Cum studiul fizicii i-a permis unui om de știință moldovean să călătorească în toată Asia, să obțină o funcție prestigioasă și să trăiască 11 ani în Coreea de Sud, precum și să devină cel mai citat cercetător din Moldova și să intre de trei ori la rând în „Top 2% ” a celor mai buni oameni de știință din lume, conform Universității Stanford. Despre toate aceste povestește într-un interviu pentru NM doctorul în științe fizice, angajat la Facultatea de Fizică și Tehnologie, autor și coautor a peste 700 de publicații științifice, Ghenadie Corotcencov.
„Nu m-am gândit niciodată ce aș fi făcut dacă nu aș fi devenit fizician”
De câți ani studiați fizica?
Depinde din ce punct începi să numeri. Dacă de la admiterea la facultate, atunci am absolvit institutul cu o diplomă în „Fizica semiconductorilor și dielectricilor (dispozitive semiconductoare)” în 1966. Asta înseamnă că sunt implicat în știință de peste 55 de ani. În timp ce studiam la universitate, am fost preocupat de cercetare, iar în 1971, am început aspirantura. După aceea, m-am dedicat complet și 100% științei.
Când ați publicat prima cercetare?
Anterior, pentru a susține disertația (actualul doctorat), era necesară publicarea unei anumite liste de articole. Primele mele articole au apărut în 1972-1973 după finalizarea primelor cercetări. După aceea, procesul a continuat ca de obicei: cercetări, publicații, cercetări noi și așa mai departe.
Dacă nu fizică, ce ați fi făcut?
Nu m-am gândit niciodată ce aș fi făcut dacă nu aș fi devenit fizician. Deși a existat un moment în care totul ar fi putut să meargă altfel. După absolvire, aveam o catedră militară și puteam fi recrutat pentru serviciul militar de doi ani. Totuși, am avut noroc și mi s-a permis să merg la studii superioare. Dacă m-ar fi luat, lucrurile s-ar fi putut întâmpla altfel. Am doi prieteni care au fost recrutați în armată și au rămas în serviciul militar, ajungând la gradul de colonel.
Exista posibilitatea să deveniți militar?
S-ar fi putut întâmpla, pentru că viața este plină de surprize. Datorită prietenului meu, care a decis să plece voluntar în armată, mi s-a permis să rămân la universitate. Dar totul ar fi putut fi altfel.
„Comunitatea științifică este ca un stat feudal în care profesorul este suveranul”
Există așa o opinie că umaniștii nu pot face cercetări științifice. Sunteți de acord cu această părere?
Poate că umaniștii nu pot face pe deplin cercetări în domeniul științelor exacte, dar cred că orice abilitate poate fi utilă în știință. La urma urmei, există roluri diferite: pentru cei care efectuează experimente, de exemplu, dibăcia mâinilor este importantă. Mai sunt cei care planifică cercetarea și cei care formulează și analizează rezultatele – acolo este nevoie și de abilități diferite. De exemplu, sunt unul dintre cei care formulează direcții de cercetare, analizează rezultate și scriu articole. În știință, ca și în orice afacere, există o divizare a muncii.
Câte articole scrieți pe an?
Depinde cum le calculezi. Comunitatea științifică este ca un stat feudal în care profesorul este stăpânul și în jurul lui sunt mulți oameni precum studenți și cercetători. Dacă un profesor are un grup mare în care toată lumea scrie una sau două lucrări pe an, numărul total ar putea ajunge până la 40-50. Cu toate acestea, personal nu am „sclavi” care să facă asta pentru mine. De obicei, public de la trei până la șase articole pe an. Anul acesta am fost deosebit de productiv: am publicat trei volume de carte și am scris 25 de capitole, precum și șase articole.
Povestiți-ne despre cea mai citată cercetare a dvs.
Din 1995, grupul nostru s-a ocupat de ingineria oxizilor de metal, studiază proprietățile acestor metale și le folosește pentru a dezvolta senzori de gaz. Senzorul de gaz este un material semiconductor cu contacte. Când gazul este adsorbit pe o suprafață, rezistența oxidului metalic se modifică. În acest fel, eliberarea de gaze toxice poate fi controlată. Acesta este utilizat, de exemplu, în alarmele care sunt instalate în spații.
Când am scris un articol despre asta, era mult material experimental în acest domeniu, dar puține recenzii. În special cele care ar putea acoperi proprietățile oxizilor metalici (necesare pentru crearea diverșilor senzori de gaz), precum și influența acestor proprietăți și mecanismele prin care se produce acest lucru. Articolul a atras un mare interes și a devenit citat, deoarece sunt foarte puține lucrări care acoperă acest subiect atât de detaliat.
Cum funcționează sistemul de citare? La ce ajută?
Editura publică o revistă în care apare articolul. Anterior, oamenii de știință sau institutele erau abonate la reviste; acum multe sunt publicate în formă electronică. Oamenii citesc, iar dacă articolul îi interesează și le răspunde la întrebări, atunci fac referire la el când își scriu propriile texte științifice. De asemenea, se întâmplă ca cercetătorii să se citeze unii pe alții.
De ce sunt majorate artificial ratele de citare?
În Moldova acest lucru nu are nicio influență. Dar, în general… Cum putea fi efectuată anterior evaluarea calității muncii și productivitatea unei persoane? Ce parametru este potrivit pentru un om de știință în acest caz? În Occident, au decis că cea mai eficientă metodă este să se țină cont de numărul de citări. Pentru că poți scrie o mie de articole, dar dacă nimeni nu este interesat de ele, atunci astfel de articole sunt fără valoare. Și dacă articolul este de interes, atunci este important pentru știință. Prin urmare, ei iau în calcul acest factor – numărul de citări per articol.
Există și factorul Hirschi. De exemplu, factorul Hirschi „10” se referă la numărul de articole care au mai mult de 10 citări. Se credea cândva că cariera unui om de știință avea succes dacă o încheie cu un factor Hirschi de 11. Pentru mine, în funcție de bază, acest factor are o valoare de la 45 la 69. Acest lucru indică faptul că cercetarea mea este interesantă și importantă pentru acest domeniu și, prin urmare, este citată pe larg.
„Clădirea ne-a fost luată, laboratorul a fost aruncat, iar baza experimentală a murit”
În ultimii ani, numărul citărilor a crescut. Cu ce este legat acest fapt?
În prezent public o mulțime de cărți. Google ține cont și de citările cărților publicate. Alte baze de date nu iau în calcul cărțile – doar articolele publicate în reviste științifice. Din 2017, sub redacția mea a fost publicată o serie de cărți despre oxizii metalici. Obișnuiam să scriu eu cărți sau să le editez. Apoi am decis să public această serie la editura Springer. Și acum sunt redactorul întregii serii: găsesc autori sau editori pentru aceste cărți, mă înțeleg cu ei referitor la conținut și, dacă îmi convine totul, le transfer lucrarea. 39 de astfel de cărți au fost deja publicate.
Descrieți ziua dvs. de muncă. Ce face un cercetător când pleacă la job?
Ceea ce am făcut acum 10-15 ani și ceea ce fac acum sunt lucruri complet diferite. Din 1990 până în 2008, am desfășurat activități masive de experimentare. A existat o bază experimentală, am sintetizat materiale, am studiat proprietățile gazelor, am călătorit în străinătate și am studiat proprietățile de suprafață. Apoi am fost în Coreea de Sud timp de 11 ani, iar condițiile de acolo au fost oarecum diferite, din moment ce eram profesor privind cercetare acolo. Prin urmare, totul a fost făcut de către elevi.
Când m-am întors aici, am mai făcut câteva experimente de modelare a proprietăților termoelectrice, apoi clădirea ne-a fost luată, laboratorul a fost aruncat și baza experimentală a murit. Acum, în cea mai mare parte, am trecut la modelarea teoretică a proceselor – analiza a ceea ce este. Lucrările experimentale sunt abandonate. Acum încep ziua citind articole, analizând și scriind ceva. Partenerii mei din alte țări îmi trimit articole, le citesc, fac comentarii, le editez și le trimit înapoi. Acesta este deja un efort comun. Nu mai experimentez așa cum am făcut în tinerețe.
În general, problema noastră este că știința experimentală moare în Moldova. În Occident au fost create multe instrumente de cercetare care astăzi trebuie folosite pentru a publica un articol. Fără ele, articolul se cere completat, dar nu există instrumente pentru asta în Moldova. Prin urmare, știința experimentală a rămas în acele locuri în care există legături cu centre de cercetare străine: când o persoană poate sintetiza ceva, merge în străinătate, măsoară acolo și revine să analizeze datele. Dar acasă nu mai putem face aproape nimic.
Suntem gata să mergem undeva, dar nu sunt bani. Când am fost în Coreea, mergeam la conferințe de cinci sau șase ori pe an — în toată lumea. Însă în ultimii șase ani, nu am plecat niciodată din Moldova pentru a lucra în străinătate.
Dar cei care fac invitația nu finanțează participarea?
Nu, acum ei pot plăti taxa de înregistrare sau o zi de cazare la hotel, iar călătoria și masa e din cont propriu. Anterior exista o astfel de practică: când URSS s-a prăbușit, Occidentul avea interes să atragă oamenii de știință și să afle cu ce se ocupă aceștia. Aveam știință avansată în acea perioadă. Ulterior, însă au spus: „Nu mai există astfel de oportunități, veniți din contul vostru”.
„Când am venit în Coreea, acolo erau barăci”
Ați spus că ați locuit în Coreea timp de 11 ani. Ați reușit să învățați limba coreeană?
Eu- nu, dar soția mea a învățat-o. Acum învață și vorbește suedeză, de când fiica mea cea mică s-a căsătorit cu un suedez și locuiește acolo. Soția mea face acum și cursuri de limba română, deși o știa înainte – la nivel de conversație. Ea este traducătoarea mea peste tot.
Dar ce ați făcut dvs în Coreea și cum ați ajuns acolo?
Am continuat să fac ce am făcut în Moldova, dar pe baza lor. Situația de acolo este aceeași ca peste tot: există un profesor care are studenți. Profesorul meu mi-a dat libertate deplină să fac ce vreau. Prin urmare, am făcut și acolo același lucru ca și aici, dar pentru un salariu diferit, în condiții diferite și cu posibilitatea de a călători prin lume și de a vedea. Așa că m-am plimbat prin toată Asia.
Există câteva programe foarte interesante în Coreea. Ei alocă științei peste 4% din buget, iar în Moldova, probabil, mai puțin de 0,2%. Mai mult, bugetul Coreei este de 10 ori mai mare decât cel al Moldovei. Ei înțeleg că fără știință nu va exista dezvoltare, așa că investesc mulți bani în ea. Pentru a ridica nivelul cercetării, au lansat programele Brain Pool și Brain Korea. Prin aceste programe, ei invită experți de talie mondială să vină să facă cercetări în țara lor. Principiul este următorul: completezi un formular, apoi participi la un concurs, iar dacă totul le convine, te invită. Ei plătesc călătoria, locuința, asigurările de sănătate, plătesc un salariu, iar tu lucrezi acolo atât timp cât contractul este valabil.
Coreea a fost cândva una dintre cele mai sărace țări din lume.
Da. Aveam prieteni acolo care nu aveau televizoare sau mașini în anii ’70. Era o țară foarte înapoiată când Moldova era deja destul de dezvoltată. Acum situația s-a inversat.
Ce va impresionat cel mai mult cât ați trăit în Coreea?
Nu pot spune că m-a surprins ceva anume. Poate că ceea ce a fost cel mai izbitor a fost modul în care s-a schimbat Coreea în perioada în care am trăit acolo. Nici măcar cum s-a schimbat totul în jur, ci cum s-au schimbat oamenii. Când am ajuns eu acolo, profesorul se înclina în fața profesorului și studenții la fel se înclinau, nimeni nu fuma, nimeni nu mergea de mână, nimeni nu se săruta în public și toată lumea era slabă. Când am plecat, studenții deja fumau, nu se înclinau și se sărutau. Erau o mulțime de oameni supraponderali. Coreenilor le place să imite America – în orice. Este imposibil să faci o carieră științifică acolo dacă nu ai făcut un stagiu sau nu ai absolvit o universitate din America. La universitatea noastră, toți profesorii și-au terminat doctoratul și post doctoratul în America. Fără aceasta, nu poți face carieră în Coreea. Toți își doresc ca copiii lor să studieze în America. Aceste schimbări au fost mai vizibile decât orice altceva, deși au construit multe în acest timp. Când am ajuns noi erau barăci acolo. Ulterior au renovat complet unele zone, le-au făcut curate și ordonate.
În câte țări ați fost?
Aproape în toate. Nu am fost în Australia, Noua Zeelandă, Bangladesh sau Pakistan. Ei bine, nu am fost niciodată în lumea arabă. Am fost de multe ori în China, India, Singapore, Malaiezia, Thailanda, Filipine, Indonezia, Taiwan și Japonia.
Pot călătoriile în străinătate să afecteze cariera tinerilor care au aptitudini pentru științe exacte?
Da. De exemplu, în acest fel l-am ajutat pe fiul prietenului nostru să facă o carieră bună în știință. A absolvit Universitatea de Stat cu specializarea în chimie și a fost repartizat la o fabrică farmaceutică pentru a înșuruba capace. Chimist după absolvire! A venit la tatăl său și a spus: „Nu mai pot lucra acolo”. Atunci în Coreea li se oferea posibilitatea studenților să vină să studieze, li se ofereau granturi, li se plătea drumul, cazarea, mâncarea și li se ofereau burse. A aplicat pentru o astfel de subvenție. Și după ce și-a încheiat remarcabil masterul în doi ani, profesorul său i-a oferit un doctorat, dar el a spus că vrea să fie mai aproape de părinții săi. A plecat și s-a înțeles să facă doctoratul la Praga. Acum și-a susținut cu succes doctoratul și merge la Harvard pentru un stagiu de doi ani.
Deci, chiar dacă studiezi fizica în Moldova, este ușor să obții un doctorat peste hotare. Un alt lucru este că în Moldova nici nu știu unde poți studia fizica – la urma urmei, practic nu avem specialiști sau studenți. Anul trecut nu au fost candidați la specializările în fizică. Anul acesta au fost admise una sau două persoane. Desigur, grupurile nu se formează. Dacă adună câteva persoane, organizează lecții individuale. De unde să iei fizicieni? Mai avem chimiști, dar nu mai avem fizicieni.
Acum oamenii nu vor să studieze fizica și chiar dacă încep să lucreze ca cercetători după facultate, salariile lor sunt foarte mici. Dacă vii la noi aici după facultate, primești 5 mii de lei pentru cinci-șase ani. Iar dacă crești până la nivelul meu, primești 9 mii de lei. Prin urmare, pentru mulți este mai bine să meargă la IT. Dar este imposibil să combinați acest lucru – acestea sunt nivele diferite de activitate mentală.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!
If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.
