Andrei Mardari / NewsMaker

Referendumul din 2024 – PAS politic sau necesitate obiectivă după modelul altor țări? Analiză NM

Referendumul propus de președinta Maia Sandu în ajunul Crăciunului a provocat reacții aprinse în societate. Partidul de guvernare a trecut în timp record la fapte și a reușit în mai puțin de o săptămână să adapteze legislația pentru ca plebiscitul să poată fi organizat concomitent cu scrutinul prezidențial. Pe de altă parte, opoziția consideră că inițiativa este o decizie politică, menită să îi aducă Maiei Sandu un nou mandat. De altfel, ideea nu este nouă – a fost propusă în timpul regimului Plahotniuc de Partidul Democrat și criticată la acea vreme de Partidul Acțiune și Solidaritate. NM a analizat cât de justificat este acest exercițiu, ce spun experții independenți și cum s-au desfășurat plebiscitele privind aderarea la UE în alte țări.

Ce au oferit autoritățile?

Pe 24 decembrie, președinta Maia Sandu a propus organizarea în toamna anului viitor a unui referendum privind aderarea Moldovei la UE și combinarea acestuia cu alegerile prezidențiale. Două zile mai târziu, pe 26 decembrie, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), aflat la guvernare, a introdus un amendament la pachetul de amendamente la noul Cod Electoral aprobat deja în prima lectură, care ar permite organizarea alegerilor și a unui referendum în aceeași zi.

Secretarul CEC Alexandru Berlinschi a remarcat anterior că legislația actuală nu permite organizarea concomitentă a referendumurilor și a alegerilor, dar autoritățile, se pare, pot modifica legea.

Totodată, deputatul PAS Veronica Roșca a scris pe Facebook că Constituția nu interzice organizarea concomitentă a alegerilor prezidențiale și a unui referendum. Roșca a fost cea care a înregistrat modificarea necesară la Codul Electoral. Două zile mai târziu, pe 28 decembrie, „amendamentul Roșca”, împreună cu un pachet de amendamente, a fost adoptat în a doua, finală lectură.  „Conform legii, un referendum republican nu poate fi organizat cu 60 de zile înainte și 60 de zile după alegerile parlamentare, prezidențiale sau locale generale. Dar referendumul poate avea loc în aceeași zi cu alegerile. De asemenea, este imposibil să se organizeze două referendumuri în aceeași zi”, se spune în nota explicativă la „amendamentul Roșca”.

În nota explicativă, ea a amintit, de asemenea, că Moldova a avut deja experiență în combinarea alegerilor și a unui referendum în februarie 2019. Și atunci Curtea Constituțională a confirmat rezultatele referendumului.

Atunci referendumul a fost organizat de Partidul Democrat de guvernământ, condus de Vladimir Plahotniuc. Iar blocul ACUM , care era atunci în opoziție, și includea PAS, a calificat un astfel de referendum ilegal și a criticat „amendamentul ascuns” care permitea organizarea plebiscitului în aceeași zi cu alegerile parlamentare.

De ce opoziția este împotrivă?

Este de remarcat faptul că opoziția de stânga a cerut anterior un referendum pentru aderarea la UE: fostul președinte, liderul Partidului Socialiștilor (PSRM) Igor Dodon și Ilan Shor, care este condamnat pentru fraudă bancară.

„Decizia finală de aderare la UE trebuie luată de cetățeni în cadrul unui referendum. Ar trebui să fie organizat acum, dar autoritățile se tem, deoarece încrederea în UE scade deja și asta doar din vina lor”, a spus Dodon cu zece zile înainte de propunerea Maiei Sandu.

Dar după o săptămână și jumătate, poziția lui Dodon s-a schimbat, el  a criticat inițiativa lui Sandu. „După trei ani de președinție, Maia Sandu nu are nimic de oferit decât un referendum care o va „salva” de potopul politic. Ea speră să fie asociată cu Europa și asta îi va oferi un nou mandat. Dar oamenii nu mai sunt la fel de naivi ca în 2020. Pentru ei, Maia Sandu este acum asociată nu cu progresul și legea, ci cu sărăcia, aroganța și abuzul de democrație”, a scris Dodon pe Facebook.

Vicepreședintele Parlamentului, care este și vicepreședinte a PAS Mihai Popșoi, comentând declarația lui Dodon pentru NM, a remarcat că „opoziția este greu de mulțumit”. „Se pare că și-au dorit-o, dar acum sunt din nou nemulțumiți. […] Vom lucra pentru a ne asigura că cetățenii înțeleg [oportunitățile pe care le oferă aderarea la UE] și nu cad în capcana opoziției”, a spus Popșoi. Și a adăugat că autoritățile le vor explica cetățenilor că aderarea la UE deschide „perspective exclusiv pozitive”: aderarea la marea piață europeană, creșterea economică, atragerea investițiilor, consolidarea securității.

Ilan Șor, între timp, a salutat decizia majorității de guvernământ cu privire la referendum. „Acum este momentul ca toate forțele politice sănătoase să vorbească. Timp de mulți ani, mulți politicieni au fost jenați să vorbească cu voce tare despre dezavantajele aderării la UE. Nu mai putem tăcea. Mișcarea către Uniunea Europeană va avea ca rezultat doar dezavantaje pentru Moldova. Calea noastră este spre Est!”, a scris Șor pe o rețea de socializare.

Constituțional sau consultativ?

După cum a aflat NM, autoritățile planifică să organizeze un referendum constituțional, nu consultativ. „Considerăm că acest referendum este necesar și important, iar mulți reprezentanți ai opoziției au vorbit anterior despre necesitatea lui. Datorită referendumului, se va putea demonstra că majoritatea absolută a cetățenilor împărtășesc această idee [de aderare la UE]”, a spus Popsoi.

Întrebat de NM dacă ar fi posibil să vorbim despre o „majoritate absolută” dacă pentru aderare vor vota 54%-55% dintre alegători, Popsoi a răspuns că nu poate decât să spere „că acest procent va fi mult mai mare”. „Vom lucra pentru a ne asigura că majoritatea cetățenilor înțeleg importanța acestui vot și nu vor cădea în capcana propagandei [Kremlinului] și că cât mai mulți cetățeni înțeleg [beneficiile UE]”, a spus Popsoi..

Cum a fost în alte țări?

În majoritatea țărilor, care au aderat la UE, astfel de referendumuri au fost de obicei organizate cu un an înainte de aderare. Astfel, în Polonia în 2003, 77,45% dintre alegătorii veniți la referendum au votat pentru (împotrivă – 22,55%), în Slovacia în 2003 – 93,71% (împotrivă – 6,29%), în Croația în 2012 -66,67% (împotrivă -333%) %), în Ungaria în 2003 83,76% au votat pentru (împotrivă -16,24%)/

În Malta, în 2003, sprijinul pentru aderarea la UE nu a fost atât de impresionant – 53,65% au votat pentru (46,35% împotrivă).

Dar Elveția, în urma unui referendum din 2001, a refuzat să adere la UE: 23,2% au votat pentru aderare (76,8% au fost împotrivă). Elveția și-a consacrat apoi prin lege statutul său etern și neschimbabil de neutralitate.

Cu toate acestea, nu în toate țările aderarea la UE a fost însoțită de un referendum. De exemplu, Cipru a aderat la UE în 2004 fără referendum, Bulgaria și România, de asemenea, fără referendum în 2007.

CUM AU VOTAT LA REFERENDUMUL PRIVIND ADERAREA LA UE ÎN ALTE ȚĂRI

    • Slovacia (2003) – Pentru 93,71% / Împotrivă 6,29%
    • Ungaria (2003) – Pentru 83,76% / Împotrivă 16,24%
    • Polonia (2003) – Pentru 77,45% / Împotrivă 22,5%
    • Croația (2012) – Pentru 66,67% / Împotrivă 33,33%
    • Elveția (2001) – Pentru 23,2% / Împotrivă 76,8%

NM l-a întrebat pe Popșoi dacă autoritățile intenționează să organizeze un alt referendum chiar înainte de aderare, așa cum a fost cazul altor țări. Mihai Popșoi a răspuns că acum este dificil să „privim în viitor”. „Vom trăi și vom vedea”, a adăugat el.

De ce au nevoie autoritățile de asta?

Politologul Victor Juc consideră că nu este necesar un referendum. „Procesul negocierilor de aderare a început. Ce se întâmplă dacă există un rezultat negativ [la referendum]? Vor renunța autoritățile la procesul de integrare europeană după aceasta? Nu știu cine a sugerat organizarea  acestui referendum. Trebuie efectuată când

În opinia lui, autoritățile planifică să organizeze un referendum în aceeași zi cu alegerile prezidențiale pentru a o susține pe președinta Sandu, astfel încât aceasta să fie aleasă chiar din  primul tur. „Ea ar fi câștigat oricum, poate chiar din primul tur. Poate [președinta] se teme de unele surprize etc. [Speranța aici este că] oamenii se vor mobiliza și vor vota pentru ea [Sandu] și pentru integrarea europeană”, crede expertul.

Președintele asociației Watchdog.md, Valeriu Pașa, a menționat că Constituția nu interzice autorităților să decidă singure problema aderării la UE (Constituția conține doar o formulare generală: „Cele mai importante probleme din viața societății și a statului sunt expuse la referendum”). Dar aici, potrivit lui Pașa, există și „oportunitatea politică: în acest fel, autoritățile pot închide dezbaterea politică pe tema aderării la UE pentru câțiva ani”. „În plus, acest lucru va duce la o scădere a polarizării în societate pe această problemă”, a adăugat Pașa.

Potrivit acestuia, scopul autorităților este clar – mobilizarea electoratului, dar nu este o siguranță că referendumul va îmbunătăți rezultatele actualului președinte la alegeri. „Cel mai probabil, Maia Sandu nu va fi singurul candidat care va pleda pentru aderarea la UE. Depinde foarte mult cine vor fi candidații și ce vor spune aceștia despre integrarea europeană”, a conchis expertul.


Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.



Vreți să susțineți ceea ce facem?

Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.

Susțineți NewsMaker!

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

Știri similare

0
Sondaj standard

Ți-a plăcut pluginul nostru?

Ce este violența în familie, cum o recunoaștem și ce drepturi ale omului pot fi încălcate ca urmare a violenței în familie? Partea întâi

Scopul noii teme a Ghidului privind Drepturile Omului pentru Moldova – „Violența în familie” – este de a ajuta și să încurajeze victimele violenței domestice să își cunoască și să își exercite drepturile. Acest subiect explică cum de identificat violența în familie și va oferi o prezentare generală a particularităților acestui fenomen, care trebuie înțelese pentru a putea determina în mod corespunzător măsurile necesare pentru prevenirea și oprirea violenței în familie. De asemenea, acesta oferă informații despre posibilitățile de a obține ajutor și asistență, măsurile de protecție garantate de Stat, protecția copilului victimă a violenței în familie, precum și răspunderea penală și civilă a făptuitorilor.

Violența domestică este larg răspândită și are un impact negativ semnificativ asupra adulților, copiilor, familiilor, relațiilor interpersonale și comunităților locale. Violența în familie (violența domestică) e un comportament ilegal și abuziv care are loc între persoane ce locuiesc în aceeași gospodărie (comună), fac parte din aceeași familie sau se află într-o relație intimă. Indiferent de forma pe care o îmbracă violența în familie, fie că este vorba de abuz verbal, agresiune sexuală sau omor, aceasta constituie un abuz de putere și o manifestare a relației de control exercitate de făptuitor asupra victimei. Libertatea de violență – sexuală, emoțională, financiară sau fizică – este legată strâns de drepturile omului. Violența în familie reprezintă o încălcare a drepturilor omului, iar deoarece afectează proporțional mai multe femei decât bărbați, este considerată o formă de discriminare împotriva femeilor. Orice faptă de violență domestică poate rezulta într-o violare a dreptului la viață, la interzicerea tratamentului inuman sau degradant sau a pedepselor, ori a torturii, a dreptului la viață privată și alte drepturi. Una dintre caracteristicile violenței în familie este caracterul său latent, întrucât multe victime ale violenței în familie sunt descurajate să solicite ajutor și să raporteze actele de violență instituțiilor competente de aplicare a legii.

Sunt multe forme și tipuri ale violenței în familie. Este important să învățați să le recunoașteți pentru a vă putea proteja

Cum să recunoașteți violența în familie? Violența în familie (violența domestică) reprezintă orice act de violență fizică, sexuală, verbală, emoțională sau economică fie săvârșit între soți sau foști soți, între persoane aflate ori aflate anterior într-o relație neînregistrată, între rude de gradul întâi (copii și părinți) sau rude de gradul al doilea (nepoți, bunici, surori și frați), indiferent dacă făptuitorul locuiește sau a locuit împreună cu victima într-o gospodărie comună. Natura distinctivă a violenței în familie constă în faptul că violența domestică reprezintă, de obicei, un ciclu de abuzuri fizice, sexuale, verbale, emoționale sau economice care se repetă tot mai frecvent și este exercitat, de regulă, asupra unei femei de către partenerul său (soțul sau prietenul) ori de către o altă rudă (copil adult etc.), cu scopul de a dobândi și menține puterea, controlul și autoritatea asupra victimei. Exercitarea puterii și controlului asupra victimei constituie o caracteristică distinctivă a violenței în familie, care o diferențiază de alte forme de violență.

S-au distins trei forme ale violenței în familie – violența coercitivă și de control, violența de rezistență și violența în familie fără caracter coercitiv și de control. Totodată, sunt patru tipuri de violență în familie: fizică, emoțională, sexuală și economică. Multe persoane nu recunosc unele sau chiar toate formele și tipurile de violență în familie. Înțelegerea lor a fenomenului depinde de nivelul de educație, de experiențele de viață și de comunitatea în care trăiesc. Adesea, victimele violenței în familie identifică drept violență doar o anumită componentă a relației abuzive. De exemplu, ele recunosc violența fizică, însă nu consideră abuzul verbal sau psihologic ca fiind o formă de violență. Totuși, o înțelegere comună a fenomenului violenței domestice este esențială pentru eficientizarea răspunsului instituțiilor de aplicare a legii la cazurile de violență în familie și pentru creșterea nivelului de conștientizare în rândul publicului larg că orice formă sau tip de violență în familie este inacceptabilă și ilegală.

În majoritatea societăților, violența în familie afectează mai frecvent femeile decât bărbații

Violența domestică este considerată o formă de discriminare împotriva femeilor, deoarece afectează proporțional mai multe femei decât bărbați. Violența împotriva femeilor e orice act de violență bazată pe gen care cauzează sau este probabil să cauzeze femeilor suferințe ori prejudicii de natură fizică, sexuală sau psihologică, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, indiferent dacă acestea au loc în viața publică sau în cea privată. S-a recunoscut faptul că violența împotriva femeilor împiedică în mod semnificativ exercitarea de către femei, în condiții de egalitate cu bărbații, a drepturilor și libertăților lor. Prejudecățile și practicile larg răspândite în societate recurg la violența bazată pe gen ca mijloc de control sau de subordonare a femeilor.

Mai mult, violența în familie trebuie analizată într-un context mai larg decât cel al relațiilor interpersonale, întrucât relațiile abuzive, în care predominant femeile sunt victime ale violenței exercitate de bărbați, nu reprezintă cauza principală a problemei. Se consideră că violența în familie este favorizată de alte forme de discriminare cu care femeile se confruntă pe piața muncii, în spațiul public, în mass-media și în alte domenii ale vieții sociale. Astfel, pentru a ajuta victimele violenței domestice să părăsească în siguranță relația abuzivă, este necesară nu doar înțelegerea fenomenului violenței în familie, ci și elaborarea unor strategii de ieșire în siguranță din relația abuzivă, precum și asigurarea măsurilor de protecție și a asistenței garantate de Stat pentru victime.

Violența în familie și copiii

În multe cazuri de violență domestică, copiii sunt afectați de agresiunea abuzatorului fie în mod direct, fie indirect, prin faptul că sunt martori ai violenței dintre adulți. În aceste cazuri se aplică reglementări juridice distincte, întrucât protecția drepturilor copilului necesită o abordare diferită și mai specifică. Sesizarea unui caz, inclusiv a unei suspiciuni rezonabile de violență împotriva unui copil, este obligatorie în Moldova, și nu necesită consimțământul victimei. Cadrele didactice au obligația de a informa imediat autoritatea tutelară și poliția despre cazurile de violență în familie împotriva copiilor. De exemplu, dacă un elev vine la școală prezentând urme de lovituri și spune că tatăl său, aflat în stare de ebrietate, îl bate atât pe el, cât și pe mama sa, școala este obligată să informeze poliția și autoritatea tutelară, chiar dacă mama copilului se opune.

În cazurile în care un copil devine victimă a violenței în familie, pot avea loc încălcări ale drepturilor omului similare celor care pot surveni în cazul victimelor adulte. În cazul în care autoritățile statului nu au adoptat măsuri de protecție adecvate și adaptate în mod specific nevoilor copilului, poate avea loc o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie. De exemplu, asemenea situații pot apărea în legătură cu separarea copilului de familie sau schimbarea locului de trai al acestuia. De asemenea, poate avea loc o încălcare a dreptului la un proces echitabil atunci când copilul este implicat în proceduri judiciare referitoare la violența în familie, iar autoritățile nu au asigurat garanțiile unui proces echitabil adaptate în mod specific protecției copiilor victime.

Protecția și sprijinul statului pentru victimele violenței în familie

Fiecare victimă a violenței domestice are dreptul de se bucura de protecție și sprijin oferit din partea Statului. Legislația Republicii Moldova prevede că victimele violenței în familie trebuie să fie protejate, iar făptuitorii trebuie să fie trași la răspundere pentru faptele lor. Persoanele aflate în pericol trebuie să aibă acces la ajutor imediat, iar victimelor trebuie să li se asigure servicii de asistență structurală și consiliere juridică, pentru a le permite să își schimbe situația. Victimele violenței în familie au, de asemenea, dreptul la un ordin de restricție de urgență polițienesc și la o ordonanță de protecție emisă de instanța de judecată.

Statul trebuie să sprijine victima în procesul de ieșire în siguranță dintr-o relație violentă, pentru a proteja drepturile omului ale victimei violenței domestice. Este foarte important să fie luate toate măsurile de precauție necesare atunci când o victimă părăsește o relație violentă, deoarece agresivitatea și comportamentul violent al abuzatorilor tind să se intensifice atunci când aceștia pierd controlul asupra victimei. În cazurile de violență în familie este recunoscut un fenomen cunoscut sub denumirea de violență asociată separării, și anume faptul că femeile care se află în proces de separare sau care s-au separat recent de partenerul lor prezintă un risc mult mai mare de a fi supuse unor acte de violență în viitor. Prin urmare, aspectele legate de siguranță sunt deosebit de importante în procesul de părăsire a unei relații abuzive.

Copilul victimă a violenței în familie are, asemenea unei victime adulte, dreptul de a beneficia de protecția statului, de a obține tragerea la răspundere a agresorului pentru faptele sale și de a primi despăgubiri. Cu toate acestea, copilul trebuie să fie reprezentat de reprezentantul său legal, (de exemplu, pentru semnarea documentelor și depunerea cererilor). Dacă reprezentantul legal al copilului ezită sau refuză să depună cererile necesare în numele acestuia, asemenea cereri pot fi depuse de autoritatea tutelară teritorială, de procuror sau de o altă persoană interesată.

În situația în care copilul este pus în pericol de reprezentanții săi legali, părinți sau tutore, astfel încât nu există o persoană care să îi reprezinte drepturile și interesele în raport cu agresorul, copilul poate fi separat de familie dacă riscul pentru acesta nu poate fi înlăturat atât timp cât rămâne în familie. Atunci când se decide separarea copilului de familie, acesta trebuie plasat într-un mediu sigur, precum un centru de criză, o instituție medicală, o familie de plasament sau un alt loc sigur. La cererea autorității tutelare, instanța poate decide luarea copilului de la părinți fără decăderea acestora din drepturile părintești, dacă aflarea copilului împreună cu părinții prezintă un pericol pentru viața sau sănătatea sa, dispunând totodată asigurarea protecției copilului de către autoritatea tutelară teritorială. În cazurile grave și sistematice, părinții pot fi decăzuți din drepturile părintești dacă se comportă cu cruzime față de copil, recurgând la violență fizică sau psihologică, săvârșesc acte cu caracter sexual împotriva copilului ori infracțiuni intenționate împotriva vieții și sănătății copilului sau a soțului ori soției, precum și în alte cazuri în care interesele copilului impun o asemenea măsură.

Unul dintre elementele unui răspuns eficient al Statului la violența domestică este tragerea la răspundere a agresorului pentru faptele săvârșite. Răspunderea juridică ocupă un loc important în asigurarea respectării drepturilor omului. De asemenea, aceasta joacă un rol important în procesul de reabilitare a victimei și transmite societății un mesaj ferm că orice act de violență în familie va fi sancționat. Pe lângă răspunderea civilă pentru faptele sale, făptuitorul poate fi tras la răspundere penală sau contravențională. Aceasta presupune aplicarea unor sancțiuni agresorului. Sancționarea urmărește mai multe scopuri: protejarea siguranței publice, restabilirea echității, sancționarea agresorului pentru infracțiunea sau contravenția săvârșită, precum și prevenirea săvârșirii în viitor a unor infracțiuni sau contravenții atât de către agresor, cât și de către alte persoane. Tragerea la răspundere a făptuitorului constituie, de asemenea, o parte deosebit de importantă a procesului de reabilitare a victimei, întrucât contribuie la restabilirea echității, poate reduce tendința victimei de a se învinovăți pentru cele întâmplate și o poate încuraja să își exercite drepturile într-un mod mai eficient.

Tema „Violența în familie” și platforma online a Ghidului privind Drepturile Omului pentru Moldova

Tema noua pentru Ghidul privind Drepturile Omului pentru Moldova – „Violența în familie” – este elaborată în cadrul proiectului „Educație în domeniul drepturilor omului pentru consolidarea societății civile, a participării democratice și a statului de drept în țările Parteneriatului Estic”, implementat în cooperare cu Societatea Baltică pentru Drepturile Omului (BHRS), cu sprijinul financiar al Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Letonia.

Citiți mai multe despre „Violența în familie” pe platforma online a Ghidului privind Drepturile Omului pentru Moldova pentru a înțelege mai bine, cum o recunoaștem violența în familie, ce drepturi ale omului pot fi încălcate ca urmare a violenței în familie, ce ajutor imediat / tipurile urgențelor, precum și serviciile de susținere structurală sunt disponibile victimelor violenței în familie, care sunt aspectele juridice ale siguranței și protecției victimelor, formele de răspundere penală și contravențională care pot fi aplicate făptuitorului pentru actele de violență în familie, precum și modul în care victima poate solicita despăgubiri în legătură cu răspunderea în procedurile penale sau contravenționale.

Echipa Ambasadei Drepturilor Omului continuă dezvoltarea Ghidului privind Drepturile Omului pentru Moldova prin intermediul a două proiecte: proiectul „Educația pentru Drepturile Omului – un instrument pentru combaterea dezinformării și protejarea libertății de exprimare”, finanțat de Fondul Lituanian de Cooperare pentru Dezvoltare și Ajutor Umanitar, și proiectul „Educația pentru Drepturile Omului pentru consolidarea societății civile, a participării democratice și a statului de drept în țările Parteneriatului Estic”, finanțat de Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Letonia. Printre partenerii Ghidului privind Drepturile Omului în Moldova se numără Oficiul Avocatului Poporului din Republica Moldova și Consiliul pentru Egalitate din Republica Moldova.

Nu mai sunt articole de afișat.
0
Sondaj standard

Ți-a plăcut pluginul nostru?

x
x

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: