A fost acuzat de violuri de cinci ori. Printre victimele sale – fiica, vecina, soția fratelui său. De patru ori, instanțele au îmblânzit pedeapsa, iar după ce ieșea la libertate, violatorul continua să atace femeile. NM a analizat, de ce sistemul este incapabil să pedepsească un infractor proporțional cu gravitatea infracțiunii sale, ce nu e în regulă cu investigarea cazurilor despre violuri și cum pot fi apărate victimele acestor infracțiuni.
„Inculpatul X”
NM a intrat în posesia materialelor unui dosar penal despre un viol care s-a produs în anul 2021, în sudul țării. Violatorul a atacat din nou o femeie, la doar o lună după ce a ieșit din închisoare, unde și-a ispășit pedeapsa conform articolelor 201, p.1, 27 și 171 p.3 – tentativă de viol asupra unui minor și violență în raport cu unul dintre membrii familiei. Conform informațiilor NM, victimă în acest dosar penal a fost fiica violatorului. Însă aceasta nu este unica infracțiune pentru care bărbatul a fost condamnat. Luând în calcul faptul că este vorba despre dosare care sunt examinate în regim închis, NM îl va numi pe bărbatul respectiv „inculpatul X”.
Incidente din perioada 2005 – 2010
Inculpatul X a fost condamnat pentru prima dată în anul 2005, la patru ani de închisoare. Acesta a fost învinuit în trei capete de acuzare: unul – conform articolului 179, p.2 „pătrunderea ilegală în domiciliul unei persoane cu aplicarea violenței sau cu amenințarea aplicării ei” și două – conform articolului 171, p.1 „viol”. Peste un an și două luni, acesta a ieșit la libertate condiționat înainte de termen. În anul 2008, împotriva sa a fost deschis un nou dosar penal, conform articolului 152 „vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății”. De data aceasta, el nu a fost pedepsit, întrucât părțile au încheiat un acord de soluționare a litigiului pe cale amiabilă.
În prima jumătate a anului 2010, împotriva inculpatului X a mai fost deschis un dosar penal – conform articolului 175 „acțiuni perverse săvârșite față de o persoană despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani”. În luna iunie 2010, dosarul a fost închis, pentru că părțile au încheiat un acord de soluționare a litigiului pe cale amiabilă. Iar la 15 iulie, agresorul și-a violat o vecină care a venit în ospeție la concubina acestuia.
Sentința în acest dosar a fost publicată pe portalul instanțelor de judeată. Inculpatul X nu și-a recunoscut vina. Acesta a menționat că nu-și amintește nimic, pentru că era beat. Judecătorii însă au considerat că în dosar „sunt suficiente probe” care confirmă vina acestuia. Inclusiv rezultatele unei expertize conform cărora victima nu numai că a fost violată, dar și maltratată.
La rândul său, victima a spus că în timpul violului, a chemat în ajutor. Ea mai spune că în cameră a intrat concubina inculpatului X, dar nu a făcut nimic pentru a o apăra și a ieșit. Apoi a venit și o vecină, după ce a auzit strigătele. În acest moment, inculpatul X a lovit victima cu capul de pat, aceasta și-a pierdut cunoștința și nu-și mai amintește nimic.
La judecată, concubina inculpatului a declarat că nu a văzut niciun viol. După ce i-au reamintit că aceasta a recunoscut în timpul anchetei că a văzut violul, femeia „și-a adus aminte” că totuși violul a avut loc.
Expertiza psihologică a confirmat faptul că inculpatul X era conștient de ceea ce face. Magistrații au menționat că au fost deja trei încercări de a atrage inculpatul X la răspundere penală pentru infracțiuni cu caracter sexual. Aceștia au subliniat faptul că inculpatul este „o persoană periculoasă din punct de vedere social” și că ar trebui să i se stabilească o pedeapsă maximă. Și l-au condamnat la 4,5 ani privațiune de libertate.
Incidente din perioada 2015 – 2021
În anul 2015, inculpatul X a ajuns din nou pe banca acuzaților. Și iarăși, în baza articolelor 201, p.1 și 171 p.3 – „tentativă de viol asupra unui minor” și „violență în raport cu unul dintre membrii familiei”. Instanța primară l-a condamnat la 11,5 ani de închisoare, subliniind că este vorba despre un recidiv și că este necesară o pedeapsă mult mai aspră. Curtea de Apel a lăsat în vigoare această decizie. Însă inculpatul a contestat sentința la Curtea Supremă de Justiție (CSJ). Și CSJ a stabilit că acest dosar trebuie să vie revizuit în ceea ce privește pedeapsa.
În anul 2017, Curtea de Apel a îmblânzit pedeapsa până la 7,5 ani privațiune de libertate. În anul 2019, inculpatul X s-a plâns de „condiții de întreținere inumane”. Instanța a declarat că acesta a petrecut 1570 de zile în „condiții inumane” și i-a redus termenul de detenție cu 314 zile. Pentru alte două zile, pe care instanța nu a reușit să i le reducă, s-a decis ca inculpatului să i se achite 200 de lei. În anul 2020, inculpatul X iarăși s-a plâns de condiții de întreținere inumane. Și instanța i-a redus termenul cu încă 96 de zile, iar pentru 4 zile, care nu i-au fost reduse, i s-au plătit 200 de lei.
La 1 decembrie 2020, inculpatul X a ieșit la libertate, iar la 8 ianuarie 2021, a violat concubina fratelui său. Femeia s-a ales cu hematoame. Finalizând ancheta, procurorii au menționat că acesta „prezintă pericol pentru societate” și trebuie izolat. În luna martie 2021, bărbatul a fost plasat în arest, iar dosarul – transmis în judecată. Instanța primară l-a condamnat la 11 ani privațiune de libertate.
De ce aceste lucruri sunt posibile
Daniela Misail-Nichitin, directorul executiv al Centrului internațional La Strada, susține că în legislația actuală există mai multe lacune care permit violatorilor să fie eliberați înainte de termen. Ea a subliniat faptul că pedeapsa pentru infractor ar trebui să fie „proporțională infracțiunii săvârșite”. Potrivit afirmațiilor sale, totodată, ar trebui să se ia în considerare nu numai faptul violului, și ci trauma psihologică aplicată victimei.
Și Violeta Andriuța, avocată la Centrul de Drept al Femeilor, a menționat că lacunele din legislație permit violatorilor să iasă la libertate înainte de termen. „Legea prevede sancțiuni prea blânde. În plus, dacă o persoană a săvârșit un viol pentru prima dată, cel mai probabil, va avea posibilitatea să iasă din închisoare în mod condiționat înainte de termen. Acest lucru descurajează victima”, a spus avocata.
Aceasta a mai subliniat că însăși determinarea violului în Codul penal oferă violatorului posibilitatea să evite pedeapsa. Avocata a precizat că se pune accent pe faptul că victima trebuie să prezinte dovezi biologice ale violului. „Lucrez deja de șase ani cu victimele violenței. În practică, peste 50 la sută din fete și femei se adresează cu întârziere la poliție. La această etapă, probele biologice nu mai pot fi colectate”, a spus Violeta Andriuța. Și a subliniat că în asemenea cazuri, oamenii legii nu au încredere în afirmațiile victimei.
Una dintre clientele sale avea 17 ani când a fost violată de trei persoane. Aceasta s-a adresat prea târziu la procuratură și deschiderea unui dosar penal i-a fost refuzată. În plus, procurorii „au avertizat judecătorii” că în ziua violului, victima l-a contactat pe unul dintre violatori. Pe parcursul anchetei, tânăra a avut trei tentative de suicid. Avocata susține că procurorii nu au ținut cont nici de afirmațiile tinerei, nici de concluziile psihologilor, care au remarcat că victima nu putea să opună rezistență violatorilor, iar tentativele de suicid au fost provocate de șantajele din partea agresorilor.
Andriuța a mai menționat că CEDO a indicat în recenta sa decizie că organele de drept din Moldova nu depun suficiente eforturi pentru a pedepsi violatorii. La 13 martie, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a obligat Moldova să achite victimei violului 11,8 mii de euro. Unul dintre cei trei violatori a fugit în timp ce dosarul era examinat în instanță și, aflându-se în afara țării, a depus cerere de amnistiere. CEDO a decis că în Moldova nu s-au depus suficiente eforturi pentru a găsi și pentru a pedepsi infractorul. De asemenea, CEDO a menționat că și decizia cu privire la amnistiere a încălcat drepturile victimei.
Ce ar trebui de făcut ca astfel de situații să nu se repete
Potrivit afirmațiilor Danielei Misail-Nichitin, legislația ar trebui să fie perfecționată în așa fel încât violatorul să nu poată obține o pedeapsă cu suspendare, chiar dacă acesta și-a recunoscut vina. La fel, ea a menționat că ar trebui să fie exclusă eventualitatea închiderii dosarelor penale dacă victima și violatorul au încheiat un acord de soluționare a litigiului pe cale amiabilă. Violeta Andriuța este de acord cu această idee. Ea susține că adesea, oamenii legii nu se interesează, de ce femeile își retrag cererile: poate că acestea au fost intimidate ori șantajate cu ceva. În plus, ea a subliniat faptul că în unele cazuri, împotriva victimelor se deschid dosare penale pentru calomnie, dacă acestea își retrag cererile.
Violeta Andriuța a mai menționat că acum, sarcina probelor revine victimei, iar infractorul este apărat prin prezumția nevinovăției. Iar probele biologice sunt considerate dovezi principale. Avocata a subliniat faptul că în dreptul internațional, accentul se pune pe acordul/dezacordul victimei, iar sarcina dovezilor revine agresorului. Ea consideră că în Moldova, în perioada investigării violului și a examinării unor astfel de cazuri în instanță, accentele ar trebui să fie mutate în această direcție.
Daniela Misail-Nichitin a mai remarcat faptul că în afară de problemele de legislație, adesea, societatea reacționează greșit la știrile despre violuri. Aceasta susține că în preajma victimei ar putea fi persoane care, în loc s-o susțină, o poate condamna din cauza că nu ar fi fost îmbrăcată în mod corespunzător sau că ar fi avut un comportament neadecvat, sau nu a iertat violatorul și a făcut public acest caz. În același timp, cei din anturajul violatorului consideră că „aceasta nu este o infracțiune gravă”, încearcă să-l îndreptățească, să influențeze ancheta, să intimideze victima. „Adesea, femeilor le este frică să se adreseze la poliție, pentru că se tem că vor fi condamnate de societate și că infractorul ar putea rămâne nepedepsit”, a concluzionat Daniela Misail-Nichitin.
Ea a mai spus că este necesar să fie schimbată percepția publică despre victimele violului, pentru ca femeile să nu mai fie considerate vinovate, iar bărbații să nu mai fie îndreptățiți prin faptul că aceștia „nu au rezistat tentației”.
