Moldova despre nimic
De ce la noi nu e Singapore și nici măcar Georgia?
Moldova despre nimic
De ce la noi nu e Singapore și nici măcar Georgia?
În prezent, în Moldova, sunt în curs de realizare peste 200 de „strategii" diferite, inclusiv Strategia națională de dezvoltare „Moldova – 2020". Este în curs de apariție noua strategie națională „Moldova – 2030". Toate acestea constituie un oarecare plan de acțiuni și reforme care trebuie să îmbunătățească situația din diferite domenii și cea generală din țară. Însă acest lucru ține de ideal. Iar în viața reală, utilitatea acestora este foarte mică – ele sunt sortite eșecului sau „moarte" din fașă. Împreună cu câțiva experți, NM a încercat să afle, de ce în Moldova nu se reușește nicidecum realizarea reformelor reale, ale căror rezultate ar fi resimțite de către toți locuitorii țării, iar în Singapore și în Georgia acest lucru a fost posibil.
„Moldova – 2020"
În anul 2012, pentru prima dată, în Moldova a fost adoptată Strategia națională de dezvoltare a țării, pe termen lung, preconizată nu doar pentru un mandat al parlamentului (guvernului), ci pentru opt ani. Acest document a fost intitulat „Strategia națională de dezvoltare „Moldova – 2020": șapte soluții pentru creșterea economică și reducerea sărăciei".
Doi ani mai târziu, în 2014, în strategie a fost adăugat încă un capitol – despre agricultură, amintindu-se, probabil, că cea mai mare parte a economiei țării o constituie sectorul agrar. Pe site-ul Cancelariei de Stat însă, până în prezent, este plasată varianta inițială a strategiei – cea fără agricultură.
În strategie sunt menționate patru priorități ale dezvoltării țării până în anul 2020: educația, drumurile, accesul la finanțe și mediul de afaceri. Pentru a îmbunătăți situația în aceste domenii, autorii strategiei s-au concentrat asupra a opt sarcini (inclusiv agricultura):

Racordarea sistemului educațional la cerințele pieței forței de muncă

Sporirea investițiilor publice în infrastructura de drumuri

Diminuarea costurilor finanțării prin intensificarea concurenței în sectorul financiar

Ameliorarea climatului de afaceri prin perfecționarea legilor și aplicarea tehnologiilor informaționale în serviciile publice

Diminuarea consumului de energie prin sporirea eficienței energetice și utilizarea surselor regenerabile de energie

Asigurarea sustenabilității financiare a sistemului de pensii

Sporirea calității și eficienței actului de justiție și de combatere a corupției

Creșterea competitivității produselor agricole, dezvoltarea localităților rurale
În general, strategia „Moldova – 2020" este o descriere lungă și detaliată a situației economice din țară în anul 2012 și riscurile pe care aceasta le implică. Sunt menționați chiar și indicatorii pe care țara trebuie să-i obțină către anii 2015 și 2020, pentru a evita aceste riscuri. Ce-i drept, în document nu sunt indicații clare și detaliate, cum pot fi obținuți acești indicatori.
Indicatorii: ce am dorit și ce am obținut
Șomajul
În strategie:
Anul 2015 – 6%, 2020 – 5%.
În realitate:
2017 – 4,16% (conform datelor Biroului Național de Statistică)
Aceste date însă reprezintă doar șomerii înregistrați oficial.
Emigrarea tinerilor
În strategie:
Anul 2015 – 15% din numărul total al migranților, 2010 – 10% (este vorba despre cetățenii în vârstă de 18-29 de ani).
În realitate:
Conform datelor oficiale din luna septembrie 2015, numărul total al lucrătorilor migranți este de 341,9 mii de persoane, iar în septembrie 2018, numărul acestora a ajuns până la 355,5 de mii. Adică migrația este în creștere, inclusiv a tinerilor, deoarece, deși cota acestora în structura migrației s-a schimbat, nu e atât de semnificativă (Biroul Național de Statistică nu oferă date pe categorii de vârstă).
În strategie:
Către anul 2015, urmau să fie reabilitate 900 km de drumuri și 700 km – reparate, iar către 2020 – 4900 km și 1900 km reparate (în total, 72,44% din lungimea totală a drumurilor din Moldova, care constituie 9386 km).
În realitate:
În anii 2013-2017, conform raportului Administrației de Stat a Drumurilor, au fost reparate puțin peste 1000 km de drumuri. Din acestea, aproximativ 600 km, potrivit raportului, au fost supuse „tratamentului bituminos" (prelucrarea stratului superior al drumurilor), 214 km – „straturi noi", 190 km – „nivelare", 216 km – „restabilirea stratului de pietriș".
În anul 2018, în cadrul programului „Drumuri bune pentru Moldova", autoritățile au promis că vor fi reparate 1200 km de drumuri locale (cea mai mare parte – în „variantă albă", adică cu pietriș). Către mijlocul lunii septembrie, conform datelor oficiale, au fost îndeplinite 55 la sută din lucrări.

În total: Dacă până la sfârșitul anului autoritățile vor repara cele 1200 km de drumuri locale promise, reiese că în șase ani, au fost reparate aproximativ 2200 km de drumuri sau 23 la sută din lungimea totală a acestora (cum au fost reparate – e o altă întrebare).
Libertățile politice și civile
În strategie:
Către anul 2015, Moldova trebuia să-și îmbunătățească până la patru puncte poziția în Ratingul drepturilor politice și libertăților civile, alcătuit de Freedom House, iar către 2020 – până la trei puncte (cu cât e mai mic acest punct, cu atât e mai bună situația).
În realitate:
În anul 2016, Freedom House a evaluat nivelul libertăților politice și civile în Moldova cu 4,89 puncte, iar în 2017 – cu 4,93 puncte.
De ce nu am reușit?
„Strategii scriu pentru a scrie și nu pentru a îndeplini"

Tatiana Lariușina
Doctor în economie
Tatiana Lariușina, doctor în economie, este de părere că însăși apariția unei strategii de dezvoltare a țării pe termen lung este un salt pentru instituțiile statului. „Timp îndelungat, partidele care câștigau la alegeri făceau planuri doar pentru perioada unui mandat al parlamentului și al guvernului", a explicat ea. Astăzi însă, când până la expirarea strategiei a rămas mai puțin de un an și jumătate, rezultatele ei pot fi considerate eșuate, susține Lariușina. Una dintre cauzele principale este decalajul uriaș dintre politica publică și cea reală, care servește intereselor concrete ale unui grup mic de oameni care conduc Moldova, consideră expertul.
Din aceeași cauză, ea este sceptică și în ce privește perspectivele strategiei „Moldova – 2030", asupra căreia autoritățile lucrează deja. Această strategie, cel mai probabil, va fi scrisă prin culoare și este prevăzută pentru partenerii externi și nu pentru soluționarea problemelor economice și sociale reale, este de părere Lariușina.

Analistul economic Victor Ciobanu nu este de acord cu Tatiana Lariușina. Potrivit lui, „la noi, strategiile sunt scrise pentru a fi scrise, dar nu pentru a fi îndeplinite". Iar „Moldova – 2020" a fost scrisă „cu ochirea donatorilor", care urmau să ofere bani pentru îndeplinirea ei, a menționat Ciobanu.
Victor Ciobanu
Analist economic
„Dacă îl veți întreba pe oricare ministru despre realizarea măsurilor indicate în strategie, cred că aproape niciunul nu ar putea spune ceva. Pentru că nu există planuri, termeni concreți și persoane responsabile de îndeplinirea acestora. Iar fără aceasta, orice strategie este moartă".

Oleg Tofilat
Ex-secretar de stat al Ministerului Transporturilor
Oleg Tofilat, ex-secretar de stat al Ministerului Transporturilor, de asemenea consideră că strategia „Moldova – 2020" este scrisă cu multe greșeli serioase, una dintre acestea fiind indicatorii cantitativi și nu cei calitativi. El a menționat că acest lucru se referă și la drumuri. În plus, potrivit lui Tofilat, „noi nu avem nici măcar o viziune clară despre drumuri și cum trebuie întreținute acestea". De aceea și avem, de exemplu, „drumuri concrete spre Odessa și spre Giurgiulești, distruse pe alocuri, deși acestea duc spre porturi și ele trebuie să reziste la cele mai mari încărcături", a precizat expertul.

În opinia sa, astfel de strategii vor avea un efect măsurabil atunci când din acestea „va fi omis liricul și va apărea ceva concret, împreună cu auditul".
„E ca și cum ai hrăni cu vitamina C un om aflat pe patul de moarte"
Directorul executiv al Institutului pentru Inițiative Strategice (IPIS) Vladislav Kulminski este de părere că în strategia „Moldova – 2020" (dacă vorbim despre ea ca despre un document serios) au fost admise trei erori deosebite.
Prima – diagnosticul greșit, chiar „fals cu bună știință", pe care autorii acesteia l-au pus economiei moldovenești.
În descrierea stării acesteia, e scris foarte mult despre consecințele ei și nimic despre cauze, a precizat Kulminski. De exemplu, se afirmă că în Moldova, creșterea economiei depinde prea mult de remitențele lucrătorilor migranți, și această dependență este periculoasă.
Vladislav Kulminski
Director executiv al Institutului pentru Inițiative Strategice (IPIS)
„Strategia abundă în raționamente împrumutate și banalități economice din vreun manual de economie în interpretare moldovenească. E aproape o teorie clasică a creșterii economice, doar că de la mijlocul secolului trecut".
Din aceasta reiese a doua eroare: autorii strategiei nu au ținut cont de faptul că „toate procesele economice au loc în interiorul proceselor și instituțiilor sociale și publice, a căror calitate determină, în multe privințe, rezultatele economice ale țării și în acest sens, noi știm și înțelegem foarte rău Moldova".
Expertul a precizat că pentru ca economia să se dezvolte, sunt necesare instituții politice, sociale și economice funcționale (de la guvern până la instituții medicale și universități), de asemenea, sunt necesare tehnologii prin care aceste instituții ar permite atragere și dezvoltare, precum și condiții pentru dezvoltarea capitalului uman. Anume aceste procese, a menționat Kulminski, stau la baza dezvoltării, însă în Moldova acestea regresează.
Vladislav Kulminski
Director executiv al Institutului pentru Inițiative Strategice (IPIS)
„Încercând să asigure creșterea economică, atrăgând investiții și reparând drumuri, în situația unei inchiziții economice, lipsei instituțiilor, stimulentelor și lifturilor pentru managerii și specialiștii instruiți, în sistemul paralel de luare a deciziilor e ca și cum ai hrăni cu vitamina C un om care se află pe patul de moarte și, cu față serioasă, să afirmi că datorită acestei vitamine, el iată-iată se va însănătoși".
Cea de-a treia eroare, în opinia lui Kulminski, este lipsa unei planificări în sistemul administrării de stat, din care cauză toate documentele sunt necalitative. El a menționat că astăzi, noi avem peste 200 de strategii funcționale, care se contrazic, pentru că nu există un sistem clar de planificare și de îndeplinire a politicii de stat.
El a menționat că întreaga strategie de dezvoltare pe termen lung a Moldovei poate fi încadrată într-un singur paragraf: „Crearea unui sistem funcțional al instituțiilor economice, politice și sociale, care ar contribui la atragerea tehnologiilor, utilizarea și dezvoltarea potențialului uman până la un nivel stabil, care ar permite asigurarea creșterii economice". „Însă în lipsa unor discuții serioase, să aștepți că strategia 2020 sau 2090 va fi bazată pe o analiză serioasă, e pur și simplu un nonsens", a concluzionat expertul.
Guvernul:
Așteptați răspunsul
NM a încercat să afle, de la guvern și Cancelaria de Stat, când va fi făcut public proiectul Strategiei naționale „Moldova – 2030", precum și prin ce se deosebește aceasta de „Moldova – 2020". Însă cei din serviciul de presă al guvernului și al Cancelariei de stat ne-au propus să le expediem un demers în scris și, mai bine, Ministerului Economiei și Infrastructurii. NM a expediat un asemenea demers la 14 august, însă nu a primit niciun răspuns.
De ce în Singapore și Georgia au reușit?
Minunea din Singapore
„Minunea economică din Singapore"
Este cunoscut chiar și celor care nu prea își imaginează unde se află acest stat mic. După ce și-a dobândit independența, în anul 1961, și după câțiva ani de încercări nereușite de a crea o confederație cu Malaezia, Singapore și-a elaborat propria strategie de dezvoltare națională. În aceasta, au fost determinate trei priorități – locuințele, Fondul Central de Economii și calitatea aparatului de stat.
„Locuințele"
S-a decis că 90 la sută din fondul locativ va fi racordat standardelor de calitate moderne, excepție făcându-se doar pentru un număr mic de monumente de arhitectură din perioada colonială. Astăzi, 93 la sută din fondul locativ are o vechime mai mică de 25 de ani și 80% din aceste locuințe au fost procurate în cadrul sistemului de creditare ipotecare preferențiale. Acest lucru a soluționat problema depopulării – obținând locuințe în proprietate, singaporeenii au început să-și întemeieze familii, să dea naștere copiilor și au încetat să mai plece.
„Fondul Central de Economii"
Fiecare angajat și fiecare angajator a fost obligat să aloce în acest fond, lunar, 20 la sută din venituri. Eschivarea de la această obligațiune sau micșorarea sumei au fost recunoscute drept infracțiune financiară gravă. După pensionare (în Singapore – la 55 de ani), fiecare cetățean primește „la mână" întreaga sumă a tuturor contribuțiilor pe care el și angajatorul său le-a alocat în fond. Anume cu acești bani mulți și-au procurat locuințe. Datorită Fondului Central de Economii, Singapore este și astăzi prima țară din lume după volumul depozitelor bancare ale cetățenilor săi (persoanele străine și cele cu permis de ședere nu pot participa la Fondul Central de Economii). Construcțiile de locuințe au fost un catalizator și pentru celelalte sectoare – turism, servicii etc.
„Calitatea aparatului de stat"
Această prioritate implica o luptă aspră cu corupția. În țară a început să funcționeze mecanismul de drept „al suspectării întemeiate". Acesta se aplică atunci când nu se poate demonstra că funcționarul trăiește din venituri necâștigate, însă, în același timp, el sau familia sa dispun de averi a cărei valoare depășește veniturile. Dacă funcționarul nu poate confirma documental legalitatea provenienței acestei averi sau a banilor cheltuiți, el își părăsește postul, de regulă, cu interdicție pe termen lung (de la șapte ani până la pe viață) de a fi în vreun serviciu de stat. În afară de aceasta, chiar și demisia benevolă a funcționarului nu îl scutește de pretențiile pe care i le înaintează serviciul fiscal. Acest mecanism de drept funcționează în țară din anii 1970, în pofida criticii „suspectării întemeiate" ca posibil instrument de presiune politică asupra funcționarilor.
Saltul georgian
Condițiile din Singapore se deosebesc de cele din Moldova. Însă nu mai puțin ambițios și curajos este planul de dezvoltare națională pe care a reușit să-l realizeze Georgia, care este mult mai aproape de Moldova. Într-adevăr, între Moldova și Georgia din anul 2005 sunt multe lucruri comune – teritorii ale țării necontrolate de autoritățile centrale, sistem al drumurilor distrus, nivel înalt al corupției. Dacă principalele mărfuri de export ale Moldovei le constituie fructele și vinurile, Georgia exporta atunci doar deșeuri metalice.
Sub conducerea cunoscutului om de afaceri și economist Kakha Bendukidze, în Georgia a fost îndeplinit un plan care prevedea câteva reforme strategice concrete. Acestea au fost realizate în perioada 2005-2012. Bendukidze le-a clasificat în ordine prioritară:
1
Lichidarea poliției rutiere de model vechi și crearea unei noi, ai cărei colaboratori nu au avut anterior nicio tangență cu poliția. Salariile polițiștilor au fost majorate de 15-20 de ori și, totodată, a început să activeze serviciul de securitate internă. Rezultatul: nivelul de încredere față de poliție a fost, în anul 2005, de 5%, în anul 2009 – 48%, iar în anul 2012 – 87%.
2
Reforma sistemului fiscal. Numărul impozitelor s-a micșorat de două ori, iar către anul 2012 – de trei ori. Ratele de impozitare au fost micșorate, în medie, cu 10%.
3
Amnistia fiscală generală, în rezultatul căreia au fost anulate toate datoriile la toate impozitele până la 1 ianuarie 2004.
4
Anularea tuturor taxelor vamale, în afară de unele tipuri de produse agricole. Rata de bază a impozitului pentru import – 0%. Au fost semnate acorduri de comerț liber cu toți vecinii și țările din Caucaz și din bazinul Mării Negre.
5
Privatizarea tuturor activelor de stat. „Noi am vândut totul în afară de conștiință" – în anul 2006, acest citat era pe primele pagini ale ziarelor georgiene. Potrivit afirmațiilor lui Bendukidze, acesta explica scurt și clar esența reformei.
6
Adoptarea „Actului libertății economice" – document care interzicea în mod direct guvernului să introducă impozite noi fără un referendum național, la fel, limita cheltuielile de stat (cel mult 30 la sută din PIB) și datoria de stat (cel mult 60 la sută din PIB).
Măsurile concrete au dat un rezultat foarte clar: Georgia din acea perioadă a devenit exemplu de realizare a reformelor economice de amploare.
Text: Alexandr Makuhin
Prezentare: Tatiana Bulgac
      

Digital Magic by NewsMaker IT Team

x
x

Spelling error report

The following text will be sent to our editors:

Send