„Noi vom reuși să ne înțelegem cu „Gazprom”-ul”. Interviu NM cu Vadim Ceban, președintele „Moldovagaz”

La sfârșitul lunii martie, vom afla dacă se va schimba prețul gazelor rusești pentru Moldova. O decizie finală în acest sens, dar și în alte chestiuni va fi aprobată după negocierile cu „Gazprom”. Vadim Ceban, președintele întreprinderii de stat „Moldovagaz”, a menționat într-un interviu pentru NM, de ce Moldova nu este pregătită anul acesta să achiziționeze gaze la bursele europene, cui vor reveni gazoductele după separarea „Moldovatransgaz” de „Moldovagaz” și ce se va întâmpla dacă vom înceta să achiziționăm gaze din Rusia.

„Nu vom putea evita prețurile spot”

Am dori să înțelegem, ce se întâmplă cu prețurile gazelor. Ar putea Moldova să le achiziționeze mai ieftin, ținându-se cont de dinamica prețurilor la gaze la bursele europene?

Noi am fost întotdeauna mulțumiți de contractul de livrare a gazelor cu „Gazprom”. Mai ales de formula prețului conform căruia se livrează gazele. Acest lucru ne permitea să plătim mai puțin pentru gaze decât la nivel regional, mai ales în momentele de apogeu. România, Bulgaria și Ucraina le cumpărau mai scump. În orice caz, așa era până acum.

Situația din acest an este cu totul alta, atipică. Eu nu sunt sigur că putem vorbi despre o tendință. În primul rând, s-a redus brusc consumul de gaze naturale pe piețele tradiționale. În al doilea rând, în așteptarea crizei de tranzitare a gazelor prin Ucraina, foarte mulți traderi europeni au pompat gaze naturale în depozite subterane de gaze din Europa. Și acum le vând. În al treilea rând, și-a spus cuvântul și iarna destul de caldă din acest an. A influențat și coronavirusul, deoarece China a redus consumul de gaze lichefiate, și acest volum neutilizat a ajuns în UE.

Din aceste motive, prețurile de piață s-au diminuat esențial. Și pot presupune că în trimestrul doi și trei, prețurile se vor micșora și mai mult, deși nivelul reducerilor va depinde de mulți factori. Însă aceasta nu înseamnă că așa va fi mereu.

În legătură cu aceasta, „Moldovagaz” negociază cu „Gazprom” formula de calculare a prețului de livrare a gazelor. La sfârșitul lunii decembrie, noi am prelungit contractul cu concernul rus pentru un an, am convenit asupra eventualității de a revizui anual această formulă.

E posibil să fie ajustată formula, dar e posibil să trecem la achiziția de gaze prin hub-uri (burse), ori va fi varianta a treia, hibrid, în care se va ține cont și de prețurile spot (prețurile de piață în hub-uri), și prețul conform formulei.

Evident, văzând dinamica mondială, noi nu vom evita pe viitor prețurile spot. Este o chestiune de timp. Doar că e încă greu de spus, va fi degrabă sau mai târziu.

De ce? Ce ne împiedică să trecem la ele?

Prețul spot nu înseamnă cel mai ieftin. Sunt prețuri de piață, bazate pe cerere și ofertă. Eu le-aș numi cele mai corecte cu condiția că nu există speculă excesivă pe piață, iar licitațiile sunt bazate pe cerere și ofertă reale și pe volumele fizice de aprovizionări cu gaze.

Însă efectul contractelor pe termen lung, cum ar fi, de exemplu, cele de la „Moldovagaz” și „Gazprom”, constă în faptul că importatorul își asumă riscurile de achiziție a volumelor de gaze, iar exportatorul – riscurile de formare a prețurilor (de aceea prețurile în aceste contracte depind de prețurile produselor petroliere). În prezent, este o concurență dintre gaze și gaze, de aceea mulți trec la spot.

Dacă e bine sau e rău – nu aș judeca doar pe baza dinamicii din ianuarie și februarie. Conform calculelor noastre, noi achiziționam gaze în hub-uri aproximativ la același preț la care primeam gaze prin contract. Mulți cred că dacă gazele în hub-uri costă 115 euro pentru 1000 de metri cubi, ele vor ajunge în Moldova cu același preț. Livrarea lor constituie 45-60 de euro. Și aceasta – până în Ucraina, apoi trebuie de plătit suplimentar din Ucraina până la hotarul nostru.

Ce se va întâmpla în trimestrul doi și trei, nu se știe, însă în această perioadă, volumele de consum sunt mici la noi, de aceea oricare ar fi prețul, el nu se va răsfrânge prea mult asupra consumatorilor noștri.

 „Gazprom”-ul nu se opune trecerii la spot?

Nu. La nivel tehnic, nu este. Mai ales că „Gazprom” comercializează pe lângă hub-uri și știe ce înseamnă asta.
Noi înșine, în interiorul țării, trebuie să evaluăm riscurile. Ce se întâmplă dacă avem, brusc, o iarnă foarte geroasă, iar resurse nu-s, volume nu-s? Aceasta se va răsfrânge asupra prețului și noi vom simți fluctuațiile acestuia. Este important să înțelegem de ce avem nevoie. Este o problemă de ține de eficiența adoptării unor decizii corecte.

Dvs. ați calculat?

Anul acesta, noi nu suntem pregătiți de prețurile de piață. Și prețul, și spotul nu vor avea niciun rezultat dacă nu va fi pregătită o infrastructură corespunzătoare în interiorul pieței. Noi trebuie să ne facem tema pe acasă. „Moldovagaz” trebuie să se pregătească de aceste relații de piață. Pentru că este o trecere la liberalizarea pieței. Trebuie să lucrăm cu Agenția Națională de Reglementare în Energetică și cu Ministerul Economiei, pentru a pregăti piața propriu-zisă.

Revenind la spot. În prezent, aceste piețe sunt atrăgătoare din punctul de vedere al prețului. Cred că vom examina această chestiune cu „Gazprom” și în luna martie vom avea o soluție. Mai întâi de toate, noi vom lucra în interesele consumatorului, ținând cont de perspectivele pentru anul viitor. Piața oferă un preț echitabil. Prețul nostru în formulă, la fel, este de piață, însă depinde de cotațiile petroliere. Iar pe această piață are loc reducerea prețurilor.

De ce Moldova are nevoie de mai multe gaze?

Cum veți concura cu alți potențiali furnizori?

Noi suntem interesați să creștem volumele de consum al gazelor. Cu aceste prețuri, este foarte convenabil. Consider că Moldova s-a maturizat deja pentru a trece de la generarea mică și mijlocie de energie la cea mare. Iată acolo nișa este liberă.
În plus, dacă am crește consumul cu 100-300 de milioane de metri cubi anual, acest lucru ne-ar permite să reducem prețul pentru consumatori cu 3-7%.

Unde vedeți potențial pentru creșterea consumului de gaze?

Modernizarea „Termoelectrica”, CET Nord, toate cazangeriile care lucrează în suburbiile Chișinăului sunt cu cărbuni sau păcură. Investițiile necesare pentru trecerea lor la gaze sau energie regenerabilă nu sunt atât de mari. Răscumpărarea se va face în trei-cinci ani, în cazul unei alegeri normale a utilajelor și a studiului de fezabilitate și la asemenea tarife.

Trebuie să investim în generare dacă dorim să pătrundem pe piața europeană a energiei electrice, pentru că generarea de bază a energiei electrice trebuie să fie aici, pe malul drept, nu doar pe cel stâng.

De exemplu, ar putea fi o centrală termoelectrică, cu o capacitate de la 20 până la 300 de MW. Este vorba și despre producerea energiei electrice, a aburilor, iar în viitor – și a frigului.

Se va găsi vreun investitori?

Și compania „Moldovagaz” este interesată de un asemenea proiect. Având resursele și parteneriatul cu „Gazprom”, asemenea proiecte pot fi realizate în Moldova. Teoretic, acest lucru este posibil. Nu contează cine va fi investitorul, important e să crească consumul de gaze.

Și sper că primăria Chișinău va lua o decizie corectă și va începe să utilizeze combustibilul pe bază de gaze pentru transportul public. Noi suntem gata să fim parteneri și să investim în acest sector.

Dar cât de sigur este acest lucru?

În multe orașe din Țările de Jos, Austria, Spania, Germania, Armenia, Georgia, Serbia, pentru transportul public se folosește metanul. Și nu este întâmplător, ci pentru că este mai ieftin cu 50%. Credeți că Diesel e mai sigur? Este doar un stereotip care trebuie depășit.

„Teoretic, se poate”

Să presupunem pur teoretic că ați convenit cu un trader în privința unui preț bun care, chiar și ținând cont de transport, este mai ieftin decât cel contractual. „Gazprom” poate face presiuni pentru a vă impune să renunțați la această idee? Ori să vă sancționeze?

Noi achiziționăm gaze la prețuri medii ponderate. Noi consumăm întregul volum anual conform planului. Dacă acum am avea alt contract, ar însemna să trecem prin proceduri corporative interne. Sunt, desigur, anumite restricții. Pentru schimbarea furnizorului, la fel, sunt anumite proceduri. Pentru a soluționa problema, noi inițiem negocieri. Dar sperăm să rezolvăm problema în cadrul procedurilor corporative ale SA „Moldovagaz”. Eu cred că noi putem să ne înțelegem cu „Gazprom”.

Teoretic, gazele pot fi achiziționate de la alt trader. Legile Republicii Moldova nu interzic acest lucru. „Moldovagaz” are dreptul să ia decizii cu privire la achiziția de gaze de pe piață. Este logic. Dacă noi dorim să ne menținem consumatorii, trebuie să facem tot posibilul pentru aceasta, să luptăm pentru ei.

În caz contrar, putem pierde consumatorii. De exemplu, în Moldova sunt acum 16 furnizori care, teoretic, pot începe livrările în orice moment și pot ajunge pe piață. De aceea noi contăm că vom soluționa problema în cadrul procedurilor corporative și ne vom înțelegem cu furnizorul nostru principal în privința mecanismului și formulei de formare a prețurilor. Este important să ținem cont de toate aspectele.

Dar în contractul cu „Gazprom” este punctul „Ia sau plătește”?

Unul ca ăsta nu este. Dar este posibilitatea de a modifica și coordona volumul. Și aceasta e bine. Iar dacă e să achiziționăm de pe piață, apropo, cu siguranță, acolo este „ia sau plătește” plus plata în avans, riscurile valutare.

Dacă achiziționăm gaze de la trader, trebuie să stabilim clar volumele. Dacă într-o zi îmi trebuie să cumpăr 1000 de metri cubi, dar am consumat 900, pentru diferență și echilibrarea restului trebuie să plătească cineva. Sau dacă îți trebuie brusc mai mult, achiți cu alt preț ceea ce este peste volum.

Dvs. afirmați că trebuie să luptați pentru consumator. Dar vedeți pe piață anumite tendințe, că marii consumatori industriali „privesc” în altă direcție?

Au fost anumite discuții. Fiecare este în drept să-și aleagă furnizorul. Din punct de vedere tehnic, o asemenea oportunitate există. Și compania transportatoare „Moldovatransgaz” va fi obligată să livreze gaze. În plus, mai este regulamentul ANRE cu privire la schimbarea furnizorului conform căruia se poate lucra. Însă eu consider că noi avem un avantaj, nu suntem pe piață de doar un an, suntem un furnizor de încredere. Însă elementul principal de concurență este prețul.

Cui vor reveni gazoductele?

Apropo de „Moldovatransgaz”. Cum se va despărți această companie de „Moldovagaz”? Cui vor reveni gazoductele? Ce se va întâmpla cu datoriile?

Administrația și consiliul de observator al companiei vor aproba planul de divizare. Conform legii, compania „Moldovatransgaz” trebuie să devină proprietarul tuturor rețelelor, să fie independentă în totalitate față de „Moldovagaz”, să lucreze în interesele pieței ca operator de transport independent. Pentru aceasta, ANRE trebuie să aprobe până la sfârșitul anului încă multe acte normative, noi trebuie împreună să examinăm chestiunile.

Noi suntem pregătiți și trebuie să executăm prevederile legii. Iar chestiunile cu privire la datorii și active trebuie să fie soluționate de acționarii „Moldovagaz” – „Gazprom” și guvernul Moldovei.

Această problemă nu a fost discutată?

Noi pregătim acum o concepție de reglementare a datoriilor, pentru că, în afară de datoriile corporative, noi avem și datorii față de „Gazprom” ca față de furnizor. Firește, „Moldovagaz” este responsabil de datoriile de pe malul drept, iar modul în care noi vom distribui în interior activele și datoriile noastre, este o chestiune corporativă și de procedură.

Eu nu vorbesc despre malul stâng. Aici e nevoie de o decizie și aceasta trebuie să fie la nivel de guvern. Mai ales că avem o decizie de protocol a Comisiei interguvernamentale moldo-ruse, în care se conțin dispoziții detaliate în acest sens. Dar trebuie să fie o dinamică din partea tuturor acționarilor noștri, inclusiv din Transnistria. Noi suntem pregătiți să susținem Ministerul Economiei, pentru ca această chestiune să fie soluționată anul acesta. Dacă noi nu vom reuși să îndeplinim prevederile legii pe partea de independență a operatorului de transporturi, noi am putea ajunge la sancțiuni de penalizare din partea Comunității Energetice.

Ce-i de făcut cu Transnistria? Sunt progrese în acest sens?

Problema nu a evoluat în complex. Totodată, ea necesită o hotărâre de guvern la nivelul tuturor subiecților. Comisia interguvernamentală de cooperare economică dintre Moldova și Federația Rusă este exact acea platformă în care ar trebui să fie soluționate aceste chestiuni. Dacă această problemă ar fi putut fi soluționată la nivel corporativ, ea s-ar fi rezolvat demult.

Cine va deține „Moldovatransgaz”?

„Moldovagaz” cu o cotă de 100%.

Nu sunt conflicte de interese?

„Moldovagaz” va fi un acționar pasiv, care va lua doar decizii de bază, de exemplu, va aproba bugete, planuri financiare, nivelul îndatoririlor. Autonomia luării deciziilor operaționale trece către „Moldovatransgaz”.

Deci, „Moldovagaz” nu va putea împiedica conectarea altui furnizor la gazoduct?

Conform legii, „Moldovagaz” este obligată să nu împiedice. Pentru neexecutare, ANRE ar putea penaliza, dar nici noi nu avem asemenea scopuri. Noi suntem interesați de dezvoltarea pieței. Deoarece condițiile de piață oferă mai multe oportunități pentru dezvoltare și obținerea profitului decât o piață reglementată. Pentru că noi avem un resurs – furnizorul nostru „Gazprom”. Noi reprezentăm „Gazprom”-ul, iar interesele oricărui acționar este de a câștiga, de a extinde piața de consum și de a obține profit.

Repet, pentru noi este convenabil să activăm în condiții de piață în care, de exemplu, o parte a activității este posibilă conform tarifelor nereglementate. Printre altele, noi intenționăm să creăm un trader care ar achiziționa gaze și pentru noi, și pentru consumatorii industriali.

Însă când vorbim despre piață, trebuie să estimăm toate aspectele. Într-o situație de neinvidiat ar putea fi majoritatea consumatorilor dacă se va începe liberalizarea totală. De aceea trebuie să mergem pe o cale evolutivă, fără a afecta drepturile participanților de pe pieță.

„Auditorii au întrebări”

Apropo, care e situația privind tarifele la gaze? Ele ar putea crește din cauza devierilor tarifare care s-au acumulat în perioada precedentă? Și cum a avut loc auditul ANRE?

Deocamdată nu sunt aprobate actele normative, noua metodologie, cheltuielile de bază etc., de aceea nu putem vorbi despre vreo revizuire a tarifelor. Acum eu studiez raportul despre auditul activității „Moldovagaz” pentru anii 2016-2019.

Sunt multe încălcări?

Auditorii au întrebări către managementul precedent. Dar nu așteptați nimic senzațional. Deocamdată nu pot spune nimic mai mult.

Dar ce e cu devierile de un miliard? ANRE le-a aprobat?

La 28 februarie, ANRE a luat o hotărâre pe care eu încă nu sunt gata să o comentez. Noi am discutat chestiunea privind intermedierea cu FMI, însă fiecare a rămas cu propria opinie. Se știe că noi avem dispute cu regulatoriul în ce privește cea mai mare parte a sumei. Noi așteptăm partea explicativă a deciziei și după aceasta vom organiza consultări și negocieri, cu sprijinul Comunității Energetice.