La sfârșitul lunii noiembrie, se împlinește un an de când Alexandr Stoianoglo a fost numit în funcția de procuror general. Cu toate acestea, lupta pentru funcția de procuror general continuă, doar că deja în judecată. Doi foști candidați la acest fotoliu încearcă să conteste rezultatele concursului, al cărui învingător a fost declarat Stoianoglo. NM relatează, cine și cum încearcă să conteste numirea lui Stoianoglo și ce legătură are în acest sens Viorel Morari, fostul șef al Procuraturii Anticorupție.
Sergiu Perju
Perju a obținut studii superioare în România. Din anul 2005, a activat în calitate de avocat în România, mai întâi în biroul de avocați „Sergiu Perju”, iar din anul 2006 – în compania românească „Perju, Rotaru și Asociații”. În anul 2017, Perju a obținut licența de avocat în Moldova. În toamna anului 2019, avocatul Sergiu Perju a depus cerere de participare la concursul pentru funcția de procuror general organizat de Ministerul Justiției. Perju nu a trecut de prima etapă a concursului, acumulând 58 de puncte (patru semifinaliști ai competiției, inclusiv Stoianoglo, au acumulat de la 77 până la 86 de puncte).
NM a constatat că Perju are legături cu Vladislav Bobrov, procuror al Procuraturii Anticorupție. Potrivit declarației despre venituri a lui Bobrov, în anul 2015, Perju i-a dat cu împrumut 415,9 mii de lei românești (aproximativ 1,7 milioane de lei moldovenești) pentru achiziția unui apartament în București, cu suprafața de 88,83 m.p. În declarație este indicat faptul că Bobrov trebuia să returneze datoria în anul 2020. De notat că i-a dat lui Bobrov împrumutul cu 0% dobândă.
La rândul lor, unele instituții de presă îl numesc pe Bobrov „apropiat” al lui Viorel Morari, fostul șef al Procuraturii Anticorupție. În anul 2014, Morari era șeful Direcției urmărire penală a Procuraturii Generale. În aceeași direcție lucra și Bobrov. Morari coordona investigația cazului „Antifa”, pe care îl gestiona Bobrov. (În acest caz, câțiva activiști civici au fost acuzați de tentativa de a organiza o lovitură de stat, dosarul este și acum examinat de instanța primară).
În anul 2016, Morari a devenit șef al Procuraturii Anticorupție. În același an, s-a transferat la Procuratura Anticorupție și Bobrov. În iarna anului 2020, Bobrov a fost printre procurorii cărora procurorul general Stoianoglo le-a cerut să demisioneze „din cauza incompatibilității funcției”. Însă Bobrov a ignorat solicitarea lui Stoianoglo și a continuat să lucreze.
Ce fel de cazuri
Cazul nr. 1. În luna noiembrie 2019, Sergiu Perju s-a adresat în instanță, cerând sistarea deciziei comisiei speciale a Ministerului Justiției, care a organizat concursul pentru postul de procuror general și a selectat semifinaliștii. În opinia lui Perju, în timpul concursului s-au admis câteva încălcări grave. În special, el a menționat că unii candidați au avut legături cu membrii comisiei speciale a Ministerului Justiției, iar unul dintre semifinaliștii concursului a avut probleme de integritate.
În luna ianuarie 2020, instanța a respins cererea lui Perju, menționând că acesta nu a prezentat toate actele necesare. Perju a contestat această decizie la Curtea de Apel (CA) Chișinău. În luna martie 2020, CA a întors dosarul spre reexaminare în instanța primară. În luna iulie 2020, Judecătoria sectorului Râșcani a respins din nou cererea lui Perju, subliniind că el așa și nu a eliminat inexactitățile. La 16 iulie, CA a fost iarăși de partea lui Perju și a dispus că trebuie să fie reluată examinarea plângerii acestuia.
În luna octombrie 2020, Judecătoria sectorului Râșcani a inițiat examinarea plângerii. Ultima ședință în acest caz a avut loc la 11 noiembrie. Ședința însă a fost întreruptă din cauza că magistrații au decis „să majoreze numărul participanților la proces” și să invite și alți concurenți pentru postul de procuror general.
Cazul nr. 2. În luna mai 2020, Perju s-a adresat din nou Curții de Apel. De data aceasta, a depus o cerere de chemare în judecată a Consiliului Superior al Procurorilor, dar a cerut și anularea deciziei președintelui Igor Dodon cu privire la numirea lui Alexandr Stoianoglo în funcția de procuror general. Judecătorii CA au decis că această chestiune nu ține de competența lor și au transmis cererea lui Perju Judecătoriei sectorului Râșcani, unde se examinează dosarele administrative. La 1 octombrie 2020, Judecătoria sectorului Râșcani a inițiat examinarea acestui dosar. Instanța a decis să-l includă în acest proces pe Stoianoglo, „ca parte terță”. Informația despre ședințele în acest caz nu există pe site-ul instanțelor de judecată, deși în lista dosarelor pregătite pentru a fi examinate este indicat faptul că audierile în acest dosar se desfășoară deja.
Eduard Bulat
Și procurorul Eduard Bulat încearcă să conteste victoria lui Stoianoglo la concurs. Acesta activează în procuratură din anul 1994. Din 2008 până în 2017, a condus Direcția de combatere a traficului de persoane din cadrul Procuraturii Generale. După reforma procuraturii din anul 2017, el a condus Secția politici, reforme și management al proiectelor. În anul 2019, Bulat a fost adjunctul procurorului general interimar Dumitru Robu. De notat că o anumită perioadă, Robu a fost subalternul lui Bulat (din 2013 până în 2016) și subalternul lui Morari (din 2016 pâmă îm 2018).
În anul 2015, Bulat a fost vizat într-o investigație realizată de „Moldova Curată”. Jurnaliștii au depistat faptul că procurorul a cheluit anual sute de mii de lei pentru construcția unei case. Potrivit estimărilor autorilor, cheltuielile acestuia depășeau considerabil veniturile. Bulat a motivat acest lucru prin faptul că sora sa, care lucrează peste hotare, i-a dat cu împrumut 55 de mii de euro.
Unele surse media îl numesc pe Bulat, la fel ca și pe Perju, persoane apropiate ale lui Viorel Morari.
Ce fel de dosare
În toamna anului 2019, la fel ca și Perju, Bulat a contestat la Judecătoria sectorului Râșcani decizia comisiei speciale a Ministerului Justiției cu privire la alegerea semifinaliștilor concursului pentru funcția de procuror general. În luna mai 2020, instanța a respins plângerea lui Bulat ca fiind neîntemeiată. Decizia a fost luată după ce Curtea Constituțională a declarat neconstituțional amendamentul la Legea cu privire la procuratură, care presupunea crearea unei comisii speciale a Ministerului Justiției pentru selectarea primară a candidaților la funcția de procuror general. De notat că CC a menționat în decizia sa că declararea amendamentelor la Legea cu privire la procuratură ca fiind neconstituționale nu vizează nicicum numirea lui Stoianoglo în funcția de procuror general.
Cu toate acestea, Bulat s-a adresat către Curtea de Apel, indicând ca persoane terțe în acest proces patru finaliști ai concursului, inclusiv Stoianoglo. La Curtea de Apel, dosarul a ajuns la un complet de judecători sub președinția noului șef al CA, Vladislav Clima. La ședința din 21 octombrie, Clima s-a autorecuzat. La ședința din 10 noiembrie, cererea sa despre recuzare a fost respinsă.
De ce nu poate fi anulată decizia Ministerului Justiției
După decizia CC, NM și câțiva experți au analizat, dacă ar putea instanța să anuleze numirea lui Stoianoglo. Stanislav Pavlovschi, fost judecător la Curtea Europeană pentru Drepturile Omnului, a spus atunci pentru NM că decizia comisiei speciale a Ministerului Justiției nu poate fi contestată în instanță. „Nu poate fi organizat din nou concursul care a fost declarat deja neconstituțional”, a menționat el. Totodată, el a menționat că decizia CC „a exclus practic toate metodele posibile de a demite procurorul general [numit în baza rezultatelor acestui concurs]”.
De aceeași părere este și avocatul Victor Munteanu. „Dacă un concurent consideră că acțiunile comisiei au fost ilegale pentru că crearea comisiei a fost declarată neconstituțională, nici instanța de judecată nu poate soluționa nimic în favoarea acestuia, pentru că deciziile comisiei sunt deja nevalabile”, a menționat Munteanu.
În luna iulie 2020, parlamentul a anulat amendamentele la Legea cu privire la procuratură care nu au fost aprobate de CC. Astfel, acum candidatul la funcția de procuror general va fi ales iarăși de Consiliul Superior al Procurorilor.
***
Acest articol a fost scris în cadrul proiectului „Consolidarea statului de drept și asigurarea transparenței sistemului judiciar”, realizat de ONG „Juriștii pentru drepturile omului” cu susținerea Fondului Național pentru Democrație, care nu influențează obiectul și conținutul investigațiilor publicate.
