În cadrul Procuraturii Generale există o secție specială care monitorizează modul în care procurorii aplică legea. Sarcina departamentului este de a nu admite încălcarea legii și de a unifica practica aplicării acesteia. Procurorul Tatiana Gulea este șefa acestei secții. În cadrul proiectului NM „#JusticeInside. Oamenii din interiorul sistemului”, ea ne-a comunicat, de ce procurorilor nu ar trebui să le fie teamă să renunțe la acuzații, de ce aceștia ar trebui să se autoperfecționeze și cum activitatea la procuratură schimbă atitudinea față de viață.
„Femeie la procuratură?”
Îmi plăcea foarte mult dreptul civil încă până a fi înmatriculată la universitate. Credeam că după absolvirea studiilor, voi lucra la primărie. Însă decanul facultății noastre m-a convins că eu trebuie să devin procuror. Promoția mea a fost ultima când universitatea acorda îndreptare pentru plasarea în câmpul muncii.
În prima zi, când am venit la serviciu, eram foarte speriată. Îmi părea că am uitat tot ce m-au învățat. În primul an, am lucrat ca stagiară la Procuratura sectorului Buiucani al capitalei, apoi am devenit ajutor al procurorului. La început, venirea mea i-a nedumerit pe colegii mei: „Femeie la procuratură?”. În general, atunci erau foarte puține femei în sistemul justiției. La Facultatea de Drept erau vreo 15 fete din cei 120 de studenți. Mulți considerau că nu este o activitate potrivită pentru femei. În multe privințe, din cauza că procurorii se deplasau la locurile unde se săvârșeau crime, inclusiv omoruri, violuri, atacuri banditești.
Dar în general, colegii mei erau binevoitori cu mine și mă ajutau mult. Șeful meu înțelegea că a venit un specialist tânăr care, probabil, se pierde în unele situații. M-au susținut foarte mult și colaboratorii care îmi împărtășeau din experiența lor și mă ajutau oriunde puteau. Cu timpul, am căpătat experiență. Și când am început să descopăr acest domeniu, am înțeles că este foarte interesant.
„După acest omor, nu mi-am putut reveni mult timp”
Activând în calitate de procuror, trebuie să știi să-ți păstrezi calmul, pentru că este foarte dificil să le treci pe toate prin tine. Se întâmplă că citești o plângere, studiezi materialele dosarului penal, pătrunzi în esența problemei și te gândești: oare cum s-a întâmplat că cineva a ajuns în această situație? Cu părere de rău, există situații când oamenii ni se adresează prea târziu, iar noi nu putem face nimic, pentru că a expirat termenul de prescripție. Analizezi toate acestea și undeva în interior te doare.
Am avut multe dosare penale în care am susținut acuzația. Dar a fost un omor după care nu mi-am putut reveni mult timp. Atunci, la Chișinău s-a produs o serie de jafuri cu folosirea armelor de foc.
Când a fost reținută gruparea respectivă, membrii acesteia au spus că au omorât și au dezmembrat o persoană. Rămășițele acesteia au fost îngropate în diferite regiuni ale orașului. Atunci a fost o toamnă foarte rece și rămășițele aproape că nu s-au descompus. Medicul legist a reușit să „alcătuiască” cadavrul în totalitate. Când vedeam acele fotografii, părea că este un tot întreg.
M-a șocat cel mai mult faptul că organizatorii acestei grupări criminale erau doi studenți de la medicină – frate și soră. Ceilalți erau prietenii lor. Persoana ucisă a fost un complice de-al lor cu care nu au împărțit ceva. S-au bătut și l-au omorât cu o rangă de metal de la un pat. Pentru a ascunde urmele crimei, l-au dezmembrat în cadă. Când medicul legist a efectuat expertiza, a menționat că o persoană care cunoaște bine medicina a dezmembrat cadavrul. Acest detaliu ne-a ajutat să confirmăm complicitatea lor.
La judecată, avocații au încercat să lupte cu noi. Aceștia susțineau că și victima s-a implicat în bătaie și că a fost ucisă în condiții de autoapărare. Avocații au mai spus că după altercație, acești studenți au solicitat asistență medicală și nu au mers la prelegeri. Pentru a respinge această versiune, am contactat instituțiile medicale ca să ne confirme că acești studenți s-au adresat după ajutor. La Universitatea de Medicină ne-am interesat dacă aceștia au absentat de la ore. Mi-au răspuns că nimic din toate acestea nu a fost. Am prezentat în instanță aceste probe suplimentare și am respins versiunea apărării. Toți s-au ales cu pedepse dure – de la 17 până la 20 de ani de privațiune de libertate. Sora s-a ales cu cel mai mic termen, pentru că nu s-a implicat în altercație, dar a ajutat să fie ascunse urmele crimei.
„Noi am anulat multe decizii ale procurorilor”
Am lucrat 14 ani la Procuratura sectorului Buiucani. Apoi am fost numită procuror în cadrul secției monitorizare a urmăririi penale de la Procuratura Generală (în prezent – Secția unificare a practicii în domeniul urmăririi penale). În anul 2017, am devenit șefa acestei secții. Noi monitorizăm interpretarea și aplicarea corectă a legii de către procurori. Pentru a unifica practica, noi putem planifica verificarea în toată țara a dosarelor penale dintr-o anumită categorie, de exemplu, cele despre accidentele rutiere, infracțiunile cu caracter sexual sau oricare alte infracțiuni. Noi verificăm, care sunt neajunsurile și imperfecțiunile, iar apoi elaborăm recomandări generale.
Înainte, o dată la fiecare jumătate de an, noi verificam modul în care procurorii aplică dreptul discrețional. Ce înseamnă aceasta? Este situația în care un procuror, fără a sesiza cazul în instanță, decide, să aducă o persoană în fața justiției pentru o infracțiune (denumită anterior răspundere administrativă) ori să transmită dosarul în instanță pentru ca persoana respectivă să fie trasă la răspundere penală. De asemenea, procurorul poate și singur să suspende urmărirea penală pe un an, cu impunerea unor sarcini asupra acuzatului, pentru a vedea dacă persoana respectivă își va corecta comportamentul și mai târziu să-l elibereze de răspundere penală.
Când a apărut această normă legislativă și noi am efectuat primele verificări privind respectarea acesteia, am depistat destul de multe încălcări. În legătură cu aceasta, am anulat mai multe decizii de-ale procurorilor. În baza rezultatelor inspecțiilor, am sintetizat practica și am elaborat instrucțiuni privind modul de aplicare corectă a acestei norme pentru procuraturile teritoriale. După aceasta, la fiecare o jumătate de an, și noi am sistematizat practica respectării acestor instrucțiuni. În prezent, nu efectuăm asemenea inspecții, pentru că această activitate s-a îmbunătățit. Există, desigur, excepții, dar acestea nu mai sunt deja erori de sistem.
Totodată, la indicația conducerii, subdiviziunea noastră poate verifica activitatea oricărei procuraturi teritoriale. În acest caz, sunt verificate toate dosarele penale: și cele care sunt pe rol, și cele în care s-au luat deja decizii ori ancheta a fost suspendată.
Aceasta nu înseamnă că procurorii de la procuraturile teritoriale nu au dreptul la propria opinie. Adesea noi organizăm ședințe operative cu participarea procurorilor din teritorii pentru a ajunge la o opinie unică în problemele ce țin de calificarea infracțiunilor, disponibilitatea unor probe suficiente, necesitatea unor acțiuni de anchetă suplimentare
Totodată, în secția noastră ajung semnale și foarte multe plângeri. De exemplu, despre faptul că ancheta este părtinitoare și că acest caz ar trebui să fie transmis altei autorități de investigație. Atunci, noi solicităm materialele din dosarul penal și le verificăm. Tragem concluziile reieșind din materialele dosarului și din normele legale. Cum s-ar putea face altfel? Reiese că ai admis o eroare care mai târziu nu poate fi reparată.
Dacă vedem că dosarul este anchetat greșit sau nici nu există componenta infracțiunii, reacționăm și dăm indicații procurorilor, cum pot corecta acest lucru. Dacă există temei, putem să retragem dosarul și să-l transmitem altui organ de anchetă sau procuraturii, pentru ca aceștia să gestioneze cazul în direcția corectă.
„Onoarea uniformei este importantă, dar nu trebuie inclus orgoliul”
În Moldova au fost multe încălcări privind aplicarea arestului preventiv. Noi am analizat situația și în luna iulie 2017, am elaborat Ghidul procurorilor. Acesta include instrucțiuni practice despre situațiile în care ar trebui aplicat arestul în raport cu maturii și minorii (inclusiv, în funcție de gravitatea infracțiunii, circumstanțele cazului, personalitatea infractorului etc.). Ghidul conține și exemple din practica CEDO. Până în prezent, noi continuăm să monitorizăm respectarea legii în aplicarea acestei măsuri preventive, care este cea mai aspră.
Desigur, situațiile sunt diferite, de la caz la caz. Dacă există temei pentru arest, procurorul este obligat să-l solicite. Dacă nu au fost temeiuri, dar arestul a fost aplicat, procurorul trebuie să răspundă pentru aceasta. În cazul unor astfel de procurori se efectuează verificări și dacă abaterile se confirmă, pregătim o adresare către Inspecția procurorilor, pentru a iniția procedura de tragere la răspundere disciplinară.
Un procuror nu poate fi bun pentru toți, procurorii nu pot fi iubiți de toată lumea. Procurorul este persoana care își asumă responsabilitatea pentru acuzație și pentru încetarea cazului sau transmiterea acestuia în judecată. Procurorul intră în confruntare cu partea apărării, pentru că este obligat să dovedească acuzația care a fost înaintată. Altfel, reiese că dosarul a fost trimis în instanță în mod nejustificat și persoana a fost obligată să meargă degeaba prin instanțe.
Mi se pare foarte corect că unui procuror nu îi este teamă să renunțe la acuzații dacă vede că nu există dovezi ale vinovăției. Cu părere de rău, se întâmplă că multe lucruri nu sunt cunoscute la etapa de anchetă și sunt clarificate la judecată sau apar probe noi.
În asemenea cazuri, un procuror demn, care a evaluat corect toate probele, renunță la acuzație. Există o opinie precum că un procuror ar trebui să susțină acuzația orice s-ar întâmpla. Dar de ce? Pentru ca iarăși să te bazezi pe faptul că nu există probe și că sentința oricum va fi alta?
Acestea sunt niște detalii psihologice pe care trebuie să putem să le depășim în activitatea noastră. Da, și onoarea uniformei este importantă, dar nu trebuie să insistăm asupra opiniei proprii, inclusiv pe orgoliu.
„Dacă la noi se întâmplă așa ceva, cu ce luptăm în afara sistemului?”
Fiecare procuror ar trebui să înțeleagă că se află într-o funcție de onoare și este un exemplu pentru toți. Aceasta se referă și la combaterea corupției. Noi avem o legislație bună în ce privește combaterea corupției. Toate măsurile care pot fi luate la nivel legislativ s-au luat deja. Dar mai întâi de toate, anume persoana ar trebui să înțeleagă, cât de mult afectează acest fenomen imaginea întregului sistem al procuraturii. Dacă la procuratură se întâmplă așa ceva, cu ce luptăm în afara sistemului?
Nu doar autoritățile speciale ar trebui să lupte împotriva corupției, ci și noi înșine. Dacă noi considerăm că există anumite acțiuni de corupție, avem posibilitatea să declarăm despre aceasta și să implicăm autoritățile respective. Corupții ar trebui să răspundă conform legii.
„E o mare fericire când mergi la serviciu cu plăcere”
Transformările la procuratură sunt posibile, inclusiv dacă fiecare procuror se va autoperfecționa profesional și se va ocupa de autoinstruire. Avem o legislație care se modifică foarte repede, avem multe decizii interesante ale Curții Constituționale de care ar trebui să ținem cont pentru a merge într-un pas cu timpul. Un procuror este independent și ia decizii de sine stătător. Da, există un procuror care este superior din punct de vedere ierarhic și poate anula o anumită decizie dacă o consideră ilegală. Dar aceasta nu înseamnă că un procuror de rang inferior este dependent de controlul ierarhic. Nu. El ia decizii și este responsabil de ea în continuare.
Recent am ajuns la concluzia că procuratura m-a influențat foarte mult – formarea caracterului, atitudinea față de oameni. Am devenit mai puternică și am reușit să fac față loviturilor în situațiile dificile care, cu regret, au fost multe în viața mea. Datorită activității de procuror, am devenit mai atentă și mai grijulie cu familia mea, cu colegii mei. Pentru că timpul pe care îl petrecem la serviciu este o parte enormă din viața noastră.
Starea noastră interioară, cu care venim la serviciu și plecăm de aici, ne influențează și pe noi, și climatul psihologic din colectiv. Le sunt recunoscătoare colegilor pentru faptul că menținem o atmosferă de bună înțelegere și de sprijin reciproc. Înțelegeți? Când vii și îți dorești să reușești să faci multe.
2020 a fost un an foarte dificil pentru noi din cauza pandemiei. Apoi am fost nevoiți să recuperăm, să rămânem peste program. Chiar dacă și în mod normal, destul de des, suntem nevoiți să lucrăm peste program, nu percep asta ca pe o muncă suplimentară. Pur și simplu este mult de lucru și totul trebuie făcut la timp corect.
