Atac armat la un liceu din Turcia: circa 20 de răniți; agresorul s-a sinucis după sosirea poliției

Finlanda, desemnată timp de opt ani drept „cea mai fericită țară din lume”, nu este nici pe departe o societate lipsită de anxietate, crize și vulnerabilități. Țara abia își revine din recesiune, șomajul este ridicat, iar sănătatea mintală a tinerilor provoacă îngrijorări serioase, inclusiv din cauza ratei suicidului peste media UE. Diferența față de Republica Moldova nu este lipsa problemelor, ci felul în care acestea sunt recunoscute și abordate. Jurnalista NewsMaker Stela Untila a vizitat mai multe organizații, preocupate de sănătatea mintală a tinerilor. De ce Finlanda pune accent pe prevenție și intervenție timpurie, ce cred experții din Helsinki despre influența rețelelor sociale, cum ajung specialiștii la tineri prin intermediul jocurilor video și ce diferențe dintre cele două țări a observat un psihiatru din Moldova – în articolul de mai jos.

Vizita de studiu în Finlanda a fost organizată de EU4Youth pentru participanți din șase țări ale Parteneriatului Estic (Belarus, Armenia, Azerbaijan, Ucraina, Georgia și Republica Moldova) în perioada 4-10 aprilie 2026.

Finlanda și Moldova: aceleași probleme, răspunsuri diferite

​​Anxietatea, depresia, presiunea socială, nesiguranța legată de viitor sau sentimentul de izolare există și în Finlanda, și în Republica Moldova. Diferența nu ține atât de natura problemelor, cât de felul în care ele sunt recunoscute și tratate. Finlanda are o Strategie Națională pentru Sănătate Mintală și un Program de Prevenire a Suicidului pentru perioada 2020–2030, iar accentul este pus pe promovare, prevenție și intervenție timpurie.

Asta nu înseamnă că Finlanda este ferită de dificultăți. Dimpotrivă: aproximativ 77% dintre femei și 70% dintre bărbați sunt diagnosticați, de-a lungul vieții, cu o tulburare de sănătate mintală sau comportamentală. Problemele de sănătate mintală stau și la baza a 55% dintre pensiile de dizabilitate. În rândul tinerilor, între 20% și 25% trăiesc cu cel puțin o problemă de sănătate mintală, aproximativ 10% au avut gânduri suicidare serioase, iar 5% au încercat să se sinucidă. Costurile problemelor de sănătate mintală sunt uriașe: încă din 2011, ele se ridicau la circa 11 miliarde de euro, iar astăzi ar fi, fără îndoială, mult mai mari.

Cu alte cuvinte, Finlanda nu este un exemplu pentru că ar fi scutită de suferință psihică, ci pentru că a acceptat mai devreme că problema există și a construit în jurul ei o rețea de sprijin.

Yeesi: sănătatea mintală ca resursă, nu doar ca absență a bolii

Yeesi este prima asociație națională pentru sănătate mintală a tinerilor din Finlanda. Ideea pe care o promovează este simplă: sănătatea mintală nu înseamnă doar absența bolii, ci o resursă care trebuie cultivată și susținută. Organizația lucrează cu tineri de 13–29 de ani și combină sprijinul direct cu advocacy.

În modelul finlandez, implicarea nu vine doar de la psihologi și psihoterapeuți. Importanți sunt și lucrătorii de tineret, prezenți în școli, centre comunitare sau spații informale, precum și sprijinul între egali (peer to peer), care reduce stigmatizarea și face ajutorul mai accesibil pentru tinerii care nu ar apela la servicii formale.

Totuși, nici organizațiile din Finlanda nu sunt ferite de dificultăți. Dacă în urmă cu câțiva ani Yeesi avea 15 angajați, în 2026 au rămas doar șase.

„Guvernul finlandez are o relație foarte veche și strânsă cu ONG-urile. Sectorul public este dependent de aceste organizații: sunt multe servicii pe care nu le implementează statul, pentru că o fac ONG-urile. Sau statul cumpără aceste servicii de la ONG-uri. Și acum acest lucru se schimbă. Se taie fondurile pentru acest sector, cu argumentul că sunt activități pe care ar trebui să le facă statul. Însă guvernul nu alocă aceste fonduri înapoi pentru sectorul public. Drept urmare, în realitate, aceste activități rămân neacoperite de nimeni și sute de mii de oameni rămân fără acces la serviciile de care au nevoie. Iar acest lucru, în opinia mea, ne va costa foarte mult pe viitor, fiindcă intervenția timpurie și cea de prevenire sunt foarte eficiente”, explică Erika, expertă în advocacy din cadrul Yeesi.

Tot Erika este și cea care demontează imaginea Finlandei ca paradis social: „Este un mit, un element de marketing. Finlanda de acum 5-10 ani nu mai este Finlanda pe care o avem astăzi. Nici măcar nu sunt sigură că atunci când voi îmbătrâni, voi avea pensie. În Finlanda avem senzația că suntem bine, dar nu suntem. Pentru că veniturile influențează accesul la îngrijirea medicală”.

Pandemia, războiul din Europa, criza economică și șomajul au schimbat starea de spirit și optimismul tinerilor în privința viitorului.

„În ultimii ani a apărut un nou grup vulnerabil în ceea ce privește gândurile suicidale: femeile cu vârsta cuprinsă între 30 și 39 de ani. Tinerii nu mai cred în viitor. Doar o treime dintre ei sunt optimiști în ceea ce privește viitorul”, completează Erika.

MIELI: ajutor accesibil, anonim și adaptat realității tinerilor

MIELI Mental Health Finland este cea mai veche organizație neguvernamentală din lume dedicată sănătății mintale și ajută oamenii din Finlanda să facă față crizelor vieții de peste 120 de ani. Astăzi, multe dintre programele sale sunt orientate spre tineri.

Unul dintre cele mai accesate servicii este Sekasin („Messed up” – engleză), un chat anonim și confidențial pentru tinerii cu vârste între 12 și 29 de ani. La celălalt capăt nu sunt boți AI, ci oameni reali, care discută cu tinerii aflați în dificultate, chiar dacă nu toate conversațiile sunt despre situații grave. Doar în 2025, au avut loc aproximativ 55.000 de conversații.

„Iulie este luna când suntem luați cu asalt. Pentru că în Finlanda toată lumea pleacă în vacanță și deseori medicii își anunță pacienții că vor lipsi o lună sau o lună și jumătate și pentru urgențe ne pot contacta pe noi”, povestește Siru, consilier online.

În prezent, opt voluntari acordă servicii de consiliere: patru ziua și patru noaptea. Chatul Sekasin este disponibil șapte zile din șapte, inclusiv de sărbători. Datele arată că cei mai mulți utilizatori au între 20 și 24 de ani. „Conversațiile durează cel mult 45 de minute. Suntem instruiți cum să le încheiem blând. Cel mai des suntem contactați de tineri care se simt stresați, cei care suferă de anxietate, depresie, frici, tulburări de alimentare. Pe locul doi sunt problemele relaționale, fie că este vorba despre relații amoroase, fie de cele cu părinții, colegii, școala… Urmează self-harmul, probleme identitare sau legate de imaginea de sine”, explică Siru.

În cazurile în care există gânduri suicidare, consilierii raportează situația poliției. „Poliția ne cunoaște, este suficient să mă prezint de la Sekasin și urmează întrebarea: dă-mi IP-ul computerului. Totuși, nu mereu le raportăm, fiindcă credem în puterea conversației și în faptul că îi putem convinge să ceară ajutor în loc să recurgă la gesturi extreme”, mai spune Siru.

Gaming-ul ca spațiu de sprijin al sănătății mintale

O altă cale prin care Finlanda încearcă să ajungă la tineri este acolo unde aceștia își petrec deja timpul: în jocurile video și pe platformele online.

Sekasin Gaming este o platformă care folosește gaming-ul drept punct de intrare pentru conexiune umană și sprijin emoțional. Tinerii intră pe server, se joacă, stau pe voice sau chat, participă la evenimente online. Circa 47% dintre utilizatori au între 18 și 24 de ani, iar 30% au sub 17 ani. Platforma transformă astfel spațiul de joc într-un loc în care tinerii nu doar se distrează, ci vorbesc, se conectează și, uneori, cer ajutor. Serviciul include un chat anonim bazat pe sprijinul între egali și este disponibil 24/7. Este cea mai numeroasă comunitate online națională din Finlanda adresată tinerilor.

Sistemul se bazează pe voluntari: „Atunci când observăm că unul dintre moderatori petrece prea mult timp în chat îi recomandăm să își ia o săptămână-două libere, pentru că devine periculos pentru propria lor sănătate mintală”, explică Luukas.

Pe parcursul anului trecut, în chat au fost trimise aproximativ două milioane de mesaje. Un detaliu neobișnuit este prezența poliției pe server.

„Avem și doi ofițeri de poliție pe server. Am întrebat utilizatorii ce părere au și majoritatea a fost de acord. Pentru că poliția finlandeză este foarte drăguță”, spune, râzând, Luukas. „În Finlanda poliția este percepută ca fiind de ajutor. Noi îi numim «gaming police». Pe platformă tinerii simt că pot avea încredere în ei și îi pot contacta direct dacă li s-a întâmplat ceva rău sau vor să afle o informație sensibilă”, adaugă Luukas.

Când ajutorul iese în stradă

Nu toate intervențiile se întâmplă însă online. Programul Sekasin LIVE este o inițiativă desfășurată față în față, de MIELI și opt centre de criză regionale, adresată tinerilor între 12 și 29 de ani în locurile în care aceștia își petrec timpul: școli, centre de tineret, biblioteci, centre comerciale sau alte spații publice. Echipa nu este mare, doar opt persoane. Acestea stau de vorbă cu tinerii, individual sau în grup.

„De exemplu, dacă un profesor ne spune că în acel loc elevii sunt cam singuratici sau există fenomenul de bullying, putem forma grupuri. Uneori putem redirecționa tinerii spre un centru de criză sau un alt tip de serviciu. Într-un loc putem avea un workshop despre gestionarea emoțiilor, în alt loc putem merge în stradă să discutăm cu tinerii. Vrem să încercăm abordări diferite”, spune liderul de echipă Erika.

Și aici apare însă fragilitatea financiară. Proiectul este susținut în principal din donații private, inclusiv din partea unei companii de asigurări.

Mesajul central al organizației este că tinerii nu au întotdeauna nevoie de servicii, concepte sau programe noi, au nevoie de adulți siguri și grijulii în viața lor de zi cu zi, care să-i întrebe: „Ce mai faci? Cum ești?”.

„Pentru ca nevoia de ajutor să nu devină o nevoie de tratament”

Aceeași logică a intervenției timpurii stă la baza programului Walk in Therapy. Motto-ul lui spune totul: „Pentru ca nevoia de ajutor să nu devină o nevoie de tratament”.

Programul a fost introdus în Finlanda în 2021 ca proiect-pilot, iar un an mai târziu a devenit serviciu național. Este gratuit, anonim și nu necesită programare prealabilă, deși în unele locații există și această opțiune. Walk in Therapy presupune, de regulă, o singură sesiune de terapie.

„Uneori, o conversație profesionistă este suficientă. Clienții pot continua cu alte sesiuni, dar nu neapărat cu același psihoterapeut. De asemenea, poți veni la sesiune cu un însoțitor – părinte, prieten, iubită sau iubit. Putem face notițe, dar nu facem înregistrări, iar la finalul sesiunii distrugem acele hârtii. În Finlanda atunci când primești trimitere la psihoterapie poate dura ceva timp până ajungi la specialist. În acest caz, walk in therapy poate fi un mijloc de suport”, explică Miika, coordonatoarea proiectului.

Anul trecut, serviciul a fost accesat de peste 2.600 de persoane, majoritatea cu vârste între 19 și 25 de ani. În prezent, este disponibil în 34 de localități, în peste 50 de puncte de prestare, precum și online, în anumite intervale orare.

Sosped și noile dependențe ale erei digitale

În Finlanda, sănătatea mintală este privită tot mai mult și prin prisma noilor dependențe comportamentale: gaming excesiv, rețele sociale, jocuri de noroc. Una dintre organizațiile care lucrează direct cu aceste realități este Sosped, un ONG care dezvoltă servicii bazate pe sprijin între egali și experiență trăită – oameni care au trecut prin astfel de probleme și devin mentori pentru alții.

Unul dintre pilonii principali este programul dedicat dependențelor digitale, adresat tinerilor între 18 și 35 de ani. Acesta combină suportul profesional cu grupuri „de la egal la egal” (peer support) și include intervenții timpurii, bootcamp-uri și chiar digital detox retreats, adică tabere de câteva zile fără dispozitive, în care participanții încearcă să iasă, măcar temporar, din mediul care întreține comportamentul nedorit.

Pe lângă dependențele digitale, Sosped lucrează și pe zona jocurilor de noroc. Fenomenul este semnificativ: aproximativ 4,2% din populația adultă a Finlandei joacă la nivel de risc sau problematic, iar 20% dintre finlandezi spun că au fost afectați de dependența altcuiva.

„Jocurile de noroc sunt un element care ține de cultura finlandeză. Dar devine o problemă atunci când încurcă unui trai normal”, explică Helmi, expertă digitală.

Ea susține și ideea, tot mai prezentă în mai multe state, de a limita accesul adolescenților sub 15 ani la anumite platforme de socializare: „Un exemplu relevant este atitudinea mogulilor din Silicon Valley față de propriii copii. Ei le limitează sau chiar îi izolează de rețele sociale și dispozitive electronice și le pun în mână foi și creioane. Cred că asta vorbește despre multe.”

În esență, toți experții intervievați revin la aceeași idee: ieșitul din online și socializarea în spații comune rămân esențiale pentru sănătatea mintală.

O bibliotecă publică drept infrastructură de prevenție

În Finlanda, prevenția nu înseamnă doar servicii psihologice, ci și spații publice gândite să reducă izolarea și să întărească sentimentul de apartenență. Biblioteca Oodi din Helsinki este situată la câteva minute de gara centrală, chiar vizavi de Parlament. Clădirea are trei etaje și o suprafață de peste 17.000 de metri pătrați. La parter, oameni de vârste diferite joacă șah, alții stau în zona de relaxare, folosesc jocurile de societate, masa de biliard sau împrumută mingi pentru terenul de baschet de lângă clădire. Pe pereți este afișată o expoziție de fotografie despre sănătatea mintală.

Aici, lucrătorii de tineret nu doar supraveghează spațiul, ci îi ajută pe tineri să completeze formulare de angajare sau cereri pentru închirierea unui apartament. „Sunt bineveniți toți, indiferent de naționalitate. Dacă nu vorbesc finlandeza sau engleza, folosim Google Translate, ne descurcăm”, spune una dintre lucrătoare. Apoi adaugă, ușor ironic: „Obișnuiam să facem asta sâmbătă și duminică. Mai nou doar sâmbăta, fiindcă au decis să taie din costuri”.

Etajul al doilea este gândit ca spațiu creativ și de lucru: studiouri muzicale, studiouri foto, imprimante 3D, tăietoare laser, mașini de cusut, săli de jocuri, camere mici cu pereți de sticlă pentru lucru sau discuții. Imaginea unor copii jucând Roblox într-o sală, în timp ce în camera alăturată un grup de femei în vârstă discută la o masă rotundă, iar într-o altă sală se desfășoară un club de croșetat, spune poate mai mult decât orice raport despre ideea finlandeză de comunitate. 

La etajul trei, cel mai liniștit, spațiul amintește mai mult de o bibliotecă clasică, dar și aici există zone flexibile pentru citit, lucrat, odihnă sau socializare. Printre detaliile care dau bibliotecii Oodi aerul unui spațiu al viitorului se numără și cei trei roboți logistici: Patu, Tatu și Veera, numiți după personaje din cărțile pentru copii. Ei circulă zilnic printre rafturi și folosesc liftul ca să transporte cărți.

Biblioteca a fost deschisă în 2018, după trei ani de lucrări. Costul proiectului s-a ridicat la circa 93 de milioane de euro, plus încă două milioane pentru planificare și cheltuieli conexe. Finanțarea a venit în proporție de 69% de la municipalitatea Helsinki și 31% din fonduri naționale. Toate serviciile sunt gratuite.

Cum stau lucrurile în Moldova?

În Republica Moldova, problemele de sănătate mintală sunt similare, însă modul de intervenție diferă. Alexandru Ciobanu este psihiatru/pshihoterapeut. De aproape 12 ani este șeful Centrului Comunitar de Sănătate Mintală Cimișlia. Expertul descrie o problemă structurală: prevenția este greu de măsurat și, implicit, slab finanțată. „Dacă tratezi zece cazuri, poți să le documentezi și ți se spune «bravo». Dar dacă previi 100 de cazuri, nu le poți declara”, spune el. 

În domeniul medical continuă să domine ajutorul reactiv, post-factum. Totuși, Moldova nu mai este acolo unde era acum 15–20 de ani. În ultimul deceniu, sistemul s-a schimbat semnificativ. Specialistul vorbește despre trecerea treptată de la modelul psihiatric sovietic, rigid și punitiv, la unul comunitar, bazat mai mult pe acordul persoanei, pe comunicare și pe integrarea serviciilor în viața de zi cu zi. Cu alte cuvinte, Moldova nu pornește de la zero: există centre comunitare, centre prietenoase tinerilor, medici de familie instruiți și mai multă deschidere față de depresie, anxietate sau burnout decât în trecut.

Una dintre marile diferențe față de Finlanda este că, în Moldova, funcționarea serviciilor depinde adesea de efortul individual al specialiștilor, de proiecte, granturi sau inițiative locale. Sistemul există, dar de multe ori „se descurcă cum poate”.

„Dacă, de exemplu vrei să realizezi un flyer pentru adolescenți despre semnele depresiei trebuie să scrii proiectul, să cauți donatori. Este multă birocrație. În schimb flyere politice avem câte vreți, sunt pline tomberoanele. Aceasta este revolta mea, că nu se acordă resurse. Iar specialiștii de la centrele prietenoase tinerilor și de la centrele comunitare se descurcă cum pot”, descrie Alexandru Ciobanu situația.

Din perspectiva specialistului, cele mai frecvente probleme de sănătate mintală în Moldova sunt insomnia, anxietatea, atacurile de panică și depresia. Uneori apar separat, alteori se condiționează reciproc.

„În Moldova, fiecare a patra persoană are măcar o dată depresie. Fiecare al cincilea om are atacuri de panică. Cred că fiecare a treia persoană are măcar o dată probleme cu somnul – insomnie sau treziri frecvente. Cred că cel puțin 1 din 10 moldoveni stă pe antidepresive”, spune Ciobanu.

Unele grupuri sunt mai predispuse spre probleme de săntate mintală: „Profesiile intelectuale se implică mai mult, ei fac mai des burn out. Și burnout-ul este «clopoțelul de la ușă». Și dacă nu faci nimic cu asta, poți să ai anxietate, depresie, insomnie sau ai să ajungi la o tulburare psihotică”, adaugă psihiatrul.

„Noi avem cultura de a munci până la epuizare”

Poate una dintre cele mai relevante explicații pentru creșterea problemelor de sănătate mintală în Moldova ține de cultura socială a epuizării. În multe medii profesionale, suprasolicitarea este încă privită drept dovadă de seriozitate, responsabilitate sau normalitate.

„Noi avem cultura aceasta de a munci până la epuizare, este de generații. Mai ales medicii, profesorii. Ei lucrează mult, ei nu-și iau concedii, ei lucrează în concedii. Ei își iau mai multe ore sau fiindcă nu are cine lucra, sau le e milă de beneficiari, sau au nevoie de mai multe surse de existență”, explică expertul.

Această cultură produce nu doar oboseală, ci și o amânare constantă a momentului în care oamenii cer ajutor. Cu alte cuvinte, mulți ajung la specialist abia când problema este deja severă. Tocmai de aceea, Ciobanu insistă asupra ideii de prevenție și folosește o metaforă sugestivă: „Eu mereu le spun pacienților despre clopoțelul de la ușă. Când te-ai îmbolnăvit și stai întins pe targă, ai nevoie de operație sau injecții, sau psihoterapie de durată. Dar prevenție înseamnă atunci când clinchetul de la clopoțel se aude nu de la ușă, ci de la poartă.”

Singurătatea, migrația și presiunea de a „reuși”

La problemele economice și profesionale se adaugă o transformare socială mai puțin discutată, dar tot mai vizibilă: singurătatea.

„În ultimul timp, în Moldova apare tot mai des problema singurătății. Familiile mari, de trei generații, sunt tot mai puține, fiecare la casa sa. Familiile sunt mai mici, iar oamenii se simt tot mai singuri. Mai ales că mulți migrează, sau unul dintre părinți. Eu văd clienți de 30-40 de ani necăsătoriți sau divorțați, care se obișnuiesc cu singurătatea, leagă foarte greu relații”, povestește medicul.

Spcialistul mai spune că, în Republica Moldova, presiunea de a reuși, de a construi o familie, de a pleca peste hotare sau, dimpotrivă, de a rămâne și de a „te descurca”, se combină adesea cu o rețea de sprijin afectiv tot mai fragilă. Mulți tineri cresc în familii marcate de migrație, separare sau absență emoțională. Alții intră direct într-un ritm de muncă, studii și anxietate legată de viitor, fără să aibă instrumente reale de gestionare a stresului.

Presiunea socială nu dispare odată cu adolescența. „Este pressingul ăsta social: când te însori, de ce nu te însori, când faci copii?”, continuă Ciobanu. Or, acest tip de presiune continuă transformă inclusiv viața adultă într-un spațiu de comparație, vinovăție și nemulțumire de sine.

Totuși, tinerii din Moldova nu sunt lipsiți total de opțiuni: „În Moldova, dacă vorbim de tineri de la 16 ani, care se simt rău, ei se pot adresa la medicul de familie sau asistentă. Aceștia sunt instruiți. În al doilea rând, pot merge la un centru prietenos tinerilor, la Centrul Comunitar de Sănătate Mintală, la psihoterapeuți privați care lucrează la centre private, care fac ședință online”, spune Alexandru Ciobanu.

Potrivit specialistului, în ultimii ani lucrurile s-au schimbat vizibil și în raport cu stigmatizarea. Oamenii vin mai ușor la specialist, medicii de familie sunt mai bine pregătiți, iar ideea de a merge după ajutor nu mai este la fel de încărcată de rușine ca în trecut. Totuși, reducerea stigmei nu înseamnă și dispariția ei. În special în comunitățile mici, teama de a fi „etichetat” sau judecat persistă. În plus, mulți oameni ajung încă să considere suferința psihică drept slăbiciune sau lipsă de voință. De aceea, modernizarea sistemului nu poate ține doar de servicii medicale, ci și de educație publică, limbaj și cultură socială.

Mediul online: resursă și risc în același timp

La fel ca în Finlanda, mediul digital joacă și în Moldova un rol ambivalent. Pe de o parte, rețelele sociale pot fi o poartă de acces spre ajutor. Alexandru Ciobanu susține că cel mai des tinerii ajung să ceară ajutor anume pe rețelele de socializare: „Foarte des ne scriu: vreau să mă programez, cât costă, am poliță sau nu. În plus, văd paginile noastre de la centre, unde găsesc informație. Eu foarte des sunt recomandat în grupuri.”

Pe de altă parte, același mediu poate amplifica anxietatea, depresia și starea de nesiguranță. „Pe rețele poți să îți setezi ceea ce vrei să vezi – informații negative, politică, război, subiecte care îți cresc anxietatea și depresia”, spune Ciobanu. El amintește de perioada pandemiei, când mulți pacienți îi spuneau că simpla deschidere a Facebook-ului le provoca panică, neliniște sau teamă.

Comparația pe care o face este sugestivă: „Rețelele sunt ca un cuțit – poți tăia cu el pâine, sau poți răni un om.”

Această perspectivă îl face sceptic față de interdicțiile totale privind accesul adolescenților la unele platforme. În opinia lui, interzicerea nu rezolvă problema, ci o mută în alte zone, uneori și mai periculoase. Soluția ar fi mai degrabă educația digitală, negocierea între părinți și copii și prezența activă a adulților în universul online al minorilor.

Ce lipsește Moldovei: nu doar bani, ci și oameni

Moldova nu duce lipsă doar de resurse financiare. Lipsește și continuitatea instituțională, predictibilitatea și capacitatea de a transforma inițiativele bune în politici stabile.

Alexandru Ciobanu este de părere că, în mare parte, cadrul legislativ este bun, însă există lacune și nevoi de ajustare. Una dintre ele vizează zonele gri dintre psihiatrie, justiție și reintegrare, mai ales în cazurile severe. Alta ține de resursele umane, pentru că o echipă mică trebuie să ducă nu doar cazurile severe, ci și un volum uriaș de cazuri mai ușoare, plus birocrație, certificate și sarcini administrative.

Aici apare din nou contrastul cu Finlanda: acolo prevenția este susținută de o rețea largă de actori: profesioniști, voluntari, lucrători de tineret, comunități, ONG-uri, servicii anonime și spații publice gândite pentru bunăstare. În Moldova, verigile există, dar sunt mai puține, mai fragile și mai puțin legate între ele.

Lecția Finlandei: prevenția este mai ieftină decât tratamentul

Finlanda nu este o societate fără anxietate, fără crize sau fără tineri vulnerabili. Din contra, cifrele arată că problemele de sănătate mintală sunt extinse și costisitoare. Dar tocmai această recunoaștere a realității a făcut posibilă construirea unui sistem în care ajutorul nu începe doar în cabinetul psihiatrului și nu apare doar în momentul crizei. El începe mai devreme: în școală, în comunitate, într-un chat anonim, într-un server de gaming, într-o bibliotecă publică sau într-o conversație simplă cu un adult care știe să întrebe la timp: „Ce mai faci?”

Nici în Republica Moldova, sănătatea mintală a tinerilor nu este ignorată: există reforme, există specialiști dedicați, există centre și există deschidere mai mare decât în trecut. Dar sistemul rămâne marcat de reacție târzie, insuficiență de resurse și dependență de efortul individual al celor din interior.

Finlanda este o țară care a înțeles mai devreme că sănătatea mintală nu se apără doar în cabinetul medicului, ci și în școală, în comunitate, în familie, în spațiile publice și în conversațiile de zi cu zi.

În Moldova, această înțelegere există deja la nivelul specialiștilor. Întrebarea este cât de repede va deveni și prioritate de sistem.