România sărbătorește la 1 decembrie Ziua Marii Uniri. În această zi, în anul 1918, a avut loc evenimentul principal al Unirii din 1918 – unirea Transilvaniei cu Regatul României. Atunci, Basarabia era deja în componența României, Unirea având loc la 27 martie același an. Cu toate acestea, anume 1 decembrie, unioniștii și simpatizanții Unirii, inclusiv din Moldova, afișează pe rețelele sociale rame de sărbătoare pentru fotografii, imagini și lozinci dedicate Unirii. Cu ocazia acestei sărbători, NewsMaker a decis să reamintească, cum s-a unit Basarabia cu România în anul 1918, cum această idee a redevenit în vogă o sută de ani mai târziu, cine și de ce „joacă” astăzi această carte politică și ar putea oare Unirea să se repete cu adevărat.
Unirea, ieri și azi
După 100 de ani, subiectul unirii Basarabiei cu România continuă să dezbine societatea moldovenească. Unii consideră că Unirea din anul 1918 este un panaceu contra tuturor relelor și sunt gata s-o repete după un secol. Alții sunt convinși că aceasta a fost o catastrofă, iar dacă încercarea se va repeta, aproape că sunt gata „să pună mâna pe arme” pentru a apăra statalitatea Moldovei. NM a decis să adauge niște nuanțe în acest tablou alb-negru și, fără aprecieri și agitație, să prezinte faptele. Istoricii, documentele și locuitorii Moldovei și ai României contemporane povestesc în proiectul special al NM „Un secol al Unirii. Cum s-a unit Basarabia cu România în anul 1918 și este oare posibil acest lucru astăzi” despre evenimentele de acum o sută de ani și despre semnificația lor de astăzi. Apropo, în România, nu toți și nu întotdeauna înțeleg dintr-odată, despre care unire este vorba: aici își amintesc despre câteva Uniri.
În fiecare an, unioniștii din Moldova sărbătoresc două evenimente: 1 decembrie – Ziua Unirii cu România și 27 martie – o nouă aniversare a Unirii din anul 1918 a Basarabiei cu România. De obicei, în aceste zile, răsună jurămintele de a asigura unirea „celor două state românești”. Editorialistul NM Evghenii Șolari a pregătit o sinteză, de la ce au început toate, cum istoriografia rusă și cea română au interpretat absolut invers evenimentele despre Basarabia și cum, dintr-o mișcare marginală, unionismul în Moldova s-a transformat astăzi într-un trend.
Unirea și unioniștii
Prea puțini îi iau în serios pe politicienii unioniști din Moldova: în pofida popularității în creștere a ideii Unirii cu România, politicienii și partidele care o promovează nu au acumulat mai mult de 10-13%. Pentru publicul din Moldova, un interes mai mare îl reprezintă politicienii de vază din România, care decid, brusc, să-și îndrepte privirea spre Moldova. Așa s-a întâmplat cu fostul președinte al României, Traian Băsescu. La un moment dat, acesta a decis să obțină cetățenia Moldovei, să devină președintele de onoare al unui partid din Moldova și chiar să extindă granițele electoratului său, abordând publicul vorbitor de limba rusă. El a organizat chiar și o întâlnire cu jurnaliștii vorbitori de limba rusă, ceea ce nu a făcut în ultimii ani niciun politician unionist din Moldova. Potrivit afirmațiilor lui Băsescu, acestora pur și simplu nu le ajunge curaj și deschidere pentru a-și promova ideile în rândul publicului vorbitor de limba rusă. NM reamintește, cum a fost.
Un alt jucător important pe segmentul politic unionist din Moldova din ultimul deceniu a fost Platforma civică „Acțiunea 2012”. Aceasta este condusă de George Simion – cetățean al României, căruia autoritățile Moldovei ba i-au interzis intrarea pe teritoriul țării noastre, ba iarăși îl întâmpinau cu brațele deschise. În perioada sa de glorie, cunoscutul adept al Unirii Moldovei cu România a povestit într-un interviu pentru NM, cum ar putea să se înfăptuiască unirea, de ce aceasta este avantajoasă și pentru locuitorii vorbitori de limba rusă din Moldova, care ar fi costurile și cine ar trebui să-l convingă pe Vladimir Putin, președintele FR, că acest lucru este necesar.
În diferite perioade, cartea unionismului românesc în Moldova a fost jucată de diferite forțe și în diferite scopuri politice. Și adesea, beneficiarii reali ai activității unioniștilor erau alte forțe, uneori chiar adversarii lor formali. NM a scris de nenumărate ori, de ce în toți acești ani, larma informațională în privința Unirii a fost convenabilă și autorităților, și opoziției. Doar că din cauza tuturor acestor manevre politice, Moldova nu s-a apropiat cu niciun pas de unirea reală cu România. În schimb, a oferit numeroase motive pentru manipulări celor care în toți acești ani au imitat lupta contra Unirii târâtoare și a construit baricade geopolitce în Moldova.
- Unirea și lupta contrariilor. Cum i-au ajutat unioniștii pe socialiști să-și înceapă campania electorală
- Românii, în mulțimi zgomotoase: de ce dezvoltarea subiectului unionismului este convenabilă tuturor forțelor politice
- Mergând împreună: cum opoziția de stânga a înghițit momeala unionistă a guvernării
Unirea și oamenii
Subiectul Unirii cu România alimentează emoțiile și imaginația nu doar a politicienilor, dar și a oamenilor care sunt departe de activitatea politică. În ajunul celor 100 de ani de la Unirea istorică cu România, NM a decis să discute despre aceasta cu cei care nu se ocupă de politică. Astăzi, aceste răspunsuri sunt la fel de interesante de citit ca și atunci.
