Sarea de mare, ceapa și neliniștea. Cum a fost prima zi a experimentului NM „O lună cu minimul”

Au trecut două zile din experimentul NM „O lună cu minimul” în care eu, Nicolai Paholinițchi, reporter NM, voi trăi timp de o lună, din minimul de existență calculat de stat. Intenționam să scriu o dată pe săptămână despre modul în care se va desfășura experimentul. Dar în prima zi au fost prea multe evenimente, impresii și gânduri, de aceea am decis să scriu separat despre aceasta.

Sarea de mare, Barilla și hate-ul

În ajunul zilei de 1 octombrie, când a luat start „luna mea cu minimul”, am mers la magazin, am cumpărat produsele și soluțiile chimice de uz casnic necesare (potrivit condițiilor experimentului, trebuie să cumpăr totul de la zero). În opinia mea, să cumpăr produse cu rezervă în situația în care finanțele sunt foarte limitate, este o idee rea. Deoarece cheltuiești dintr-odată mulți bani, bugetul se reduce brusc, în schimb, apar rezerve mari de aceleași crupe pe care ulterior voi fi nevoit să le consum fără nicio alternativă. De aceea am cumpărat produse pentru prima săptămână și setul minim de soluții chimice de uz casnic.

Mai mulți cititori ai NM s-au mirat când au văzut în imaginea de pe Facebook a setului meu de produse alimentare sare de mare în locul celei obișnuite, pastele Barilla și orezul basmati (se consideră că este un soi de orez scump).

Voi încerca să explic. Conform condițiilor experimentului, trebuie să trăiesc timp de o lună din minimul de existență – în cazul meu (bărbat care trăiește în oraș), este vorba despre 2565,8 lei. Încă de la bun început, am decis că nu voi economisi în cazul produselor de primă necesitate, inclusiv crupe și unt.

Într-adevăr, orezul basmati costă mai mult decât cel obișnuit – am cumpărat 1 kg cu 21,7 lei: nu este mult pentru acest orez, pentru că prețul său mediu este de 30 de lei.  De notat că orezul basmati este foarte gustos, aromat, pufos, ușor de gătit și greu de stricat – el nu se arde și nu se lipește de fundul cratiței, ca cel obișnuit.

Acum – despre preț. Am gătit o cratiță de orez. Sinecostul unei porții (200 de grame) de orez fiert cu unt bun este de aproximativ 1,7 – 1,9 lei. Cred că nu e chiar atât de scump. În schimb, am mâncat aseară la cină, azi la prânz și a mai rămas o porție pentru cina de astăzi.

Am cumpărat pastele Barilla la reduceri – 14 lei pentru un pachet, două pachete (900 de grame) ar trebui să ajungă pentru 10 mese. Apropo, nu știu de ce la noi se consideră că pastele Barilla sunt dintre cele costisitoare, iar tăițeii instant sunt mâncare pentru cei săraci. În realitate, tăițeii instant, calculați la un kilogram, sunt de 1,5-2 ori mai scumpi decât pastele italiene, și nu doar Barilla.

Istoria sării de mare este deosebită: ea a costat cu doar 3 lei mai mult decât sarea obișnuită și eu nu am acordat prea mare atenție acestuit fapt, cumpărând sare de mare în locul celei iodate.

Ceapă, ceai și înțelegere

În seara de 1 octombrie, am mers iarăși la supermarket. Trebuia să cumpăr ceva rezerve pentru prima perioadă, în plus, voiam să iau ceva proteine. Una dintre cele mai ieftine opțiuni ale „proteinelor”, care nici nu necesită gătire, este brânza. Un pachet de brânză (250 g) a costat un pic mai puțin de 13 lei. Am cumpărat și ceai. Nu sunt mare amator, dar uneori îl consum, de aceea am cumpărat un pachet de Karkade (20 de pachețele) cu 12 lei.

Am mai cumpărat ceapă, morcov și roșii. Era ceapă roșie, albă și obișnuită. Primele două costau mai mult de 16 lei pentru un kg, a treia – 4,5 lei pentru un kg. De obicei, luam ceapă în funcție de dispoziția pe care o aveam și de felul cum arăta – o consumi în cantități mici și prețul, de obicei, nu este atât de semnificativ. Dar astăzi am luat ceapă obișnuită, cu 4,5 lei pentru un kg.

În acel moment, s-a apropiat o femeie de vârstă pensionară, care a întrebat, cât costă ceapa și a început și ea să-și pună într-o pungă. M-am prins la gândul că o înțeleg. Anume că o înțeleg. Pentru că, declarativ, toți îi înțeleg pe pensionari, persoanele cu necesități speciale, reprezentanții minorităților etc. Dar una e să crezi că înțelegi și alta când ești în situația lor, fie și pe o perioadă scurtă.

Într-un magazin, am cumpărat produse în sumă de 49 de lei, iar în altul – un pachet de șervețele pentru bucătărie cu 7 lei.

Neliniștea

O bună bucată din noaptea trecută, nu am putut să adorm. Mă gândeam că, se pare, le-am calculat pe toate și că totul ar trebui să fie bine, dar o anumită situație imprevizibilă ar putea să împiedice experimentul. De exemplu, m-ar durea un dinte și e prea puțin probabil că vizita la dentist va costa mai puțin de 500 de lei, sau oricare alte cheltuieli neprevăzute.

Apoi am adormit, totuși, iar dimineața, neliniștea m-a lăsat. La dejun, am avut pâine cu unt și roșii, la prânz – același orez cu brânză. Cafeaua de dimineață și de la amiază o iau în redacție – „office supply” :).

Luând în calcul cumpărăturile inițiale și cele din prima zi a experimentului (1 octombrie), am cheltuit 272,35 de lei. Până la sfârșitul lunii, mi-au rămas 2293,45 de lei – înseamnă aproximativ 76 de lei pe zi. Astăzi, până în momentul în care am scris textul, am cheltuit doar 2 lei pentru o călătorie cu troleibuzul, de acasă până la oficiu.

Despre scopurile experimentului, datele introductive și regulile jocului puteți citi în articolul „O lună cu minimul”.

***

Mărcile menționate în texte și în video nu înseamnă reclamă și nici antireclamă. Redacția își respectă cititorii și nu se ocupă de publicitate ascunsă. În timpul experimentului, autorul alege de sine stătător mărfurile și serviciile, reieșind din preferințele personale și posibilitățile sale financiare. Părerea despre un anumit produs, serviciu, eveniment ș.a., pe care și –o expune în timpul experimentului este opinia proprie a autorului. Redacția ar putea să nu o împărtășească.