Vera Filipovna are 83 de ani, iar Paștele l-a sărbătorit acasă. Locuința sa din Gorenka, regiunea Kiev, a fost avariată în timpul bombardamentului lansat de trupele ruse. La fel ca și multe alte case de pe strada ei. Împreună cu familia, a plecat încă pe 6 martie, ca să se salveze. Acum s-a întors și nu a putut să nu coacă pască și în acest an. Chiar dacă din toată bucătăria a rămas cât de cât funcțional doar cuptorul.
La începutul lunii martie, trupele ruse au atacat localitatea Gorenka, din regiunea Kiev, folosind artileria grea. Pe strada Verei Filipovnei au fost avariate multe case, unele au fost transformate în ruine. Pe 6 martie, familia a fugit din calea bombelor, iar acum s-a întors. Ca prin minune, locuința a rezistat. A rămas fără ferestre și acoperișul este avariat, însă poate fi reparată. Au pus peliculă în loc de geamuri.
„Câinele a murit, totul s-a năruit, țeava deja am reparat-o”, povestește femeia.
Cotețul, garajul și bucătăria de vară au fost nimicite. În ruinele bucătăriei a rămas întreg doar cuptorul. Atâta i-a trebuit bunicii! S-a pus pe treabă, iar pasca nu a lipsit nici în acest an, de Paște. Drept că, așa cum satul a fost deconectat de la gaz, a trebuit să repare singură cuptorul.
„Am venit și am descoperit că e distrus. Cu mâinile mele am pus cărămidă cu cărămidă. Copiii au râs de mine. Apoi am lipit cu lut și gata”, povestește femeia.
Focul îi aprinde cu foi dintr-o carte.
„Vedeți, dau foc la „Problemele actuale ale comunismului științific”. Dau foc comunismului”, râde bătrâna.
Fiica sa, Tatiana, a încercat să o facă să se răzgândească și să o convingă să cumpere pască de la magazin. Doar în acest an. Dar Vera Filipovna a refuzat. A copt cu mâinile ei și și-a servit și vecinii.
„În prima zi în care am copt, am dăruit toate păscuțele, pentru că nimeni de aici nu avea. Electricienii lucrau, le-am dus și lor”, își amintește aceasta.
Tatiana și-a fotografiat mama, care cocea pască în ruine. Imaginile s-au răspândit rapid pe internet.
„Când a spus: „voi coace”, eu i-am răspuns că trebuie să o fotografiez ca amintire pentru copii și nepoți. Asta demonstrează că poporul nostru nu poate fi nimicit. Suntem nemuritori cu oameni ca mama mea, ea ne ține pe toți aici, este un exemplu”, mai spune femeia.
În localitate se lucrează la reconectarea la gaz, însă Vera Filipovna spune că oricum nu va renunța la cuptorul ei. În general, chiar dacă trece prin al doilea război din viața ei, aceasta nu și-a pierdut optimismul.
„Trebuie să trăim, să nu ne pierdem cu firea. Mă sună și aud „of, casa mea” – nu te pierde cu firea! Trebuie să reziști, să te rogi, să crezi. Și să speri într-un viitor mai bun. Nu trebuie să lași capul în jos, trebuie să te ții, să mergi înainte”, a mai spus aceasta.