Paradoxul justiției. Cum au ajutat polițiștii moldoveni la răpirea fostului șef al miliției transnistrene, iar apoi au „investigat” cazul

Ofițerii Direcției nr. 5 din cadrul Inspectoratului Național de Investigații (INI) al Ministerului Afacerilor Interne (MAI) au interceptat, în perioada anilor 2016-2018, convorbirile telefonice a zeci de politicieni, jurnaliști și activiști, au strecurat muniții și au înscenat infracțiuni opozanților guvernării din acea perioadă.

În cazul lui Ghenadi Kuzmiciov, fost șef al așa-numitei miliții din regiunea transnistreană, răpit de pe teritoriul controlat de autoritățile Chișinăului, Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS) a stabilit că oamenii legii inițial au ajutat la sechestrarea lui, după care au mimat investigarea dispariției acestuia, fără a încerca să găsească adevărații infractori.

RISE Moldova a intrat în posesia detaliilor și documentelor despre acest caz, au discutat cu mulți martori și au aflat detalii despre răpire. Dar dosarul penal, care a fost deschis, mai are mult până la finalizare, consideră un procuror, precum și fiul lui Kuzmiciov. În opinia lor, o investigație eficientă a răpirii este imposibilă din cauza acoliților lui Vladimir Plahotniuc din structurile de forță, care încă mai au suficientă influență pentru a se implica în mersul lucrurilor.

În pofida acuzațiilor de organizare a răpirii și de înscenare a unor infracțiuni împotriva oponenților lui Plahotniuc, polițiștii vizați sunt în libertare, în timp ce Ghenadi Kuzmiciov încă mai este deținut în închisoarea de la Hlinaia din regiunea transnistreană.

RĂPIT SUB OCHII POLIȚIEI

La momentul răpirii, Ghenadi Kuzmiciov avea mai bine de o lună de când locuia în dreapta Nistrului, pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale de la Chișinău.

În 2016, el a încercat să candideze la așa-numitul scrutin prezidențial din nerecunoscuta «republică moldovenească nistreană» («rmn»), dar a fost eliminat din cursa electorală. Ulterior, după ce în regiune s-a schimbat guvernarea, mai mulți foști demnitari locali s-au ales cu dosare penale.

Pe unii, noua guvernare a reușit să-i rețină și să-i bage la răcoare. În ce-l privește pe Kuzmiciov, el a fost acuzat de contrabandă in absentia.

Pentru început, Kuzmiciov se mutase pe malul drept al Nistrului, după care a plecat în Rusia. A revenit în Moldova peste un an și jumătate, adică în iunie 2018, și s-a stabilit în Suruceni, un sat aflat la vreo 20 de kilometri distanță de Chișinău. Aici, pe teritoriul controlat de autoritățile constituționale ale Moldovei, Kuzmiciov a fost filat, deși nici nu bănuia despre acest lucru.

La 27 iulie 2018, el, împreună cu unchiul său Nicolae Tulușniuc, se deplasau la bordul unui automobil Toyota Avensis cu numere de înmatriculare transnistrene. Kuzmiciov mergea în capitală pentru a se întâlni cu Piotr Mustea, un alt opozant transnistrean care s-a văzut nevoit să părăsească regiunea.

În timp ce se deplasau pe traseul Chișinău–Leușeni, automobilul a fost oprit de echipajul unui automobil de poliție cu numărul MAI0321.

Potrivit lui Tulușniuc, polițiștii le-ar fi spus că trebuie să-i amendeze pentru depășirea vitezei, somându-i pe ambii să iasă din mașină. Imediat după, de ei s-a apropiat o mașină de teren Toyota Land Cruiser, din care au sărit patru bărbați în cagule: unul l-a trântit pe Tulușniuc cu fața pe mașina poliției, iar ceilalți trei l-au încolțit pe Kuzmiciov.

Nicolae Tulușniuc afirmă că, în lupta cu cele trei persoane, Kuzmiciov ar fi reușit să smulgă cagulele de pe fața a doi atacatori și, astfel, i-ar fi recunoscut. Respectiv, le-ar fi strigat numele de familie – Arkan și Șemetiuk.

Fiul lui Ghenadi Kuzmiciov susține că tatăl lui s-a referit la Oleg Arkan, ofițer al Serviciului de securitate al Sheriff, cel mai mare holding din stânga Nistrului, și la Roman Șemetiuk, adjunctul așa-numitului ministru adjunct de interne din regiune.

Persoanele în uniformă de polițiști moldoveni au urmărit impasibil scena de răpire, rememorează Tulușniuc, chiar dacă le-ar fi strigat: „Băieți, nu vedeți că e o răpire? Ce faceți? Luați măsuri!”.

Atacatorii l-au stropit pe Kuzmiciov cu spray lacrimogen și l-au îndesat în mașina de teren. Unul dintre ei a urcat la volanul automobilului cu care se deplasau Kuzmiciov și Tulușniuc și ambele mașini au demarat. Ajunse la Nistru, așa cum spune mama lui Kuzmiciov, ar fi trecut de postul de control de pe traseul Chișinău–Tighina fără a opri.

Ulterior, Tulușniuc avea să le povestească procurorilor moldoveni că, imediat după răpirea lui Kuzmiciov, a sunat de două ori la 112, dar apelurile sale nu au fost luate în seamă. Ulterior, a tot fost redirecționat de la instituție la alta, încât abia la 9 august, adică practic la două săptămâni din ziua răpirii, procurorul Nicu Șendrea a intentat un dosar penal. Deja în ziua următoare, Șendrea i-a dat indicații lui Valeriu Cojocaru, șeful Direcției nr. 5 din cadrul INI, să investigheze răpirea.

Cojocaru, din câte se pare, nici nu intenționa să urmeze indicațiile: trei ani mai târziu, în noiembrie 2021, el a fost acuzat că, prin intermediul complicilor săi, a organizat filarea și răpirea lui Ghenadi Kuzmiciov.

TORTURAT ÎN TRANSNISTRIA

Prima persoană apropiată cu care Kuzmiciov a discutat după răpire a fost mama sa Larisa. În ianuarie 2020, femeii i s-a permis să aibă o întrevedere de lungă durată la închisoarea din satul Hlinaia. Ulterior, ea le va povesti anchetatorilor moldoveni ce i-a relatat fiul său.

Deplasându-se cu viteză mare, mașina de teren a trecut pe lângă trei posturi de control: Postul vamal intern al Republicii Moldova, Postul de control al Forțelor de menținere a păcii și Postul de control al așa-numitei «rmn».

Kuzmiciov stătea pe bancheta din spate, flancat de doi răpitori. De văzut nu vedea nimic, pentru că avea o pungă pe cap. În schimb auzea ce se vorbea în mașină. Potrivit lui Kuzmiciov, după voce el ar fi reușit să-i recunoască și pe ceilalți doi răpitori – Serghei Șinkaruk și Vasili Didîk, ambii milițieni în cadrul organului de urmărire penală din regiune.

Inițial, au oprit la organul de urmărire penală din Tiraspol. Acolo, Șinkaruk, împreună cu un coleg de serviciu, l-ar fi cărat legat și bătut cum era într-un birou de la etajul doi. Despre cele întâmplate atunci Kuzmiciov a relatat într-o scrisoare expediată rudelor, iar ele, la rândul lor, au transmis-o redacției RISE Moldova. Kuzmiciov afirmă, în scrisoarea sa, că Șinkaruk și Berezovski l-ar fi maltratat și „au acționat asupra articulației vătămate de la umăr”.

La un moment dat, în birou a intrat și Ruslan Mova, care la acel moment deținea funcția de așa-numitul ministru de interne. Era însoțit de Roman Șemetiuk, adjunctul său și una din cele patru persoane care au participat la răpire. În opinia lui Kuzmiciov, Mova ar fi venit pentru a se asigura ca subalternii l-au adus anume pe el.

Noaptea, Kuzmiciov ar fi fost transferat, fără a i se acorda îngrijirile medicale de rigoare, la închisoarea din satul Hlinaia, unde este deținut până în prezent. El a fost acuzat de contrabandă, ședințele de judecată din primă instanţă desfășurându-se chiar în incinta închisorii.

Potrivit mass-media, examinarea cauzei în primă instanță s-a încheiat în 2019, Kuzmiciov fiind condamnat la 13 ani de închisoare. Deși au trecut cinci ani de atunci, Kuzmiciov așa și nu a obținut o copie a sentinței de condamnare. Altfel spus, el nu știe termenul exact la care a fost condamnat, cazul său având parafa „Secret”.

„Nimeni n-a văzut sentința, pentru că sentința în cauză conține numeroase falsuri, astfel că ea reprezintă o infracțiune în sine. Ei ascund sentința”, a declarat pentru RISE Moldova Maxim Kuzmiciov, fiul lui Ghenadi Kuzmiciov.

Însuși Ghenadi Kuzmiciov afirmă că ancheta și procesul împotriva sa s-ar fi bazat pe depozițiile lui Serghei Mantaluța, un fost subaltern de-al său care tot se afla în închisoare și, se pare, spera să fie amnistiat în schimbul depozițiilor făcute.

În perioada anchetei și a procesului de judecată, Kuzmiciov a fost reprezentat de avocatul transnistrean Anatoli Nuța. El a anunțat rudele lui Kuzmiciov despre urmele de lovituri, iar acestea le-au reclamat anchetatorilor transnistreni. Totuși ultimii au refuzat să intenteze un dosar penal, iar în dispoziția emisă este trecută versiunea oficială a autorităților transnistrene despre modul în care Kuzmiciov a fost reținut:

În cadrul unei operațiuni anti-drog, anchetatorii Șinkaruk și Berezovski cercetau fâșia forestieră din apropierea orașului Tiraspol, unde l-au și găsit pe Kuzmiciov. Acesta era legat și stătea întins pe bancheta din spate a unui automobil Toyota Avensis – același automobil care aparține lui Nicolae Tulușniuc, unchiul lui Kuzmiciov.

Постановление СК Приднестровья by newsmakermd

Dispoziția a fost semnată de anchetatorul Șulghin care, așa cum dă asigurări Kuzmiciov, a asistat la maltratarea și torturarea sa în incinta organului de urmărire penală din Tiraspol. În dispoziția sa, Șulghin a indicat că nu a reușit să stabilească circumstanțele în care lui Kuzmiciov i-au fost provocate leziunile corporale respective.

RECURSIVITATE

La Chișinău, de investigarea răpirii s-a apucat Direcția nr. 5 a INI. Polițiștii au început prin a-i solicita procurorului mandat de interceptare a discuțiilor telefonice ale lui Nicolae Tulușniuc, unchiul lui Kuzmiciov. În aceeași zi, procurorul Nicu Șendrea face o solicitare unui judecător de instrucție și obține mandatul de interceptare.

În prezent, Șendrea practică avocatura. Când reporterul RISE Moldova a încercat să afle de la el motivul interceptării convorbirilor telefonice ale unchiului lui Kuzmiciov, Șendrea a început să pretindă că discutăm de fapt nu cu el, ci cu o rudă de-a lui.

La o distanță de trei ani de la răpirea lui Kuzmiciov, în 2021, procurorii moldoveni l-au acuzat pe șeful Direcției nr. 5 a INI, Valeriu Cojocaru, de faptul că, împreună cu adjunctul său, Vadim Mânzărari, și un alt subaltern, Oleg Roșca, ar fi organizat filarea lui Kuzmiciov, ar fi ajutat la sechestrarea acestuia și ar fi facilitat deplasarea răpitorilor în regiunea transnistreană.

Procurorii moldoveni sunt de părere că polițiștii au acționat „cât autonom, cât și în colaborare cu o altă organizație criminală funcțională în acea perioadă pe teritoriul Republicii Moldova, membrii căreia aveau legături strânse cu funcționari ai organelor de ocrotire a normelor de drept și care a fost și este condusă de cet. Plahotniuc Vladimir”.

Potrivit anchetatorilor, prin intermediul unor complici, Valeriu Cojocaru, șeful Direcției nr. 5, ar fi primit indicația să-l fileze și să-l răpească pe Kuzmiciov. Totodată, în iulie 2018, Cojocaru ar fi organizat întâlnirea câtorva dintre subalternii săi cu reprezentanții așa-numitelor instituții de forță transnistrene.

Subalternii lui Cojocaru sunt cei care au stabilit că Ghenadi Kuzmiciov locuiește în satul Suruceni, raionul Ialoveni. Ulterior, Cojocaru a aflat de la reprezentanții așa-numitelor instituții de forță transnistrene că, pe data de 27 iulie 2018, Kuzmiciov ar urma să aibă o întâlnire în Chișinău. Informațiile respective, șeful Direcției nr. 5 le-ar fi transmis subalternilor săi, cărora le-ar fi promis bani și promovare în funcţie.

Potrivit procurorilor, în acea zi de 27 iulie 2018, pe la ora 15:45, subalternii lui Cojocaru, purtând uniforme de polițiști și aflându-se într-un automobil de poliție cu numărul MAI 0321, ar fi oprit mașina în care se afla Kuzmiciov.

Deja la două săptămâni de la răpire, același Cojocaru a solicitat crearea unui grup de anchetă format din subalterni de-ai lui. În acest grup au fost delegați cinci colaboratori ai Direcției nr. 5 care, așa cum era de așteptat, timp de jumătate de an nu au reușit să identifice nicio persoană implicată în răpire.

Astfel, în martie 2019, raportând despre audierea vameșilor de la Postul vamal intern Hârbovăț și a polițiștilor care se aflau în misiune de patrulare în ziua răpirii, Dumitru Barbaroș, procurorul de caz, a suspendat ancheta. După contestarea avocaților, ancheta a mai fost reluată și suspendată de două ori.

Acum, procurorul Barbaroș recunoaște: pe atunci el nici nu bănuia că ofițerii din cadrul Direcției nr. 5 a INI nu aveau niciun interes ca să-i caute pe cei care se făceau vinovați de răpire. „Înțelegeți, pentru noi apriori nu trebuie să apară așa dubii, că poliția acționează în detrimentul legii”, se justifică acesta într-un comentariu oferit RISE Moldova.

Potrivit lui Barbaroș, el era sigur că anchetatorii au făcut tot ce au putut pentru a investiga cazul, dar pentru că nu au reușit să identifice persoanele suspecte, procurorul a suspendat investigația.

Cu referire la reprezentanții așa-numitelor instituții de forță transnistrene, numele cărora le-a furnizat Ghenadi Kuzmiciov, procurorul explică următoarele: nu ar fi avut suficiente probe pentru a-i anunța în căutare.

DOSARUL DIRECȚIEI NR. 5

Implicarea conducerii Direcției nr. 5 în răpirea lui Kuzmiciov a fost deconspirată, din întâmplare, în iulie 2021, când dosarul nu mai era instrumentat de ceva timp.

Procurorul Dumitru Raileanu a povestit pentru RISE Moldova că, atunci când procurorii investigau dosarul privind angajarea fictivă în cadrul MAI a lui Dorin Damir, președintele Asociației Moldovenești FEA, au depistat dovezi care probau implicarea Direcției nr. 5 și în alte câteva infracțiuni.

Pe lângă implicarea în răpirea lui Kuzmiciov, Cojocaru și câțiva dintre foștii săi subalterni mai sunt acuzați, printre altele, de angajarea fictivă în poliție a lui Dorin Damir, de înscenarea unui viol incriminat lui Gheorghe Petic, activist al Platformei „Dreptate și Adevăr”, precum și de strecurarea munițiilor în automobilul opozanților guvernării de atunci, Ruslan Verbițchi și Grigore Petrenco.

Procuratura este de părerea că răpirea lui Kuzmiciov ar fi fost coordonată „la cel mai înalt nivel” la indicațiile lui Vladimir Plahotniuc, fostul lider al Partidului Democrat, aflat atunci la guvernare. Numele lui Plahotniuc figurează în mai multe dosare penale intentate în Rusia și Moldova, precum și în lista persoanelor în privința cărora au fost aplicate diverse sancțiuni de SUA și UE.

În 2021, Cojocaru și Mânzărari au fost acuzați pe câteva capete și trimiși în arest. Mai exact, au fost acuzați de abuz de putere sau abuz de serviciu în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale și de răpirea unei persoane săvârșită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală. De comiterea acelorași infracțiuni a fost acuzat și Oleg Roșca, totuși nu cunoaștem dacă ultimul a fost arestat.

Oricum, în ianuarie 2022, instanța de judecată l-a eliberat pe Cojocaru din arest. Nemulțumirea opiniei publice a fost atât de mare, încât ulterior Asociația Judecătorilor a făcut publice explicațiile judecătorilor care i-au eliberat din arest pe Valeriu Cojocaru și pe Dorin Damir. Printre motive au fost enumerate condițiile degradante de detenție, înrăutățirea stării de sănătate a persoanelor aflate în arest, lipsa unor motive suficiente pentru menținerea lor în arest.

Încă pe când se afla în arest, Mânzărari a încercat să conteste demisia sa din poliție, însă deocamdată nu a avut câștig de cauză. El s-a aflat în arest cel puțin până în martie 2022, fiind eliberat mai târziu. PCCOCS nu a oferit un răspuns la întrebarea RISE Moldova despre măsurile preventive impuse în prezent lui Valeriu Cojocaru, Vadim Mânzărari sau Oleg Roșca.

Nu am reușit să obținem comentarii de la Valeriu Cojocaru și Oleg Roșca. Toate numerele lor de telefon despre care știe RISE Moldova s-au dovedit a fi deconectate. La apelul nostru a răspuns doar Vadim Mânzărari, fostul șef adjunct al Direcției nr. 5. El, însă, a refuzat orice comentarii. „Întrebări puteți [adresa] oricând, dar nu am posibilitate să răspund la ele în acea măsură pe care v-ați dori-o”, a spus Mânzărari.

Potrivit datelor RISE Moldova, Cojocaru și Mânzărari neagă că ar fi avut vreo implicare în răpirea lui Kuzmiciov. Totuși, conform anchetei, deși angajații Inspectoratului Național de Patrulare au oprit mașina în care se afla Kuzmiciov, anume conducerea Direcției nr. 5 se face responsabilă de filarea lui, precum și de asistența acordată reprezentanților așa-numitelor structuri de forță transnistrene în organizarea răpirii, precum și facilitarea deplasării nestingherite a răpitorilor în stânga Nistrului.

Procurorul Dumitru Raileanu, care a anchetat infracțiunile ofițerilor din cadrul Direcției nr. 5, a fost demis din funcție în martie 2022. Împreună cu ex-procurorul general Alexandru Stoioanoglo, acesta este acuzat de abuz în serviciu. Potrivit versiunii anchetei, ei ar fi facilitat eliberarea omului de afaceri Veaceslav Platon, condamnat la 18 ani privațiune de libertate în dosarul privind „Furtul miliardului”. Raileanu a efectuat o verificare suplimentară a cauzei și a constatat că Platon a fost acuzat în lipsa probelor, astfel că, ulterior, acuzațiile i-au fost retrase, iar omul de afaceri a fost eliberat.

De cealaltă parte, Raileanu afirmă că urmărirea penală în privința lui este o răzbunare pentru faptul că a instrumentat dosare penale pe numele lui Plahotniuc și a acoliților săi, inclusiv pe numele lui Dorin Damir, a notarei Olga Bondarciuc, a fostului șef al Inspectoratului General de Poliție, Alexandru Pânzari, și a adjunctului acestuia, Gheorghe Cavcaliuc, a ex-deputatului Constantin Botnari, precum și a colaboratorilor Direcției nr. 5.

DE CE TRENEAZĂ ANCHETA

După înlăturarea lui Raileanu, dosarul a fost preluat de către procurorul Denis Rotaru. Acesta a evitat să ofere răspunsuri despre bănuiți, invocând secretul anchetei. El a comunicat doar că răpirea lui Kuzmiciov este unul din episoadele dosarului penal instrumentat.

La rândul său, Dumitru Raileanu presupune că ancheta trenează din cauza reprezentanților instituțiilor de forță care cooperau cu Plahotniuc. „Dacă credeți că, din 2019 (când Partidul Democrat și, respectiv, liderul lui, Vladimir Plahotniuc, au pierdut frâiele guvernării – n.r.), procuratura și alte instituții de forță au fost lipsite în totalitate de influența persoanelor care au cooperat cu acea guvernare, mai exact, cu acea organizație criminală a lui Vladimir Plahotniuc, atunci este o greșeală. Iată de ce din partea acestor persoane există o rezistență care nu permite să fie dusă până la capăt ancheta”, consideră Raileanu.

În Moldova, Ghenadi Kuzmiciov este reprezentat de Vadim Vieru, avocat la organizația neguvernamentală Promo-Lex. În opinia sa, procurorii moldoveni nu se grăbesc să transmită dosarul în instanță, pentru că răpirea a fost coordonată de către demnitari de la Chișinău și Tiraspol, dar sub acuzație au fost puși deocamdată doar polițiștii.

Totodată, Vieru este de părere că procurorii de la Chișinău ar putea să evite transmiterea în instanță a dosarelor ce țin de regiunea transnistreană de frica unor eventuale răzbunări din partea reprezentanților așa-numitelor instituții de forță din stânga Nistrului.

În plus, mai atenționează avocatul, există și dificultăți de ordin procesual: este imposibilă audierea persoanei răpite, adică a lui Kuzmiciov. Mai mult, potrivit lui Vieru, procurorii moldoveni nici nu pot anunța în căutare un locuitor din regiunea transnistreană, pe motiv că autoritățile de la Chișinău nu sunt în măsură să asigure respectarea legilor țării pe teritoriul din stânga Nistrului.

Bunăoară, colegei sale, Natalia Țurcan, care la fel îl reprezintă pe Kuzmiciov, autoritățile transnistrene nu i-au permis deocamdată să se întâlnească cu clientul său în cadrul închisorii din satul Hlinaia.

Acum Kuzmiciov nu are un avocat care să-l reprezinte în regiunea transnistreană. Fostul său avocat, Anatoli Nuța, care încercat să obțină investigarea actelor de tortură la care Kuzmiciov a fost supus, în decembrie 2022 s-a pomenit el însuși arestat, fiind acuzat de fraudă și instigare la mită, iar peste nici jumătate de an a fost condamnat la 10 ani privațiune de libertate. Kuzmiciov consideră că este vorba despre o răfuială cu Anatoli Nuța, pentru că acesta l-a apărat.

Avocata Natalia Țurcan a încercat să conteste în instanță inacțiunile procuraturii moldovenești în dosarul privind răpirea și torturarea clientului său, însă fără succes. Potrivit ei, în mai 2024, Judecătoria Chișinău i-a respins cererea, calificând-o drept neîntemeiată, instanța motivându-și decizia cu practic aceleași argumente expuse anterior de procuratură.

Maxim Kuzmiciov, fiul lui Ghenadi Kuzmiciov, crede că la Chișinău nu există niciun interes pentru instrumentarea cazului, or în infracțiune au fost implicați polițiști, iar actuala guvernare continuă să interacționeze cu holdingul „Sheriff”, care este și cea mai mare companie transnistreană.

„Pur și simplu, nu le este convenabil să instrumenteze acest dosar. Numele majorității persoanelor care au participat la răpire sunt cunoscute. Totul este evident. Dacă ținem cont de legăturile corupte dintre autoritățile moldovenești și reprezentanții comunității criminale a «Sheriffului», investigația este sabotată”, își varsă Maxim indignarea. „[O investigare eficientă] va influența nu doar situația tatălui meu, dar și multe alte cazuri ce țin de persecutare politică și de răzbunare din partea «Sheriffului»”, consideră el.

Text: Evghenii CEBAN (NewsMaker)
Editor-coordonator: Vladimir THORIK (RISE Moldova)
Fact-checking pentru acest material a fost realizat de Departamentul de Fact-checking al RISE Moldova
Traducere: RISE Moldova

---

Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.

---