Unde am ajuns. Oare va deveni Moldova țara unei singure limbi și culturi?
Full Article 16 minutes read

Unde am ajuns. Oare va deveni Moldova țara unei singure limbi și culturi?

Hotărârea Curții Constituționale privind neconstituționalitatea Legii cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova nu numai că a provocat dispute înverșunate despre limbă pe rețelele sociale, dar și a abordat întrebarea, dacă Moldova va fi și în continuare un stat multietnic. NM și experții au analizat, încotro merge Moldova, cine și cum a reformatat politica națională și lingvistică a țării în ultimii ani, dar și dacă toate acestea corespund standardelor naționale ale democrației și drepturilor omului.

x

De la complex la omogen

Conform Concepției politicii naționale, Moldova rămâne un stat multietnic, multicultural, multilingv, care funcționează în interesele tuturor comunităților etnice și lingvistice care alcătuiesc integritatea poporului Republicii Moldova.

În document se mai menționează că politica națională a statului trebuie să fie orientată spre dezvoltarea tuturor comunităților etnice și lingvistice, crearea neîntârziată a condițiilor necesare pentru însușirea limbii moldovenești de către alolingvi și neadmiterea restrângerii sferei de utilizare a limbii ruse în diverse domenii ale vieții statului și societății.

În Constituția Moldovei se menționează că Republica Moldova este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi de diferite etnii, care constituie poporul Republicii Moldova. Iar statul recunoaște și garantează dreptul tuturor cetățenilor la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea identității lot etnice, culturale, lingvistice și religioase.

Cu toate acestea, caracterul multietnic al statului moldovenesc a rămas în toți acești ani un subiect al disputelor. Iar unele forțe politice, inclusiv cele care, în diferiți ani, s-au aflat în parlamentul Moldovei, au încercat să conteste aceste prevederi, dar deocamdată, fără niciun rezultat.

2013. Egalitate constituțională

Situația a început să se schimbe în anul 2013. Iar platformă și instrument pentru contestarea politicii național-lingvistice și reformatarea întregului stat a devenit Curtea Constituțională și nu parlamentul.

CC a pus temelia acestui proces în anul 2013. Atunci, sub conducerea lui Alexandru Tănase, Curtea a admis sesizarea deputaților Partidului Liberal. Aceștia au cerut „eliminarea contradicțiilor dintre prevederile Declarației de Independență a Republicii Moldova și art. 13 p.(1) al Constituției Republicii Moldova”. Deci, să fie indicat că limba de stat în Moldova este limba română.

Instanța a stabilit atunci că Declarația de Independență a Republicii Moldova este un act dominant în raport cu Constituția (până atunci, nu a existat așa ceva și mai mulți juriști au considerat că această decizie este absurdă). Și a decis că în cazul unor contradicții dintre textul Declarației de Independență și textul Constituției, prevalează textul original al Declarației de Independență.

Unde am ajuns. Oare va deveni Moldova țara unei singure limbi și culturi?

Menționăm că în Declarația de Independență, limba de stat este numită română, iar în Constituție este indicat că limba de stat este cea moldovenească în baza grafiei latine.

Curtea Constituțională a stabilit atunci că nu poate anula norma Constituției, deoarece revizuirea Constituției este competența exclusivă a parlamentului. Însă a menționat că „limba română că limbă de stat” și „reintroducerea alfabetului latin” sunt primele „elemente de identificare” ale statului enumerate în Declarația de Independență.

„Rezultă, în mod evident, că aceste elemente au fost considerate esențiale în definirea identității constituționale a noului stat și a populației acestuia, fiind puse alături, de exemplu, de drapelul, stema și denumirea oficială a statului, având un rol cheie în sistemul valoric creat prin proclamarea independenței Republicii Moldova”, se menționează în hotărârea Curții.

2018. „Anacronismul” lingvistic

În anul 2018, a urmat o nouă decizie a CC. Tănase i-a cedat atunci fotoliul lui Mihai Poalelungi și CC, sub președinția acestuia, a admis sesizarea acelorași liberali, declarând învechită Legea cu privire la funcționarea limbilor pe teritoriul RSSM.

Deputații Partidului Liberal s-au adresat către CC cu solicitarea de a declara neconstituțională prevederea legii conform căreia limba rusă era declarată limbă de comunicare interetnică. În opinia liberalilor, „conform practicii mondiale”, doar limba de stat ar trebui să aibă un asemenea statut.

Erau vizate unele prevederi ale următoarelor legi: Legea cu privire la funcționarea limbilor pe teritoriul RSSM din anul 1989, Legea privind modul de publicare și intrare în vigoare a actelor oficiale din anul 1994, Legea cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale și la statutul juridic al organizațiilor lor din anul 2001, Legea despre adoptarea Regulamentului Parlamentului din anul 1996 și Codul jurisdicției constituționale.

Unde am ajuns. Oare va deveni Moldova țara unei singure limbi și culturi?

Liberalii au indicat în adresarea lor că Legea cu privire la funcționarea limbilor a fost adoptată încă în perioada Uniunii Sovietice, de aceea legea este un anacronism, iar limba rusă, care are un statut special, „concurează” cu cea de stat. Totodată, ei au menționat că etnicii ruși constituie circa 4%, de aceea statutul limbii ruse „este neîntemeiat” și „discriminează” limbile altor minorități, contribuind la rusificarea lor.

Atunci, magistrații au admis parțial sesizarea liberalilor. Legea cu privire la funcționarea limbilor pe teritoriul RSSM a fost declarată „învechită” (până atunci, în legislația Moldovei și în practica juridică nici nu a fost o asemenea procedură).

CC a stabilit că Legea cu privire la funcționarea limbilor pe teritoriul RSSM din anul 1989 de mult nu mai funcționează, iar normele sale se reflectă în legi recente.

Totodată, instanța a declarat că statutul oficial al limbii române nu contravine traducerii actelor normative ale autorităților, garantării de către stat a accesului la educație în limba rusă, publicării actelor oficiale în limba rusă ș.a.

2021. „Moldova nu este o țară multietnică”

La 21 ianuarie 2021, Curtea Constituțională, condusă deja de Domnica Manole, a examinat o nouă sesizare despre problema limbii. La CC s-au adresat deputații Octavian Țâcu, Dinu Plângău și Maria Ciobanu, după ce parlamentul a votat în două lecturi noul proiect de lege cu privire la funcționarea limbilor pe teritoriul Moldovei, propus de către deputații PSRM.

Drept urmare, instanța a declarat că legea contravine Constituției. Însă în afară de indicarea încălcărilor tehnice admise la examinarea și adoptarea legii (aceasta a fost adoptată la ultima ședință a sesiunii, în grabă, fără dezbateri și cu încălcarea procedurilor și a regulamentului parlamentului), CC a pregătit câteva precizări socio-lingvistice.

Argumentând decizia instanței, președintele Curții Constituționale, Domnica Manole a menționat că CC a avut sarcina să verifice dacă în Moldova există un echilibru dintre limba de stat și limba rusă folosită de minoritățile naționale și să stabilească, care este situația altor limbi.

„Limba de stat este un simbol al unității poporului, parte a unității constituționale a țării, iar apărarea limbii de stat vizează conștientizarea identității cetățenilor care constituie majoritatea. Folosirea unei limbi pe întreg teritoriul țării ar putea contribui la eliminarea discriminării cetățenilor”, a precizat Manole.

Potrivit afirmațiilor sale, prevederile legii adoptate de parlament la 16 decembrie 2020 nu au asigurat un echilibru dintre apărarea limbii române și situația altor limbi. Legea propriu-zisă „presupunea superioritatea limbii ruse, deși Constituția nu prevede o poziție privilegiată pentru limba rusă”.

Unde am ajuns. Oare va deveni Moldova țara unei singure limbi și culturi?

„Înălțarea limbii ruse asupra altor limbi contravine art. 13 al Constituției și îi creează un statut cvasi-oficial de rând cu limba română”, a spus Manole.

Articolul 13. Limba de stat, funcţionarea celorlalte limbi
(1) Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionînd pe baza grafiei latine.
(2) Statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la funcţionarea limbii ruse şi a altor limbi vorbite pe teritoriul ţării.
(3) Statul facilitează studierea limbilor de circulaţie internaţională.
(4) Modul de funcţionare a limbilor pe teritoriul Republicii Moldova se stabileşte prin lege organică.
Constituția Republicii Moldova

Decizia CC a provocat tradiționalele dispute lingvistice înverșunate pe rețelele sociale și discuții despre ceea ce a devenit Moldova în 30 de ani. Astfel, într-un interviu pentru Europa Liberă la acest subiect, Valeriu Munteanu, fostul deputat al parlamentului, președintele Partidului Uniunea Salvați Basarabia (USB), a declarat cu satisfacție că decizia CC îl duce la gândul că „Moldova nu este o țară multietnică”.

„Aceasta (faptul că Moldova este o țară multietnică – nota NM) este o nouă teză controversată, care frânează mișcarea Moldovei în direcție pozitivă”, a spus Munteanu.

Potrivit afirmațiilor sale, în hotărârea CC se spune că 78 la sută din populația Moldovei vorbește în limba română. „Este majoritatea absolută în percepție europeană. Iar pentru ca să existe un stat multietnic cu un număr mare de limbi egale, așa ca în unele țări europene, e nevoie de 30% sau 40% de vorbitori ai altei limbi. Dar pentru că vorbitorii de limba română constituie majoritatea covârșitoare, noi nu putem vorbi despre limba rusă ca despre o limbă de comunicare interetnică, la fel ca și despre alte idei care au fost folosite pentru speculații”, a spus Munteanu.

Mark Tkaciuk, unul dintre cofondatorii „Congresului Civic”, consideră, la rândul său, că „gemenii siamezi ai politicii autohtone – socialiștii și unioniștii de extremă dreapta, care se opun unul altuia, se străduie din răsputeri să facă un ditamai” scandal din subiectul limbii ruse în Moldova.

El mai spune că între timp, „în acest domeniu, viața și genetica istorică a regiunii au obținut o victorie liniștită, modestă, abia vizibilă asupra tuturor construcțiilor și ideilor politice artificiale cunoscute de toți”. „Națiunea civică moldovenească multietnică a învins în fața politicienilor care adesea se rușinează de lucruri de care ar trebui de fapt să se mândrească. Așa cum se întâmplă adesea în Moldova, oamenii s-au înțeles pur și simplu. S-au înțeles în pofida instituțiilor statului care trăiesc în acest spațiu într-o viață a lor, paralelă”, consideră el.

Unde am ajuns. Oare va deveni Moldova țara unei singure limbi și culturi?

Mark Tkaciuk presupune că promovându-și proiectul de lege și aprobându-l în grabă în parlament, socialiștii au încălcat intenționat și demonstrativ toate normele regulamentului. „Doar aceasta a îngropat, din mers, proiectul de lege al socialiștilor. De fapt, aceasta făcea parte din planurile socialiștilor”, este sigur cofondatorul Congresului Civic.

Potrivit afirmațiilor lui Tkaciuk, în ce privește decizia CC, magistrații „au avut rolul unor specialiști neinvitați în domeniul politologiei, etnografiei, sociologiei și antropologiei culturale”. „Ei au prezentat niște argumente „de peșteră” despre inutilitatea limbii ruse în Moldova și despre funcțiile diverse ale acesteia. Magistrații și-au pierdut vigilența intelectuală atât de mult încât au uitat că în Moldova există Autonomia Găgăuză, cu o legislație lingvistică corespunzătoare. Totodată, judecătorii au renunțat și la Transnistria, în raport cu care Chișinăul oficial a prescris de mult norme clare ale limbii, care includ, bineînțeles, și rolul special al limbii ruse. Cu alte cuvinte, provocarea a reușit”, presupune Tkaciuk.

În același timp, susține el, CC a declarat neconstituțional exclusiv proiectul de lege al Partidului Socialiștilor, iar toate celelalte opt legi care reglementează funcția limbii ruse ca una dintre limbile de comunicare interetnică în Moldova sunt în vigoare.

„Limba rusă nu a dispărut nicăieri. Dar numai până în momentul în care vreun nou adept al curățărilor lingvistice cu statut de deputat va cere anularea întregului corp lingvistic care determină funcțiile limbii ruse”, a subliniat Tkaciuk într-un comentariu pentru NM.

Apropo, în afară de Legea cu privire la funcționarea limbilor, deputatul Dinu Plângău a contestat la CC și „proiectele găgăuze” – acestea reglementează statutul organelor de autoadministrare ale Găgăuziei și presupun un nou nivel, special, de administrare pentru Găgăuzia în cadrul structurii administrativ-teritoriale a țării. Amendamentul mai reglementează intrarea și ieșirea localităților din componența Găgăuziei. Chișinău și Comrat au coordonat aceste proiecte cu participarea și susținerea partenerilor internaționali, dar cel puțin cinci ani, acestea au adunat praf în parlament: criticii amendamentelor susțineau că proiectele prezintă pericol pentru caracterul unitar al structurii statului.

CC încă urmează să-și expună opinia în privința acestei sesizări.

Democrație sau „tirania majorității”?

Veaceslav Balan, fostul coordonator național al Oficiului Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului în Moldova, expert în domeniul drepturilor omului, menționează că toate cele trei decizii ale Curții Constituționale, descrise mai sus, au fost emise de CC în diferite componențe. Expertul nu exclude faptul că unele gânduri de care se ghidau judecătorii din toate componențele CC erau asemănătoare.

„Eu înțeleg că majoritatea membrilor CC pleacă de la premisa că națiunea moldovenească ar trebui să fie construită pe baza identității române și a limbii române ca formatori ai națiunii. Aceasta este ideea generală pe care o constat în deciziile CC. Dar din punctul de vedere al standardelor internaționale în domeniul drepturilor omului, o asemenea abordare privind construirea unei națiuni nu se bazează pe drepturile omului. Iar în ultima decizie a CC nu există nicio referință la standardele internaționale, și aceasta vorbește de la sine. Mi-aș dori ca în hotărârile care se referă la drepturile omului să văd referințele la standardele internaționale”, a subliniat Balan.

El a precizat într-o discuție cu NM că standardele internaționale sugerează să se construiască o națiune pe principiile drepturilor omului, iar acest lucru presupune că toți au drepturi egale.

„Transpunând în realitățile noastre: drepturile etnicilor basarabeni români sunt aceleași ca și drepturile rușilor, găgăuzilor și ucrainenilor. Și drepturile lingvistice sunt egale”, susține Balan.

Potrivit afirmațiilor expertului, Moldova a avut o istorie complicată, cu mai multe pagini triste, inclusiv deportările, rusificarea forțată. Și aceste fapte trebuie să fie recunoscute, dar nu trebuie să determine politica actuală.

Unde am ajuns. Oare va deveni Moldova țara unei singure limbi și culturi?

„Trebuie să cunoaștem istoria, inclusiv pentru a ști ce nu trebuie să facem în prezent. Odată ce am învățat că impunerea unei limbi este ceva rău, înseamnă că nu trebuie să repetăm așa ceva în prezent”, consideră Balan.

El a adăugat că atunci când cadrul legislativ nu corespunde nici standardelor internaționale, nici realităților vieții sociale, acest lucru se răsfrânge negativ asupra concepției privind edificarea unui stat de drept.

Profesorul John Packer, directorul Centrului de Cercetare și Educație în Drepturile Omului de la Universitatea din Ottawa, a menționat într-un comentariu pentru NM că întrebările principale la care trebuie să răspundă politica lingvistică din țară sună așa: „În ce limbi vorbesc oamenii? Și în ce limbi ei doresc cu adevărat să vorbească?”.

El a menționat că statul ar putea lua măsuri pentru a promova studierea limbii căreia i se acordă prioritate în interesele societății – cel mai adesea, limba majorității, care este numită uneori „oficială” sau „de stat”.

În același timp. John Packer a reamintit că dreptul internațional prevede obligativitatea de a susține și de a menține și dezvolta limbile minorităților atât în sectorul privat, cât și în cel public (de exemplu, în domeniul educației și al administrării). „În Moldova, dreptul internațional este parte a ordinii constituționale și trebuie să fie aplicat în mod corespunzător”, a dăugat expertul.

„Dacă e să vorbesc succint, Moldova ar putea să dea prioritate limbii române, dar să n-o facă prin a interzice sau prin a dezavantaja în mod artificial alte limbi. Dimpotrivă, Moldova mai este obligată să susțină limbile minorităților”, a subliniat Packer.

Expertul a menționat că în perioada sovietică, care s-a încheiat acum 30 de ani și în care s-a născut și a crescut cea mai mare parte a populației de astăzi a Moldovei, „într-adevăr, a fost o dominație străină și o impunere a hegemoniei culturale și lingvistice, care corespundea puterii politice”.

Unde am ajuns. Oare va deveni Moldova țara unei singure limbi și culturi?

El reamintește că după destrămarea URSS, de-a lungul unei generații și jumătate, Moldova este un stat democratic independent, membru al OSCE și al Consiliului Europei. Este un stat suveran, responsabil de autoguvernare. Populația permanentă și cetățenii Moldovei sunt, în esență, multilingvi și multietnici.

„Ignorarea unor astfel de fapte înseamnă o guvernare proastă. Ideea unei democrații dezvoltate nu constă în faptul ca majoritatea să-și impună voința ori dorințele, pentru că ar fi o „tiranie a majorității” și nicidecum o democrație în sens liberal, bazată pe drepturile omului, inclusiv pe drepturile minorităților”, consideră expertul.

În viziunea sa, întrebarea principală este tocmai dacă majoritatea oamenilor din Moldova dorește să trăiască într-o democrație dezvoltată și să respecte drepturile omului?

„Dacă nu, aceasta este calea tiraniei majorității, autoritarismului și a conflictului inevitabil, întrucât minoritățile și victimele autoritarismului nu vor accepta aceasta. Dacă însă Moldova dorește să profite de avantajele unei democrații dezvoltate, autoritățile trebuie să pună capăt diferențelor existente prin respectarea minuțioasă a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor minorităților. Acest lucru necesită muncă, eforturi și voință”, susține John Packer.

El a reamintit că în lume există mijloace și metode bine cunoscute „ale coexistenței normale” a comunităților etnice și lingvistice, iar istoria demonstrează că renunțarea la această cale duce în direcție opusă – contravine proiectului european și angajamentului său față de ideea de a obține pacea și bunăstarea socială și economică.

Vladimir Solonari, fost deputat al parlamentului, istoric, profesor la Universitatea din Florida Centrală din SUA, consideră că astfel de decizii ale CC nu prea vor schimba situația din Moldova, iar „viața reală va continua să demonstreze că oamenii pot da dovadă de flexibilitate”.

În opinia sa, legislația moldovenească, chiar și în contextul ultimei decizii a CC despre anularea Legii cu privire la funcționarea limbilor „este destul de generoasă cu cei care vorbesc în limba rusă”. Totodată, potrivit afirmațiilor lui Solonari, adesea, această legislație nu este respectată – de exemplu, în policlinici, farmacii, instituții publice.

Adoptarea legii lingvistice a socialiștilor în situația actuală arăta ca o provocare politică, afirmă expertul. Dar el consideră că decizia CC este „cumva extremistă”. Magistrații uită că trebuie să dea dovadă de cumpătare, a menționat el.

„Nu este atribuția CC să spună, în jurul cărei limbi și idei să se unească cetățenii, nu este competența lor”.

„Toate aceste polemici doar sustrag atenția de la problemele reale. Au trecut 30 de ani, iar noi continuăm să vorbim despre una și aceeași, susține expertul. În Moldova, oamenii se împacă, de ce această discuție este provocată iar și iar?”.

  •  
  •  
  •  
  •  
  • 2
  •  

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: