„Judecătorii care au luat decizii cu privire litigiile, ce făceau parte din schema de spălare a banilor numită „Laundromat”, au înțeles ce se întâmplă cu adevărat. Însă, ei au fost impuși să adopte deciziile necesare schemei”. Declarații în acest sens au fost făcute de Mihail Gofman, fostul şef adjunct al Serviciului Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor al Centrului Național Anticorupție, în cadrul unui interviu pentru NM.
Potrivit lui Gofman, fostul judecător Victor Orîndaș are un material video în care „un fost președinte al Curții Constituționale îi cere să îndeplinească toate formalitățile pentru tranzitul banilor”.
„Aproximativ 1,5 miliarde de dolari au trecut prin el. Se temea, dar i s-a spus că totul este aranjat. Am văzut acest videoclip. Eu însumi l-am luat [pe judecător] de mână și l-am dus la serviciile speciale americane”, a spus Gofman.
***
„Laundromatul” se consideră a fi cea mai mare operațiune de spălare a banilor prin intermediul băncilor moldovenești. În cadrul schemei, din anul 2010 și până în 2013 au fost spălate cel puțin 22 de miliarde de lei, bani retrași din Rusia. În 2016 au fost inițiate dosare penale împotriva a 15 judecători care au luat decizii cu privire la „Laundromat”. Victor Orîndaș a fost singurul judecător care a reușit să părăsească Republica Moldova înainte de a fi reținut.
În septembrie 2020, Procuratura Anticorupție a scos de sub urmărire penală 13 din 15 judecători anchetați în dosarul „Laundromat”. În 2021, judecătorul Ghenadie Brînaz a fost achitat, iar ex-judecătorul Igor Vornicescu a fost găsit vinovat de pronunţarea cu bună-ştiinţă a unei încheieri contrare legii. Însă, acesta a fost eliberat de răspundere penală în legătură cu survenirea prescripţiei de tragere la răspundere penală.
În Long Island, statul american New York, s-a încheiat unul dintre cele mai mediatizate și de lungă durată cazuri de crimă în serie. Rex Heuermann, în vârstă de 62 de ani, a recunoscut că a ucis opt femei între 1993 și 2010. Aceste omoruri au fost denumite „crimele din Gilgo Beach”: trupurile victimelor erau găsite în vegetația deasă de-a lungul unui drum izolat de pe coasta oceanului. Cazul a stat la baza mini-serialului documentar Netflix „Fetele dispărute”, lansat în 2025.
Istoria descoperirii victimelor
Ancheta a început în 2010, după dispariția lui Shannan Gilbert, în vârstă de 23 de ani. Înainte să dispară, femeia a sunat la serviciul de urgență 911 și a spus că „cineva o urmărește și vrea să o omoare”. În timpul căutărilor, în decembrie 2010, poliția din comitatul Suffolk a descoperit rămășițele a patru femei: Maureen Brainard-Barnes (dispărută în 2007), Megan Waterman (dispărută în vara lui 2010) și Amber Lynn Costello (dispărută în toamna lui 2010). Toate prestau servicii de prostituție, iar corpurile lor erau învelite în pânză de sac și legate.
În 2011, în aceeași zonă au fost găsite rămășițele altor șase persoane: patru femei, un bărbat și un copil de doi ani. La începutul aceluiași an, în același perimetru, au mai fost descoperite rămășițele a încă șase persoane — patru femei, un bărbat și un copil de doi ani. În 2025, una dintre victime a fost identificată ca fiind Tanya Jackson, ucisă în 1997, iar copilul — fiica ei, Tatiana Dykes.
Rămășițele altor trei femei au fost găsite fragmentar, inclusiv un craniu. Unele dintre aceste fragmente fuseseră descoperite anterior în alte locuri de pe Long Island. Ulterior au fost identificate Karen Vergata (dispărută în 1996), Valerie Mack (2000) și Jessica Taylor (2003). Se știe că și Vergata practica sexul comercial.
Corpul lui Shannan Gilbert a fost descoperit în decembrie 2011, într-o zonă mlăștinoasă din Oak Beach. Deși poliția a susținut inițial că ar fi fost un accident, o expertiză independentă a indicat semne de strangulare.
Rudele victimelor au criticat ani la rând activitatea poliției și pe șeful acesteia, Jim Burke, care ulterior a fost condamnat pentru infracțiuni de serviciu fără legătură cu acest caz. Situația s-a schimbat în 2022, când o echipă specială de anchetă a reluat analiza dosarului.
Principalul suspect a devenit Rex Heuermann, un arhitect din New York, care locuia în Massapequa Park.
Martorii au relatat despre un bărbat care conducea un Chevrolet Avalanche și folosea telefoane de unică folosință. Apelurile erau localizate în zona Massapequa Park. Anchetatorii au început să-l monitorizeze pe Heuermann: locuia acolo, conducea un astfel de pickup, lucra ca arhitect în New York și se remarca prin statura înaltă și constituția robustă.
În ianuarie 2023, polițiștii au ridicat o cutie de pizza aruncată de Heuermann. Pe marginile de pizza rămase au fost găsite urme de ADN care au coincis cu probele prelevate de pe corpul uneia dintre victime.
Hotărârea judecătorească
Heuermann a fost arestat pe 13 iulie 2023. Inițial a negat acuzațiile, însă pe 8 aprilie 2026 a recunoscut că este vinovat de opt crime. Printre acestea se numără și uciderea Sandrei Costiglia în 1993, precum și cazul lui Karen Vergata — legături care anterior nu fuseseră stabilite în cadrul anchetei, dar au fost confirmate ulterior prin expertize ADN.
În timpul percheziției la domiciliul său au fost găsite o cantitate mare de materiale pornografice și conținut asociat cu violența, decupaje din ziare despre „crimele din Gilgo Beach”, precum și liste cu notițe precum „amprente”, „urme de roți”, „acid” și „frânghie”.
Potrivit avocatului său, Heuermann a decis să nu ducă procesul până la capăt pentru a nu amplifica suferința familiei sale și a familiilor victimelor.
El a acceptat trei condamnări pe viață și patru pedepse consecutive de câte 25 de ani, fără posibilitatea de eliberare condiționată.
