Maia Sandu a câștigat alegerile prezidențiale din Moldova, devenind prima persoană din istoria țării realeasă pentru un al doilea mandat prin alegeri directe. Diferența finală în favoarea lui Sandu este de aproximativ 11%, sau 182 de mii de voturi. Un rezultat demn de apreciere, dar există un „dar”. Spre deosebire de anul 2020, Sandu a reușit acest lucru doar datorită voturilor diasporei moldovenești. În țară, Sandu a pierdut în fața contracandidatului Alexandr Stoianoglo, cu o diferență de 2,4%, sau 32 de mii de voturi. Acest rezultat contradictoriu demonstrează o divizare de lungă durată a societății moldovenești, manifestată pe mai multe planuri.
Cum a reușit Sandu să câștige?
Rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale și ale referendumului constituțional pro-european au fost o surpriză neplăcută pentru autoritățile moldovene și pentru Maia Sandu în mod special. În primul tur, actualul președinte nu a obținut acea victorie convingătoare care ar fi permis o încredere deplină într-un câștig ușor în turul doi. Referendumul constituțional pro-european, considerat o repetiție a turului doi, aproape că a eșuat.
După ce a înghițit această „pastilă amară” din partea electoratului moldovean, echipa lui Sandu a încercat să îmbunătățească situația.
Președintele a încercat din toate puterile să câștige simpatia alegătorilor altor candidați. A susținut mesaje de reconciliere și unitate, adresându-se inclusiv alegătorilor lui Renato Usatîi, care a ocupat locul al treilea în primul tur. Chiar a înregistrat un mesaj adresat activiștilor din rețeaua lui Ilan Șor. Fosta sa siguranță de sine și atitudinea arogantă față de concurenți și alegătorii acestora păreau că au dispărut.
Cea mai elocventă ilustrare și simbol al acestei schimbări a fost, probabil, fotografia de vineri cu primarul Chișinăului, Ion Ceban, pe care Sandu și echipa sa l-au numit ani de zile „omul Moscovei”. Iar acum – iată-i împreună, poate nu cu cele mai fericite expresii pe chipuri, dar „uniți pentru viitorul european”, inclusiv printr-o postare sponsorizată, pe pagina de Facebook a lui Sandu. Mai erau doar două zile până la alegerile decisive.
De asemenea, reacționând la votul de protest evident din primul tur, Sandu a recunoscut greșelile actualei guvernări și a promis chiar că va lucra la remedierea acestora – și va începe cu schimbări în guvern.
Însă, procesul nu s-a limitat doar la recunoașterea greșelilor. În timp ce Sandu lupta pentru a câștiga electoratul altor candidați, susținătorii ei de diferite nivele de apropiere „atacau” contracandidatul. Lui Alexandr Stoianoglo i s-au reproșat multe. Relația presupusă cu controversatul om de afaceri Veaceslav Platon, legătura cu Kremlinul prin Partidul Socialiștilor, care l-a susținut, „kuliok-ul” lui Igor Dodon, sprijinul rețelei lui Ilan Șor și așa mai departe. Au existat și atacuri xenofobe directe. Pe rețelele sociale, printre susținătorii mai puțin toleranți ai lui Stoianoglo circula un fals citat a lui Ștefan cel Mare despre blestemul care îi va aștepta pe moldovenii care vor așeza un „turc” pe tronul lor. Sandu, respectându-și strategia descrisă anterior, s-a distanțat de astfel de atacuri și le-a condamnat. Ea chiar i s-a adresat contracandidatului său de câteva ori, spunând că el însuși nu înțelege pe deplin în ce joc a fost atras.
Pentru a reduce influența rețelei de activiști ai lui Șor, plătiți din Rusia, asupra rezultatului din turul doi, structurile de aplicare a legii au fost mobilizate. Două săptămâni aproape zilnic am văzut știri despre noi percheziții, rețineri și amenzi pentru cumpărarea/vânzarea de voturi. Probabil, dacă poliția ar fi luptat de la început atât de activ împotriva finanțării ilegale a rețelei, capacitatea acesteia de a influența ilegal primul tur al alegerilor și referendumul ar fi fost anulată încă dinainte de primul tur.
Lacunele din activitatea forțelor de ordine au fost compensate în diverse moduri de susținătorii lui Sandu și chiar de unii membri ai echipei de guvernare. În presă a apărut o bază de date cu susținătorii lui Ilan Șor din Moldova, care s-a răspândit imediat pe rețelele sociale. Susținătorii guvernării actuale, uitând de prezumția de nevinovăție, au început să-i linșeze public pe cei din acea listă.
Alexandr Stoianoglo și echipa sa de campanie nu au dat dovadă de prea multă activitate între cele două tururi ale alegerilor. El nu a avut o prestație convingătoare la dezbaterile cu Sandu, a acordat câteva interviuri convenabile pentru el, a organizat un stream pe rețelele sociale și aproape că nu a publicat rapoarte despre întâlnirile electorale.
Activitatea intensă a echipei lui Sandu pe toate fronturile, pe fundalul campaniei pasive a lui Stoianoglo, a dat rezultate. Totul a funcționat: lupta împotriva rețelei lui Șor, mobilizarea suplimentară a susținătorilor și munca cu alegătorii candidaților eliminați în primul tur.
Sandu și-a îmbunătățit rezultatul față de primul tur cu 275 de mii de voturi. Dintre acestea, circa 115 mii au provenit din creșterea prezenței la vot. Stoianoglo a obținut în turul doi un plus de 347 de mii de voturi – cu 141 de mii mai puțin decât numărul total de voturi obținut în primul tur de candidații eliminați. Această lipsă de voturi de protest se datorează parțial poziției lui Renato Usatîi, care nu a susținut candidatul opoziției în turul doi. Totuși, principala cauză a înfrângerii lui Stoianoglo pare a fi alta – majoritatea alegătorilor moldoveni nu sunt dispuși să vadă un candidat susținut de un partid pro-Kremlin în funcția de președinte. Campania lui Sandu în ultimele momente s-a bazat pe această frică.
Prima divizare: geopolitica
În Moldova, când se vorbește despre divizarea societății, de obicei se face referire la criteriul geopolitic. Se spune că moldovenii sunt împărțiți în principal în susținători ai integrării europene și cei care sprijină apropierea de Rusia. Agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei a afectat puternic popularitatea celei de-a doua opțiuni de politică externă.
Principala forță politică pro-Kremlin, care susține și justifică fără rezerve invazia rusă în Ucraina, rămâne organizația semi-clandestină și deja destul de toxică a lui Ilan Șor. În turul doi, Șor și-a îndemnat susținătorii să voteze pentru Stoianoglo și a organizat transportul alegătorilor către secțiile de votare din străinătate din Minsk, Baku și Istanbul. Vladimir Putin este justificat și de liderul socialiștilor, Igor Dodon, care l-a susținut pe Alexandr Stoianoglo. Totuși, Dodon face acest lucru cu mult mai puțin entuziasm și nu fără rezerve.
Legătura lui Alexandr Stoianoglo cu forțele pro-Kremlin, care l-au susținut și promovat, a fost principala linie de atac a oponenților săi și vulnerabilitatea sa cheie. Stoianoglo a încercat să respingă acuzațiile. A calificat invazia rusă în Ucraina un act de agresiune recunoscut internațional, a vorbit despre integritatea teritorială a Ucrainei în granițele din 1991, a încercat să se distanțeze de Igor Dodon, însă aparent nu a fost suficient de convingător.
Frica de „calul troian al Kremlinului”, cum l-a numit Sandu pe Stoianoglo, a fost principalul factor mobilizator pentru alegătorii ei în turul al doilea.
Rezultatul final al alegerilor ne-a arătat clar că majoritatea alegătorilor moldoveni (însă doar cu aportul diasporei, ceea ce este important) se tem de venirea la putere a forțelor care, într-un fel sau altul, cochetează cu Kremlinul. Prin urmare, această carte, fără îndoială, va fi folosită și de Sandu și PAS la alegerile parlamentare.
A doua divizare: inegalitatea
Dacă socialiștii și Șor sunt atât de toxici din cauza legăturilor lor cu Kremlinul și a trecutului lor corupt, atunci de ce Alexandr Stoianoglo a câștigat alegerile în interiorul țării? Pentru că Moldova nu trăiește doar din geopolitică și teama de război. Mai ales în regiuni. În societatea moldovenească există o altă linie de divizare, care nu are legătură cu politica mare sau cu problemele de război și pace.
Cetățenii Moldovei sunt împărțiți convențional în două „Moldove” separate, iar geopolitica și Vladimir Putin nu au nicio legătură cu această divizare.
Prima „Moldovă” este formată din cetățeni cu venituri vizibil peste medie. Aceștia locuiesc, în principal, în Chișinău și în afara țării. Votează, în general, pentru politicienii proeuropeni și sunt, în majoritate, susținători ai integrării europene. Ei vizitează Europa la fel de des cum merg la rudele din satele moldovenești. Prin urmare, pentru ei sunt vitale regimul fără vize cu UE, companiile aeriene low-cost care zboară din Chișinău către capitalele europene și costul parcării la aeroportul din Chișinău. Majoritatea celor din „prima Moldovă” dețin un pașaport românesc. Ei sunt cei care, în mare parte, formează opinia publică pe rețelele sociale și la televiziune.
A doua „Moldovă” trăiește în principal în satele moldovenești care se depopulează și în centrele raionale. Mulți dintre locuitorii săi nu au acces la servicii esențiale de bază – apă potabilă și canalizare centralizată. O parte semnificativă a locuitorilor acestei „a doua” țări sunt vârstnici cu pensii mizere din Moldova. Cei mai tineri trăiesc cu salarii mici, se gândesc la emigrare, iau microcredite pentru a-și cumpăra un frigider sau o mașină de spălat. Locuitorii acestei „alte” țări resimt cel mai puternic orice șoc economic, fie că este vorba de inflație și creșterea bruscă a prețurilor, fie de scumpirea tarifelor la gaz sau apă.
Acești oameni nu sunt neapărat împotriva drumului european al Moldovei, doar că nu înțeleg prea bine și nu simt beneficiile acestui parcurs. În ultimii ani însă, ei aud mereu la televizor discursuri pompoase despre integrarea europeană rostite de la tribunele guvernamentale și văd steagurile Uniunii Europene arborate peste tot.
Reprezentanții primei și ai celei de-a doua Moldove se întâlnesc zilnic, deseori merg pe aceleași străzi, discută între ei, dar au foarte puține subiecte comune. Pentru prima Moldovă e important să poată călători ieftin în vacanță în Spania sau Cipru, de preferință din Chișinău, nu din Iași. Pentru cea de-a doua e necesar să se gândească de unde și la ce preț să-și facă rezerve de lemne pentru iarnă.
Diferențele dintre cele două Moldove se văd clar dacă comparăm fotografii de la protestele organizate de partidele lui Șor cu cele de la mitingul proeuropean din Chișinău de anul trecut. Sau, și mai bine, dacă ne uităm la imaginile de la maratonul din Chișinău din 2022. Acolo, bărbați și femei în haine sportive de marcă, cu gadgeturi scumpe, aleargă pe lângă bunicuțele aduse la protestul lui Șor din fața parlamentului, care îi privesc cu interes. Contraste mai mari nu pot exista.
Locuitorii celei de-a doua Moldove sunt foarte puțin reprezentați atât în spațiul public, cât și în politica moldovenească. Se lasă ușor atrași de sloganuri populiste și promisiuni ieftine. Îi deranjează aroganța și superioritatea cu care li se adresează uneori reprezentanții primei Moldove. Inclusiv partidul de guvernământ și președintele, care reprezintă în prezent tocmai acea Moldovă mai prosperă.
Nu este neapărat, dar foarte des această „altă” Moldovă votează pentru partidele proruse. Și nu le place când posturile de televiziune pe care le urmăresc sunt interzise, politicienii pentru care votează sunt demonizați, iar ei sunt îndemnați să iubească UE și să urască Rusia lui Putin.
Pentru această a doua țară, situația lor materială și calitatea vieții de aici și acum sunt mai importante decât orientarea geopolitică. În această inegalitate economică, în situația lor dificilă, văd o mare nedreptate.
Cândva, cererea lor colosală de justiție era satisfăcută de Partidul Comuniștilor. În 2020 și 2021, această cerere a fost în mare parte răspunsul promis de Maia Sandu și PAS, prin promisiunea de deoligarhizare și luptă împotriva moștenirii regimului oligarhic al lui Vladimir Plahotniuc. Acum, la această nevoie de justiție răspundea Alexandr Stoianoglo cu sloganul său „Justiție pentru toți”. Tocmai prin aceasta se explică victoria sa în alegerile din interiorul țării.
Două Moldove au ales președinți diferiți. Prima Moldovă – în principal diaspora și Chișinăul – a ales-o pe Maia Sandu. „Cealaltă” Moldovă a votat pentru Stoianoglo. Țări diferite, priorități diferite, președinți diferiți.
În discursul său de noapte după alegeri, Sandu a promis încă o dată „să fie președintele tuturor cetățenilor”, adică să unească cele două Moldove, care au fost și mai mult polarizate de această campanie.
Dar va putea? Și va dori?
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!
