În cadrul negocierilor dintre „Moldovagaz” și „Gazprom” s-a constatat că „Moldovagaz” a acumulat o datorie istorică – peste 700 milioane de dolari. „Gazprom” i-a cerut Chișinăului să recunoască această datorie ca fiind a Moldovei și s-o ramburseze în regim de urgență – aceasta este una dintre condițiile pentru a încheia un nou contract de furnizare a gazelor naturale pentru Moldova. Autoritățile moldovenești au declarat că vor recunoaște această datorie doar dacă va fi confirmată de un audit independent. NM s-a interesat, de unde s-au luat aceste 700 milioane de dolari dacă populația plătește în mod conștiincios pentru gaze și cum au „dispărut” din aceste calcule 7,5 miliarde de dolari – datoria „Moldovagaz” pentru gazele furnizate în stânga Nistrului.
Cei de la „Gazprom” au declarat săptămâna trecută că „Moldovagaz” a acumulat o datorie istorică față de „Gazprom” – 709 milioane de dolari. Însă datoria propriu-zisă este de 433 milioane de dolari, cealaltă parte a sumei o constituie penalitățile pentru întârzierea plăților. De notat că la negocieri nu se vorbește despre achitarea datoriei pentru gaze a regiunii transnistrene, care a depășit suma de 7 miliarde de dolari.
Menționăm că „Moldovagaz” are trei acționari mari: „Gazprom” (50%+1 acțiuni), guvernul Moldovei (35,3%) și autoritățile Transnistriei (13,44%), care au transmis în anul 2006 pachetul lor de acțiuni în gestiunea „Gazprom”.
De unde s-a luat datoria
Versiunea guvernului
Vicepremierul Andrei Spânu a declarat în cadrul unui briefing din 25 octombrie că această datorie s-a acumulat începând cu anul 1994.
Acesta a mai remarcat că Moldova este gata să continue discuțiile despre problema datoriei, dar cu o singură condiție: „înainte de a semna anumite angajamente în ce privește datoria, ar trebui să se efectueze un audit independent, care va confirma suma acesteia”.
Spânu însă nu a răspuns la întrebările jurnaliștilor, dar a promis că va oferi mai multe informații după întrevederea cu președintele „Gazprom”, Alexei Miller, care trebuie să aibă loc la 27 octombrie, la Sankt-Petersburg.
Versiunea „Moldovagaz”
Cei de la „Moldovagaz” au comunicat pentru NM că pregătesc un raport detaliat despre modul în care s-a format datoria. Aceștia au menționat că raportul respectiv va fi finalizat până la sfârșitul săptămânii. Iar până atunci, cei de la „Moldovagaz” nu pot comenta această chestiune.
Versiunea experților
Victor Parlicov, fostul director al Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (ANRE), a menționat într-o discuție cu NM că datoria „Moldovagaz” conține câteva componente. Potrivit lui, prima ține de datoria istorică a furnizorului din capitală „Termocom” (în prezent, „Termoelectrica”). Parlicov a menționat că în perioada 2001-2007, în tariful pentru energia termică a fost inclus un preț la gazele naturale mai mic decât cel cu care Moldova achiziționa gazele. În anul 2007, prețul la gaze a crescut până la 190 de dolari pentru 1 mie de metri cubi, însă tariful pentru căldură a fost menținut la nivelul de 233 de lei pentru o gigacalorie (în prezent – 1122 de lei), a remarcat expertul.
Potrivit afirmațiilor sale, „Termocom” s-a răsplătit cu „Moldovagaz” în măsura posibilităților, „dar la un moment dat, datoria a ajuns până la 2,8 miliarde de lei, iar acum, aceasta constituie 2,2 miliarde de lei”. Parlicov a specificat că, recalculat la cursul de atunci al dolarului, această sumă este acum de aproximativ 200 milioane de dolari.
A doua parte a datoriei, susține el, ține de devierile tarifare, atunci când în tarif este inclus un preț mai mic decât prețul real de achiziție. „De exemplu, acum [în luna octombrie] Moldova achiziționează gaze cu 790 de dolari, dar în tarif este inclus un preț de achiziție mult mai mic”, a spus Parlicov. Conform estimărilor expertului, astfel, s-a acumulat o datorie de circa 50-70 milioane de dolari.
„O altă parte a datoriei ține de administrarea ineficientă a întreprinderii „Moldovagaz”, afirmă Parlicov. „Este vorba despre cheltuielile care nu sunt incluse în tarif. E și noul sediu [„Moldovagaz” s-a mutat recent într-un sediu nou], și diferite achiziții”, a precizat Parlicov.
În același timp, potrivit experților, ar fi incorect să vorbim despre niște ani concreți în care s-a format această datorie. „În presă a apărut o informație precum că cea mai mare parte a datoriei s-a acumulat din anul 2011 până în anul 2015, dar nu e așa. „Moldovagaz” are contabilitate și se putea întâmpla că în acești ani, ei pur și simplu nu au rambursat datoriile care s-au acumulat încă din anii 2000”, a menționat Veaceslav Ioniță, expert IDIS Viitorul. Potrivit afirmațiilor sale, faptul că guvernul nu are o poziție clară și o înțelegere clară a situației privind această datorie face ca poziția sa la negocieri să fie și mai șubredă.
Sergiu Tofilat, expert în energetică, a menționat pentru NM că din punct de vedere istoric, „Moldovagaz” are doi datornici: „Termoelectrica” și CET-Nord. „Însă aici este vorba despre 140 milioane de dolari. Mai sunt și devierile tarifare, când gazele au costat mai mult decât prețul inclus în tariful pentru consumatori. Nu se știe despre ce sumă este vorba. ANRE trebuie să verifice acest lucru. Celelalte înseamnă furturi și utilizarea necorespunzătoare a fondurilor”, consideră Tofilat.
De exemplu, susține el, „Moldovagaz” a achiziționat țevi din Ucraina prin Cipru la un preț de cinci ori mai mare (câte 350 de dolari la un preț de piață de 77 de dolari), însă ANRE a refuzat să includă aceste costuri în tarif. Nu au fost incluse nici cele 500 milioane de lei – cheltuielile pentru noul sediu al „Moldovagaz”, a spus Tofilat. „În loc să se răsplătească pentru gaze, fosta conducere a construit un sediu nou. Aici însă apar semne de întrebare față de acționari – guvernul și „Gazprom”. Reprezentanții „Gazprom” au votat pentru această hotărâre? Au ridicat mâna? De ce noi trebuie să plătim pentru aceasta?”, s-a întrebat Tofilat.
În opinia sa, până la efectuarea auditului, Moldova nu trebuie să recunoască această datorie. „S-ar putea constata că ei ne datorează”, a presupus expertul.
Versiunea Watchdog
Organizația obștească Watchdog.md a efectuat anul trecut un studiu despre datoriile „Moldovagaz”. Sergiu Tofilat și Tudor Șoitu, autorii acestuia, au ajuns la concluzia că este foarte complicat să se determine suma reală a datoriei. Dar, conform estimărilor lor, din cauza încălcărilor admise de funcționari și administrația întreprinderii, datoria „Moldovagaz” a ajuns până la 952,4 milioane de dolari.
În studiu se menționează că după ce Moldova și-a proclamat independența, a primit gaze rusești la prețuri discriminatorii. De exemplu, în anul 1994, Moldova a achiziționat gaze cu 80 de dolari pentru 1 mie de metri cubi, iar alte state din CSI – cu 50,5 de dolari, Ucraina – cu 50 de dolari. Totodată, Moldova trebuia să plătească în avans, iar pentru o zi de întârziere, se calculau penalități de 0,35%.
În opinia autorilor studiului, din cauza acestor condiții, numai în anul 1994, datoria Moldovei pentru gaze a crescut de la 22,2 milioane de dolari până la 290,8 milioane de dolari, dintre care aproape 100 milioane de dolari le constituie penalitățile.
Pentru a soluționa problema datoriei, s-a decis să fie fondată SA „Gazsnabtranzit”, în care „Gazprom” a obținut 50% din acțiuni, 11% au revenit Transnistriei, iar 39% – guvernului Moldovei (succesorul legal al acestei SA a devenit „Moldovagaz”). Cota „Gazprom”-ului a fost estimată la 52 milioane de dolari, care urmau să meargă în contul datoriilor pentru gaze. Însă, așa cum se menționează în studiu, când a fost fondată „Gazsnabtranzit”, în capitalul social al companiei a fost inclus doar unul din cele patru gazoducte magistrale din Moldova, celelalte trei gazoducte fiind utilizate de către companie în mod gratuit. Conform estimărilor Watchdog, costul real al capitalului social al „Gazsnabtranzit” a fost de 936 milioane de dolari, iar valoarea cotei „Gazprom” trebuia să fie de 468 milioane de dolari și nu 52 milioane de dolari.
În anul 1998, datoria Moldovei pentru gaze a depășit 500 milioane de dolari, dintre care 149,2 milioane de dolari le constituie amenzile și penalitățile. Și iarăși, pentru a soluționa problema datoriei, s-a decis să fie înființată întreprinderea „Moldovagaz” și să fie transmisă „Gazprom”-ului o parte din infrastructură. Capitalul social al „Moldovagaz” a constituit circa 290 milioane de dolari (în acesta erau incluse deja toate gazoductele magistrale), cota „Gazprom”-ului o constituiau aceleași 50%, iar datoria Moldovei trebuia să se reducă până la 60 milioane de dolari. Ce-i drept, potrivit informațiilor autorilor acestui studiu, cu această sumă a fost rambursată datoria pentru gaze a Transnistriei.
În studiu se mai subliniază faptul că pentru a acoperi datoria pentru gaze, guvernul Moldovei a emis valori mobiliare de două ori – în anii 1997 și 2000. În același timp, conform autorilor studiului, 193,2 milioane de dolari din aceste valori mobiliare au fost folosite pentru a rambursa datoria Transnistriei.
Autorii mai susțin că și businessmanul Veaceslav Platon a avut un rol în creșterea datoriei pentru gaze. Este vizată fabrica de sticlă „Cristal-Flor” care, în anii 2006-2008, se afla în proces de faliment. Însă instanța de judecată a obligat compania „Moldovagaz” să livreze gaze întreprinderii falimentare. Potrivit autorilor studiului, recipientele din sticlă care erau fabricate la această „Cristal-Flor” ajungeau la niște companii intermediare controlate de Platon. Aceste companii vindeau recipientele, însă oricum, datoriile fabricii de sticlă pentru gaze nu erau achitate. Autorii studiului susțin că „această schemă” a prejudiciat „Moldovagaz” cu 57,1 milioane de lei.
După ce acest studiu a fost făcut public, Platon a promis că va acționa în judecată organizația Watchdog.
