu Casa Națională de Asigurări Sociale (CNAS) în privința mărimii pensiilor lor. Judecătorii au câștigat deja în prima și a doua instanță, însă CNAS refuză să execute aceste hotărâri judecătorești.

Judecătorii cer să le fie recalculate pensiile începând cu anii 2014-2015. Ei toți continuă să lucreze și, pe lângă salarii, primesc și pensii pentru vechime în muncă, care sunt acordate judecătorilor care au împlinit 50 de ani. Conform legii din anul 1995, pensia pentru vechime în muncă se calculează în mărime de 80 la sută din salariu. În anul 2013, salariile judecătorilor au fost majorate de trei ori (judecătorilor din instanța primară – până la 11 mii de lei, judecătorilor de la Curtea de Apel – până la 14,6 mii de lei, iar judecătorilor CSJ – până la 18,2 mii de lei). Un an mai târziu, în 2014, a fost modificată și modul de calculare a pensiei pentru vechime în muncă. Astfel, mărimea acestei pensii pentru judecătorii care au 50 de ani constituie 55% din salariul mediu al lor, apoi pensia crește cu 3% în fiecare an, însă mărimea maximă a acesteia nu poate depăși 80% din salariu.

Însă CNAS nu recalculează pensiile judecătorilor în fiecare an, motivând printr-o decizie a Ministerului Justiției din anul 2014. Conform acesteia, pensiile pentru vechime în muncă ale judecătorilor care continuă să activeze nu se recalculează în fiecare an. Însă mulți judecători nu sunt de acord cu aceasta.

Cine se judecă

Tamara Chișcă-Doneva

Tamara Chișcă-Doneva activează în calitate de judecător din anul 1987, iar din 2003 – magistrat la CSJ. Din anul 2005 până în anul 2020, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a declarat Moldova de 14 ori vinovată în cauzele care au fost examinate de completul de judecată din care făcea parte Chișcă-Doneva.

Conform declarației de venit, în anul 2019, salariul lui Chișcă-Doneva a constituit 320,9 mii de lei, pensia – 162,240 mii de lei. Astfel, magistrata primea aproape 40,2 mii de lei lunar. Ea deține o casă cu suprafața de 145 m.p., în valoare de 308 mii de lei, pe care a privatizat-o în anul 2008. O altă casă, cu suprafața de 50 m.p., a primit-o drept moștenire. Ea mai deține un automobil Audi, fabricat în anul 2013, pe care îl folosește din anul 2017 prin „contract de tranziție”. În anul 2019, judecătoarea și-a procurat un automobil marca Toyota Corolla, cu 100 mii de lei. Magistrata mai deține câteva terenuri și câteva conturi bancare.

În cererea sa împotriva CNAS, Chișcă-Doneva a menționat că, ținând cont de faptul că are un salariu de 25,25 mii de lei, ea trebuie să primească o pensie de 20,2 mii de lei și nu 13,5 mii de lei. Instanța primară și Curtea de Apel au decis în favoarea ei. CSJ trebuie să se expună în cazul Chișcă-Doneva în luna august 2020.

Anatolie Minciună

Anatolie Minciună a devenit judecător în anul 1991. În anul 2008, din a doua încercare, a fost numit magistrat la Curtea de Apel Chișinău. Pentru prima dată, președintele de atunci Vladimir Voronin a refuzat să aprobe numirea acestuia, motivând prin faptul că Minciună a fost vizat într-o investigație jurnalistică, iar cheltuielile sale nu corespund veniturilor. Însă după ce Consiliul Superior al Magistraturii a propus președintelui în mod repetat candidatura lui Minciună, Voronin a aprobat numirea acestuia.

În anul 2012, Anatolie Minciună a participat la vânătoarea scandaloasă de la „Pădurea Domnească”, în timpul căreia a fost omorât omul de afaceri Sorin Paciu. În anul 2015, Centrul Național Anticorupție l-a reținut pe avocatul care ducea judecătorului mită de 15 mii de euro. Potrivit informațiilor ZdG, această sumă era destinată anume pentru Minciună.

În anul 2016, Minciună a ajuns în „lista lui Cebotari”. Fiind în funcția de ministru al justiției, Vladimir Cebotari a propus ca judecătorii să fie sancționați prin amenzi pentru pierderile de la CEDO. Atunci, Cebotari a transmis în judecată plângeri împotriva a 28 de judecători. Ministerul Justiției intenționa să recupereze de la Minciună 245 mii de lei. Însă în anul 2018, instanța a declarat neîntemeiată plângerea Ministerului Justiției. Conform datelor din anul 2020, Moldova a pierdut la CEDO cel puțin trei dosare în care deciziile au fost emise de completul de judecată din care făcea parte Minciună.

Menționăm că Minciună a fost membru al completului de judecată al Curții de Apel care a luat decizia în cazul cererii lui Chișcă-Doneva împotriva CNAS.

Conform declarației de venit, în anul 2019, Minciună a câștigat 326,5 mii de lei și a primit pensie de 137 mii de lei. Astfel, venitul lunar al magistratului a constituit aproape 38,6 mii de lei.

În anul 2018, Minciună a cerut ca CNAS să-i recalculeze pensia. Pentru că nu a primit răspuns, s-a adresat în judecată. Decizia definitivă în acest caz trebuie să fie emisă de CSJ.

Lidia Bulgac

Lidia Bulgac activează în calitate de judecător din anul 1993, iar din 2003 – la Curtea de Apel Chișinău. În anul 2018, ea s-a învrednicit de titlul onorific „Veteran al sistemului judiciar”, acordat de președintele Igor Dodon. Bulgar este cunoscută prin faptul că, împreună cu magistrații Silvia Gârbu și Grigore Dașchevici, a anulat interdicția de privatizare a terenului cafenelei „Guguță” din Grădina Publică „Ștefan cel Mare” și a permis ca pe acest loc să fie construit un edificiu pentru oficii.

Din luna iulie 2019, Bulgac este președinte interimar al Curții de Apel Chișinău. Conform informațiilor Asociației „Juriștii pentru Drepturile Omului”, Moldova a pierdut la CEDO cel puțin nouă dosare în care deciziile au fost luate de completul de judecată din care făcea parte Bulgac.

În anul 2019, judecătoarea Bulgac a primit salariu de 348,4 mii de lei și pensie de 129,7 mii de lei. Astfel, venitul lunar al magistratei a constituit aproximativ 42,8 mii de lei.

Anatol Pahopol

Anatol Pahopol activează în calitate de judecător din anul 1995, iar din 2005 – la Curtea de Apel Chișinău. Din anul 2010 până în 2014, împotriva lui Pahopol s-au depus 52 de plângeri pe care inspecția judiciară a CSM le-a declarat neîntemeiate. Pahopol a fost judecător în completul care a obligat Întreprinderea de Stat „Registru” să achite prejudicii în valoare de 7 milioane de dolari companiei „Intercomsoft LTD”, care aparținea omului de afaceri Boris Birshtein. Ministrul justiției de atunci, Oleg Efrim a cerut ca magistrații să fie ancționați pentru această decizie.

În anul 2017, Pahopol a fost ales membru de rezervă al CSM. În anul 2019, a depus cerere de demisie din această funcție, însă cererea lui așa și nu a mai fost examinată. În consecință, după amendamentele legislative adoptate în primăvara anului 2020, Pahopol a devenit membru permanent al CSM și președinte interimar al acesteia.

Conform datelor pentru anul 2019, Moldova a pierdut la CEDO cel puțin trei dosare în cazul cărora deciziile au fost luate de completul de judecată din care făcea parte Pahopol.

Conform declarației de venit pentru anul 2019, Pahopol a primit salariu de 343 mii de lei și pensie de 459 mii de lei. Astfel, venitul lunar al magistratului a constituit 66,9 mii de lei. În anul 2018, Pahopol a indicat în declarație că familia sa deține cinci apartamente, unul dintre care – în Israel. În următoarea declarație, el nu a indicat informații nici despre apartamente, nici despre vânzarea acestora.

În cererea sa împotriva CNAS Pahopol a menționat că salariul său a crescut de la 12,9 mii de lei în anul 2014 până la 26 mii de lei în anul 2018, deci, trebuia să îi fie recalculată și pensia. CSM trebuia să emită decizia în cazul cererii lui Pahopol la 15 iulie.

Care este situația pensionarilor de rând

Conform datelor Casei Naționale de Asigurări Sociale de la 1 ianuarie 2020, 696 mii de persoane din Moldova primesc pensie. Pensia minimă pentru limita de vârstă constituie 1131,46 de lei, cea medie – 1842 de lei. De menționat că aproape o jumătate din pensionari (peste 340 mii de persoane) primesc o pensie mai mică decât cea medie – mai puțin de 1500 de lei.

În anul 2018, au fost introduse amendamente la Legea cu privire la sistemul public de pensii care permit recalcularea pensiilor pentru cei care au lucrat după ce s-au pensionat. De la 1 ianuarie 2019, de acest drept au beneficiat pensionarii care au lucrat mai mult de 15 ani după pensionare, iar de la 1 ianuarie 2020 – cei care au lucrat cel puțin 10 ani. În luna decembrie anul trecut, s-au aprobat amendamente la această lege prin care s-a amânat inițierea recalculării pensiilor pentru cea de-a doua categorie de pensionari (cel puțin 10 ani) până la data de 1 iulie 2020.

Din această zi, puteau fi depuse documentele pentru recalculare. Pentru a primi pensie majorată deja din luna august, pensionarii trebuiau să reușească să-și depună actele în luna iulie. La filialele Casei Naționale de Asigurări Sociale, în plină pandemie, s-au format cozi imense de pensionari care erau nevoiți să stea câteva ore în arșiță. Unii ocupau rând încă din timpul nopții. Timp de o zi, veneau câte cel puțin 500 de persoane. În final, timp de patru zile, au depus cereri o jumătate din cei 13 575 de pensionari pensiile cărora trebuie să fie recalculate. Despre aceasta, puteți citi în articolul «Очередью — по пенсионерам. Как пересчет пенсий в эпидемию превратился в «геноцид» пенсионеров» („În rând – după pensionari. Cum s-a transformat recalcularea pensiilor în „genocidul” pensionarilor în plină pandemie”).

De la 8 iulie, autoritățile au permis ca cererile pentru recalcularea pensiilor să fie depuse prin intermediul persoanelor de încredere (prin procură). Iar Casa Națională de Asigurări Sociale a anunțat că documentele pot fi depuse în fiecare zi și nu doar timp de trei zile pe săptămână și nu doar până la amiază, ci pe parcursul întregii zile.

Acest articol a fost scris în cadrul proiectului „Consolidarea statului de drept și asigurarea transparenței sistemului judiciar”, realizat de ONG „Juriștii pentru drepturile omului” cu susținerea Fondului Național pentru Democrație, care nu influențează obiectul și conținutul investigațiilor publicate.

Știri similare

0
Sondaj standard

Ți-a plăcut pluginul nostru?

Asociația obștească „Arena Civica”, care anterior i-a adus în Republica Moldova pe unii dintre cei mai cunoscuți jurnaliști militari din Ucraina, a realizat un documentar bazat pe mărturiile acestora. Filmul „Adevărul sub foc” povestește despre munca jurnaliștilor de război și scoate în evidență riscurile, pierderile și provocările cu care se confruntă cei care relatează realitatea din prima linie. Protagoniștii principali ai filmului sunt Roman Pahulici, Evghenii Maloletka și Andrei Țaplienko.

Filmul a fost realizat de „Arena Civica”, o asociație obștească din Republica Moldova. Potrivit asociației, „Adevărul sub foc” este un documentar despre curajul jurnaliștilor de război.

Protagoniștii principali ai filmului sunt: corespondentul proiectului „Donbas.Realii” al postului Radio Europa Liberă din Ucraina, Roman Pahulici; fotograful principal al agenției Associated Press, laureat al premiilor Pulitzer, World Press Photo of the Year și Oscar, Evghenii Maloletka; precum și jurnalistul ucrainean de război, laureat al premiului „Legenda Națională a Ucrainei”, Andrei Țaplienko.

„Pe linia frontului nu se află doar soldații, ci și jurnaliștii. În fiecare zi, riscându-și viața, corespondenții de război ucraineni și străini documentează ororile agresiunii ruse, demontând minciunile Kremlinului și oferind o voce celor care suferă din cauza războiului. Documentarul „Adevărul sub foc”, realizat de asociația civică Arena Civica, povestește despre munca jurnaliștilor de război care reflectă conflictul din Ucraina. Pe baza mărturiilor unor corespondenți cunoscuți — Andrei Țaplienko, Evghenii Maloletka și Roman Pahulici — filmul arată ce riscuri, pierderi și provocări înfruntă cei care redau realitatea războiului și luptă cu dezinformarea, chiar din linia întâi”, a comunicat realizatorul filmului.

„Până în 2014, când lucram în diverse zone de conflict: Afganistan, Macedonia, Irak, Coasta de Fildeș, Nepal și Columbia, eram convins că dreptul umanitar privind protecția jurnaliștilor funcționează, într-o măsură mai mare sau mai mică. Când mergeam în alte țări, aveam tricouri cu logo-ul și inscripția în engleză: ‘Don’t shoot, I’m a journalist’ (Nu trage, sunt jurnalist). Și chiar funcționa. Și în Afganistan, chiar   și în mediul talibanilor. Dar din 2014, în Crimeea și ulterior, protecția a încetat să mai funcționeze. În Ucraina, dreptul umanitar în ceea ce privește jurnaliștii este respectat doar de partea ucraineană”, a menționat Andrei Țaplienko, jurnalist al canalului „1+1” din Ucraina.

„Am înțeles mai târziu că ochirea jurnaliștilor este un gen de politică. Rușii, fie că erau ”omuleții verzi”, fie că erau separatiști, îi poți numi cum vrei, trăgeau în jurnaliști și justificau astfel: «Considerăm că este un război informațional, iar jurnaliștii sunt soldații acestui război informațional, deci, prin urmare, trebuie să-și asume și toate riscurile”, a mai spus Țaplienko.

Jurnalistul Radio Europa Liberă din Ucraina, Roman Pahulici, a fost ținta unui atac în timpul unor filmări în regiunea Donețk. Incidentul a avut loc în toamna anului 2024, când acesta se afla alături de colegul său, Pavel Holodov. „Aveam o filmare relativ sigură. Urma să filmăm operatorii FPV (First Person View) care foloseau termită. Este un amestec incendiar, probabil ați văzut, care cade peste păduri sau echipamente și ia foc instantaneu. Dar lucrurile nu au mers conform planului. La vreo 3–5 metri de noi a explodat un obuz rusesc. Am suferit o comoție și o traumă acustică, iar doi militari care erau aproape de noi au fost răniți ușor”, a comunicat Roman Pahulici.

Evghenii Maloletka a fost unul dintre puținii jurnaliști care au rămas în orașul asediat Mariupol, timp de 20 de zile. Materialele filmate atunci au fost incluse ulterior într-un documentar care a câștigat premiul Oscar. Dar acel film, își amintește fotoreporterul, putea să nu existe. „Am reușit să părăsim orașul pe 15 martie. Un polițist pe nume Vladimir, pe care l-am cunoscut lângă maternitate, ne-a propus să ne ia cu el. Ne-a scos pe toți trei, trecând de 15 puncte de control rusești. Au fost multe momente în care viața noastră a fost pe muchie de cuțit. Am avut, însă, norocul să scăpăm vii. Dar nu toți au reușit. În Mariupol mai lucra un jurnalist lituanian care nu a reușit să iasă. A fost împușcat la un punct rusesc de control. Cred că aceeași soartă o puteam avea și noi”, a povestit Evghenii Maloletka.

***

Menționăm că, la sfârșitul anului 2024, asociația obștească „Arena Civica” a lansat proiectul media „Reportaje de pe linia frontului”. Scopul proiectului a fost de a evidenția latura umană a războiului, prin poveștile celor care trăiesc și lucrează în epicentrul conflictelor. Protagoniști ai proiectului au fost jurnaliști militari din Ucraina – Roman Pahulici, Andrei Țaplienko și Evghenii Maloletka -, care s-au întâlnit cu publicul din trei orașe ale Republicii Moldova: Chișinău, Bălți și Cahul.

Proiectul s-a desfășurat în perioada octombrie 2024 – februarie 2025. NewsMaker a fost partener media al proiectului „Reportaje de pe linia frontului”, realizat de Arena Civica, și a realizat interviuri cu Evghenii Maloletka și Andrei Țaplienko.

Nu mai sunt articole de afișat.
0
Sondaj standard

Ți-a plăcut pluginul nostru?

x
x

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: