Epidemia de coronavirus, măsurile de carantină și autoizolarea – toate acestea au fost o încercare grea pentru mulți. Și se pare că vom fi nevoiți să mai trăim încă destul de mult timp în această realitate nouă. Irina Varban, președintele Asociației psihologilor și psihoterapeuților din Moldova, a povestit pentru NM, cum am putea să ne menținem sănătatea psihică în aceste condiții, ce-i de făcut pentru a nu dispera din cauza imposibilității de a ne odihni la mare și ce nu e în regulă cu desidenții COVID.
Cum supraviețuim în autoizolare
Autoizolarea în care noi toți am stat cel puțin două luni și în care am putea reveni în cazul apariției celui de-al doilea val al epidemiei apasă asupra psihicului. Pentru a reduce această presiune, trebuie să încercăm să adaptăm viața noastră la noile condiții și, pe cât este posibil, să revenim la evenimentele și acțiunile familiare. A fost deosebit de dificil în autoizolare pentru persoanele introverte, cărora le este greu fără comunicarea „vie”. În condițiile de autoizolare, această comunicare poate fi înlocuită cu cea online, de exemplu, prin intermediul Zoom. Chiar și petrecerile pot fi organizate prin conexiune video.
La fel, în această perioadă, sunt foarte importante plimbările în aer liber. În primul rând, acest lucru întărește imunitatea care este atât de necesară în caz de îmbolnăviri. În al doilea rând, în timpul mișcării, are loc contracția musculară și eliberarea dopaminei, care îmbunătățește starea psihoemoțională.
Uneori, o persoană care a fost singură mai mult timp poate avea gânduri obsesive, cum ar fi: „cine sunt eu?”, „de ce am venit pe această lume?”, „ce se va întâmpla când voi muri?”. Aceste gânduri și emoții nu pot fi suprimate. Dar parțial, ne putem debarasa de ele scriindu-le pe hârtie. O altă opțiune bună este axarea atenției pe altceva: putem să ne ocupăm de gospodărie ori să creăm ceva, să vizionăm un film, să facem ceea pentru ce până la carantină nu aveam timp.
Toți oamenii au iluzia că sunt nemuritori, iar lumea este sigură și stabilă. Însă în situațiile ca cele de acum, aceste iluzii se năruie. La cineva se îmbolnăvesc persoanele cunoscute, altcineva se confruntă cu diferite probleme. Toate acestea se răsfrâng asupra stării persoanei, deși ea ar putea nici să nu observe imediat, ci doar peste un timp oarecare. Mi se adresează deja persoane care suferă de tulburări de stres posttraumatic, atacuri de panică, care s-au acutizat în perioada carantinei.
Cum să nu ne certăm cu cei din familie
Cea mai mare parte a familiilor din Moldova trăiesc în spații restrânse, în apartamente mici. Și aflându-se în aceeași încăpere, membrii familiei încalcă, involuntar, granițele personale. De aceea în perioada carantinei, toate cuplurile familiale „susțin testul rezistenței”. În condițiile de autoizolare certurile sunt inevitabile, pentru că emoțiile trebuie exteriorizate, dar nu pot fi suprimate.
Cel mai neplăcut lucru în asemenea situații e faptul că ies la iveală vechile conflicte nerezolvate. De exemplu, un membru al familiei era nemulțumit de ceva, dar nu se decidea să vorbească despre aceasta sau amâna mereu discuția, din lipsă de timp.
În carantină, aceste conflicte nerezolvate se fac simțite: oamenii manifestă agresiune în diferite forme. Poate fi vorba despre iritare, ignorare, resentimente, subestimarea sentimentelor altora.
Asemenea situații trebuie discutate neapărat – pur și simplu să ne așezăm și să încercăm să vorbim calm despre aceasta, să găsim compromisul care ar conveni tuturor. Este important în acest caz să vorbim despre propriile sentimente, să ne expunem opinia fără a învinui pe cineva. De exemplu, nu „Tu ești vinovat”, dar „Sunt nervos din cauza că tu…”.
Un alt mod de a susține relațiile în familie în perioada carantinei îl constituie activitățile comune. În acest sens, sunt potrivite activitățile de creație, de exemplu, pictura sau scrierea poveștilor. Aici pot participa și copiii, și maturii. Arta mai ajută la exteriorizarea emoțiilor acumulate, fără a afecta pe cineva.
Dacă nu reușiți să soluționați conflictul în familie, merită să vă adresați la psiholog.
Ce nu e în regulă cu desidenții COVID
Respectarea măsurilor de carantină înseamnă responsabilitate. Este vorba nu numai despre responsabilitatea pentru propria persoană, ci și pentru membrii familiei și pentru întreaga societate. O persoană matură din punct de vedere social conștientizează această responsabilitate și nu încalcă regulile carantinei. Dar noi știm că sunt mulți oameni care încalcă măsurile de securitate. Un astfel de comportament demonstrează faptul că din punct de vedere psihologic, oamenii nu s-au maturizat pe deplin. În psihicul lor au rămas trăsături ale copilăriei, adolescenței, care sunt caracteristice pentru vârsta de 14-16 ani: „Dar eu nu cred, nu vreau”, „Demonstrați-mi”, „Totul e o minciună”. Asemenea oameni „nu se maturizează” prin faptul că de la televizor li se spune să poarte măști. Dar pot fi utile discuțiile despre responsabilitatea lor față de propria persoană, față de persoanele apropiate și față de societate.
Cum ne împăcăm cu restricțiile și cum facem față dezamăgirilor
Când o persoană s-a maturizat din punct de vedere psihologic, poate da dovadă de răbdare. În viață se întâmplă situații neplăcute, când e interzis să faci tot ce-ți dorești, de exemplu, să pleci peste hotare. Astfel de situații trebuie suportate, „Eu vreau” – este poziția unui copil, „eu sunt obligat” – este poziția de subordonare. Iar „eu pot suporta” înseamnă o poziție mult mai matură și mai echilibrată, care ne ajută să găsim bucuria în viața de zi cu zi și în interiorul nostru.
Iar problema imposibilității de a pleca la odihnă peste hotare poate fi percepută ca o bună ocazie de a atrage atenție patriei. Noi trăim într-o țară foarte frumoasă. Avem o natură unică. Dar foarte mulți locuitori ai țării noastre nu au idee despre locurile pitorești care sunt în Moldova.
