Președinta țării Maia Sandu propune ca, în viitorul Guvern, să fie creată o entitate responsabilă de problemele foștilor deportați. Mai mult, întrucât victimele regimului sovietic sunt nevoite să își demonstreze drepturile asupra bunurilor confiscate în cadrul unui procese anevoioase, șefa statului consideră că este nevoie de un audit privind recuperarea bunurilor.
Maia Sandu s-a întâlnit, pe 16 iunie, la Președinție, cu un grup de foști deportați și urmași ai acestora. Aceasta și-a exprimat regretul că, deși au trecut aproape trei decenii de când statul s-a angajat să le facă dreptate pentru suferința prin care au trecut, cele mai multe probleme au rămas nerezolvate.
„Cea mai mare problemă ține de recuperarea bunurilor confiscate atunci când le-au fost exilate familiile sau de oferirea unor compensații potrivite pentru acestea. Oamenii sunt obligați să meargă prin instanțe ani la rând pentru a-și demonstra drepturile, iar dosarele cerute de autorități abundă de acte greu de obținut sau care se exclud reciproc. De facto, legile par să fie făcute nu pentru, ci împotriva foștilor deportați. Până și soarta clădirii ce fusese atribuită pentru un muzeu al deportărilor este incertă”, a menționat președinta țării.
Maia Sandu a propus ca în noul Guvern să fie creată o entitate responsabilă de problemele foștilor deportați.
„Am căzut de acord că e nevoie de un audit privind recuperarea bunurilor, precum și de crearea unei entități responsabile de problema foștilor deportați în noul Guvern. Această structură ar trebui să fie formată din oameni dedicați care cunosc problema – istorici care au studiat subiectul, juriști, dar și descendenți ai familiilor deportate”, a conchis președinta țării.
Acum câteva zile s-au împlinit 80 de ani de la primul şi cel mai mare val al deportărilor din Basarabia şi Nordul Bucovinei. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, peste 30 de mii de oameni au fost urcaţi în vagoane pentru vite şi duşi forţat în Siberia şi Kazahstan.
Conform raportului către Stalin, Molotov și Beria, deja pe 13 iunie din RSSM au fost deportați într-o singură noapte 24 360 persoane. Circa o mie de persoane ale căror nume figurau în listele inițiale au reușit să evite deportarea. Doar trei au reușit să se ascundă. 318 au trecut în prealabil în altă localitate. 133 de persoane nu au fost strămutate pentru că erau grav bolnave. Cu toate acestea, din amintirile victimelor, femeile cu sarcină avansată nu erau scutite de deportare. 829 de persoane au fost scutite de deportare „pe motivul insuficienței probelor” vinovăției. Majoritatea deportaților proveneau din Chișinău, Bălți, Taraclia. Erau strămutați cu familiile, cu toate acestea, pe drum spre locul de surghiun membrii familiilor erau separați. Circa 8 mii de bărbați au fost internați în lagăre de muncă. Mamele cu copii erau plasate în colonii speciale din Kazahstan, și din regiunile Omsk și Novosibirsk.
Mai multe detalii despre valul de deportări staliniste care a avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 – citiți în proiectul special NM „Nu se va mai întoarce nimeni și niciodată – aici vă vor putrezi oasele”.
