Teatrul independent „teatru-spălătorie” a fost apreciat cu premiul Tabori Prize. Potrivit organizatorilor, este cel mai important trofeu pentru teatrele independente și artiștii din Germania. Regizoarea și dramaturgul Nicoleta Esinencu, co-fondatoarea teatrului, a ținut un discurs compus de întreaga trupă. NM publică în întregime textul.
„Toată recunoștința – pentru școala mea. Pentru că niciodată nu m-a învățat poezia mamei mele. Însă m-a învățat toată literatura scrisă de tatăl meu.
Toată recunoștința – pentru profesorul meu. Pentru că i se părea normal să facă sex cu mine, eleva lui, și să continue să predea în aceeași școală și după 20 de ani.
Toată recunoștința noastră – pentru țara noastră. Pentru că a fost atât de ocupată să ne șteargă istoria comunistă, încât am ajuns să îi preamărim pe fasciștii care au invadat satele străbunicelor noastre acum 80 de ani.
Toată recunoștința noastră pentru forțele globale. Pentru că indiferent când începe războiul, cresc cheltuielile pentru armament. Îmi cer scuze, pentru arme de apărare. Și pentru că indiferent când are loc o pandemie – niciodată nu cresc cheltuielile pentru sistemul sănătății.
Toată recunoștința noastră – instituțiilor occidentale pentru susținerea refugiaților. Pentru că au venit în țara noastră, au cheltuit resurse pentru hoteluri și prânzuri în restaurante scumpe. Și pentru că noi, cetățenii simpli, suntem cei care continuă să caute soluții concrete pentru cazare și asigurarea necesităților de bază pentru refugiații ucraineni.
Toată recunoștința noastră – jurnaliștilor occidentali. Pentru că îi întreabă pe locuitorii Moldovei: „Cum credeți, vor începe să bombardeze Moldova până luni? Zborul meu retur este luni”.
Toată recunoștința noastră – colegilor noștri, artiștilor din vest. Pentru că fac proiecte despre Moldova fără să vină măcar în Moldova. Așa-numita „cea mai săracă țară din Europa”.
Le mulțumim surorilor noastre pentru nesupunere. Le mulțumim partenerilor și amanților noștri pentru queerness drăguț și dureros. Și pentru că ne-au obligat să înțelegem că personal înseamnă politic. Și că întreaga noastră fluiditate de gen nu se încadrează în binaritate.
Le mulțumim mamelor noastre, tuturor bunicelor mele – care gătesc, fac curat, adună, împărtășesc, construiesc, cos, spală, sădesc, au grijă – de voi, una dintre cele mai bogate țări din Europa. Care se află undeva între Cehia și Luxemburg. Singurul lucru care vă rămâne este cel puțin să ne recunoașteți munca. Și să ne acordați acest premiu. Mulțumesc”.
Amintim că, la Chișinău, platforma teatrului independent teatru-spălătorie s-a închis în anul 2017. Acest teatru este celebru pentru abordarea neordinară a temelor sociale, politice și istorice. În Moldova, acesta a activat mai mult de 7 ani. De atunci, trupa pune în scenă, periodic, spectacole în Chișinău și deseori în Germania.
