Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a condamnat încă în 2014 tratamentul inuman și lipsit de respect al femeilor în timpul nașterii. NM a discutat cu Natalia, care a fost victima unui comportament inadecvat al personalului medical în timpul nașterii, și cu doula Ecaterina, care ajută femeile în timpul nașterii – pentru a înțelege cum poate fi redusă în Moldova violența obstetrică și ginecologică (spoiler: doar cu acordarea asistenței personalului medical însuși).
„Strigam că mă doare”
Cunoscuta fotografă din Moldova Natalia Ciobanu ne-a povestit că pe 31 ianuarie 2019 a născut un fiu. Ea își amintește că copilul era mare, iar în sala de naștere a auzit fraze care, potrivit Nataliei, au influențat-o extrem de mult:
„Ce, nu poți să-l naști? Doar e atât de mic!”, „Nu te străduiești deloc!”, „Toată lumea naște!”, „Ce fel de femeie ești?”, „Nu poate ea face nimic!” – iată ce am auzit acolo. Aceste cuvinte mi-au format un sentiment de vinovăție profundă față de fiu”.
Femeia povestește că la un moment dat, concomitent cu extragerea fătului cu ajutorul unei ventuze cu vid, s-au culcat peste ea cu toată greutatea corpului și au apăsat-o cu forță sub piept. S-a dovedit că personalul medical a folosit tehnica Kristeller, care înseamnă literalmente expulzarea forțată a bebelușului din burta mamei. Manevra este interzisă prin lege în unele țări.
„Am început să țip că mă doare, ca să nu mă mai apese. Strigam că nu vreau așa, mă apăram și îi împingeam, dar asta nu i-a încurcat să-mi țină mâinile și să apese a doua oară. Apoi am simțit o durere foarte puternică deasupra burții și nici nu am înțeles că fiul meu s-a născut”, își amintește Natalia.
Femeia a stat în maternitate din 31 ianuarie până pe 7 februarie. În tot acest timp, spune Natalia, avea dureri severe sub sâni, nu putea să mănânce, să meargă, să aibă grijă de copil, să doarmă pe o parte sau pe burtă și, la un moment dat, analgezicele nu-și mai făceau efectul:
„Noaptea, eram toată udă, probabil că aveam febră, am avut și convulsii. Îmi amintesc că a fost un moment în care nu înțelegeam nimic din ceea ce se vorbea în jurul meu. Zilnic îi spuneam medicului că mă simt foarte rău, că am nevoie de ajutor, dar mi se răspundea cu replici de genul: „Te prefaci”, „Îți manipulezi soțul”, „Mai bine ai face sport”, „Toate femeile au dureri după naștere, tu ești singura care te plângi”. Și am crezut că așa este. In ziua externării am cerut o ecografie a cavității abdominale, medicul a refuzat. Doar i-a spus printre dinți soțului: „Ia-o cât mai repede, m-am săturat de ea”. Am ieșit din spital ținându-mă de pereți.”
Acasă, Natalia țipa de durere până în momentul în care rudele și o prietenă de a ei au insistat să facă o examinare medicală. Pe 9 februarie, femeia a fost dusă la ecografie și chiar în cabinetul medicului au fost chemați de urgență specialiști, iar pe Natalia au rugat-o să nu se miște. Toată lumea a fost surprinsă că femeia a ajuns în viață la ei:
„S-a constatat că pe cea mai mare parte din ficat era un hematom uriaș, iar în cavitatea abdominală s-au acumulat aproximativ 800 ml de sânge – acestea erau consecințele tehnicii Kristeller. Am fost internată la reanimare. Mi-au interzis să mă mișc, în caz contrar aș fi murit. Mi-au făcut o transfuzie din două pungi de sânge, am semnat toate actele, mi-am luat rămas bun de la soț și de la părinți. Medicii nu mi-au dat șanse de supraviețuire pentru că traumatismul era prea grav. Pe 14 februarie, starea mea de sănătate s-a agravat, iar medicul de gardă a fost nevoit să mă opereze de urgență. Acest chirurg mi-a salvat viața. Atunci era deja un litru și jumătate de sânge în cavitatea abdominală.
Au urmat luni întregi de recuperare foarte dificilă. A învățat din nou să mănânce și să meargă. Timp de o lună, copilul ei a trăit fără mamă. După externare, Natalia era slăbită și aproape tot timpul îl petrecea în pat:
„M-a durut că nici măcar nu puteam să-i schimb copilului scutecul sau să îl iau în brațe. Mi-a luat doi ani și jumătate să-mi revin, dar mai am nevoie de operație. Acum corpul meu este „înfrumusețat” de mai mult de zece cicatrici mari. Este imposibil să uiți așa ceva, poți doar să mai atenuezi intensitatea amintirilor. După doi ani, am apelat în sfârșit la un psiholog, pentru că corpul, creierul și psihicul meu încă mai credeau că sunt la un pas de moarte. Această traumă mi-a împărțit viața în „până” și „după”.
Mă întristează faptul că majoritatea femeilor, care au suferit orice formă de abuz la naștere, nu au acces la un psiholog. Ar fi fost minunat dacă polița de asigurare ar prevedea o vizită la psiholog în decurs de 6-12 luni de la naștere”.
După ce Natalia a vorbit acum patru ani pentru prima dată despre experiența ei din timpul nașterii, peste o sută de femei i-au scris poveștile lor și continuă să-i scrie până în prezent:
„Foarte puțini vorbesc deschis despre ceea ce li s-a întâmplat. Înțeleg și știu cât de greu este să vorbești public despre abuzul la naștere. Dar doar dacă vorbim despre ceea ce s-a întâmplat, va exista o șansă de a schimba lucrurile. Zilele trecute am citit o știre precum că natalitatea în Moldova a scăzut brusc. Nu sunt surprinsă. O femeie care a suferit sau a auzit de abuzuri la naștere este puțin probabil să vrea să repete experiența.”
Potrivit ei, niciun medic până în prezent nu se simte vinovat pentru ceea ce i s-a întâmplat, deși toți știu că acțiunile lor au impus-o pe Natalia să lupte pentru viață și pentru oportunitatea de a-și crește fiul. Mai mult, femeia spune că este acuzată că „a inventat totul”.
„Nașterea nu este un câmp de luptă”
Ecaterina Michitenco a participat la douăzeci de nașteri ca doula. Ea a însoțit unele nașteri de la distanță. O doula este o femeie sau un bărbat care însoțește și sprijină femeia în timpul travaliului. Nu au studii medicale, nu prescriu medicamente, nu oferă îngrijiri obstetrice. Potrivit Ecaterinei, sarcina unei doula este să fie lângă femeie și să fie de partea ei în timpul nașterii.
„În timpul nașterii, neocortexul se inhibă și femeia nu se poate controla, nu se poate apăra, este neprotejată și vulnerabilă. Este una dintre cele mai vulnerabile stări. Deseori abuzul obstetric și ginecologic se produce deoarece femeia nu poate riposta. Dar cred că o femeie nici nu ar trebui să riposteze, pentru că nașterea nu este un câmp de luptă. În timpul nașterii, o femeie ar trebui să nască, dar nu să demonstreze ceva, să cerșească ceva și să spună că are drepturi. Acest lucru nu este normal ”, explică Ecaterina.
Ecaterina a intervievat din proprie inițiativă mii de femei. Sondajul a arătat că lăuzele se confruntă adesea cu intimidare și manipulare, iar uneori medicii nu le oferă informații complete. De exemplu, atunci când un medic vrea să inducă travaliul, iar femeia nu este de acord cu acest lucru, în loc să spună direct că i se va administra o injecție cu oxitocină, medicul spune că îi injectează vitamine pentru uter.
Potrivit doulei, Moldova a elaborat un „Ghid de perinatologie”, dar acesta este mai mult ca o recomandare și, de regulă, medicii se ghidează de protocoalele naționale.
„Dacă un medic face totul conform protocolului, este protejat de lege. Chiar dacă ceva s-a întâmplat în timpul nașterii, dar medicul a făcut totul conform protocolului, el nu se face responsabil pentru asta. A făcut totul bine. Noi, activiștii, dorim să studiem protocoalele în detaliu și să solicităm expertiză internațională cu privire la modul în care protocoalele din Moldova respectă standardele internaționale și cercetările științifice. Legea noastră fie este proastă și trebuie îmbunătățită, fie este bună, precum Ghidul de perinatologie, dar ceva se întâmplă în sistem”, explică Ecaterina.
În același timp, doula menționează că angajații din instituțiile medicale din Republica Moldova sunt persoane care au o responsabilitate psihologică uriașă și care sunt mereu în zona riscului de urmărire penală: „Se confruntă adesea cu burnout profesional”.
„Ar fi bine ca angajații maternităților să beneficieze de treninguri psihologice: să le fie explicate particularitățile psihologice ale femeilor în timpul și după naștere, în timpul sarcinii. Să fie învățați cum să vorbească corect cu femeile în travaliu. Atunci vor fi mai puține cazuri de atitudine grosolană, manipulare și intimidare. Și, desigur, aș dori să remarc faptul că experiența nefastă a unor femei din timpul nașterii nu este o normă: avem mulți medici sensibili și povești minunate de naștere. Totuși, trebuie să ne străduim în continuare să reducem numărul cazurilor de violență în timpul nașterii, iar o campanie pe scară largă la nivel de stat, ținând cont atât de interesele femeilor, cât și de cele ale medicilor, poate ajuta în acest sens”, a menționat doula.
„Este inacceptabil ca femeile să moară în timpurile noastre la naștere”
Anul trecut, Platforma Femeilor Deputate din Parlamentul Republicii Moldova a lansat o campanie cu sloganul „Violența obstetrică tot este violență”. Acest eveniment a făcut parte din campania Organizației Națiunilor Unite „16 zile de activism împotriva violenței”.
„Este absolut inacceptabil ca femeile să moară la naștere în timpurile noastre. La fel, este absolut inacceptabil ca femeile să fie umilite, abuzate sau neglijate atunci când merg la un simplu control ginecologic”, a declarat deputata Partidului Acțiune și Solidaritate Doina Gherman.
foto: Doina Gherman//Facebook
Campania cu sloganul „Violența obstetrică tot este violență” a culminat cu o masă rotundă organizată în Parlament. Acest eveniment a reunit deputați, activiști și femei care s-au confruntat cu violență ginecologică sau obstetrică. Femeile și-au împărtășit experiența. La întâlnire nu a fost însă prezent niciun medic, niciun reprezentant al Ministerului Sănătății. După cum au remarcat deputații, această întâlnire a fost un prim pas către schimbări, în viitor urmând să fie implicați în discuții și angajații instituțiilor medicale.
De altfel, nu este prima dată când violența obstetrică și cea ginecologică din Republica Moldova apare în spațiul informațional și pe agenda diferitor structuri de stat: încă în 2018, zeci de femei care au suferit din cauza unor erori medicale sau au fost maltratate în timpul sarcinii sau nașterii au depus o cerere comună la Guvern, Ministerul Sănătății, Centrul Național Anticorupție (NCAC) și Oficiul Avocatului Poporului. La cerere au fost anexate 98 de povești despre ceea ce au trăit mamele în maternitățile din Moldova. Victimele au cerut o inspecție la scară largă a maternităților și a secțiilor de nașteri.
Inițiativa de a întocmi o cerere comună a venit după publicarea unei scrisori a unei paciente de 19 ani a maternității Institutului Mamei și Copilului. Din cauza patologiei fătului, medicii au decis să îi provoace o naștere artificială în a 21-a săptămână de sarcină, fără să-i explice pacientei ce i se va întâmpla. Femeia a născut în toaleta instituției medicale fără supraveghere medicală și s-a confruntat cu o atitudine grosolană și cu indiferența medicilor.
CNA a promis atunci să ia în considerare toate cazurile de corupție descrise în povestirile femeilor și să reacționeze în cazul unor plângeri repetate. Ministerul Sănătății a raportat că a elaborat un Plan de acțiuni privind consolidarea capacităților furnizorilor de servicii medicale, creșterea responsabilității și competenței personalului medical, respectarea drepturilor pacienților și nivelul de conștientizare a cetățenilor cu privire la drepturile lor.
În 2014, OMS a lansat declarația „Prevenirea și eliminarea tratamentului inuman și nerespectuos a femeilor în timpul nașterii în instituțiile medicale”.
Potrivit OMS, maltratarea femeilor în timpul nașterii le încalcă drepturile, subminează încrederea femeilor în angajații din domeniul sănătății și, de asemenea, poate afecta negativ intenția femeilor de a solicita ajutor medical și de a folosi serviciile oferite în timpul nașterii.
Potrivit OMS, rapoartele privind tratamentul lipsit de respect și inuman al femeilor în instituții medicale în timpul nașterii au inclus: violență fizică, umilire și abuz verbal, proceduri medicale forțate sau neconsensuale (inclusiv sterilizare), lipsă de confidențialitate, lipsa consimțământului, refuzul de a administra analgezice, cazuri de încălcare grosolană a vieții private, refuzul de a spitaliza, neglijarea femeilor în timpul nașterii (ceea ce le expune riscului de complicații care pun viața în pericol și care ar fi putut fi evitate), externarea precoce a femeilor cu nou-născuți din cauza incapacității de plată.
În recomandările OMS din 2018 pentru îngrijirea în perioada intranatală se subliniază importanța unei „abordări holistice bazate pe respectarea dorințelor mamei și respectarea drepturilor omului”. „Această abordare presupune o atitudine respectuoasă față de femeia aflată în travaliu, păstrându-i demnitatea, integritatea personală și confidențialitatea; oportunitatea de a alege în cunoștință de cauză și de a beneficia de sprijin continuu în timpul nașterii, precum și de protecție împotriva vătămării și a tratamentului inadecvat”, se subliniază în document.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!
