Максим Андреев, NewsMaker

Ziua Unirii. Ce trebuie să știți despre Unirea Moldovei cu România

România sărbătorește la 1 decembrie Ziua Marii Uniri. În această zi, în anul 1918, a avut loc evenimentul principal al Unirii din 1918 – unirea Transilvaniei cu Regatul României. Atunci, Basarabia era deja în componența României, Unirea având loc la 27 martie același an. Cu toate acestea, anume 1 decembrie, unioniștii și simpatizanții Unirii, inclusiv din Moldova, afișează pe rețelele sociale rame de sărbătoare pentru fotografii, imagini și lozinci dedicate Unirii. Cu ocazia acestei sărbători, NewsMaker a decis să reamintească, cum s-a unit Basarabia cu România în anul 1918, cum această idee a redevenit în vogă o sută de ani mai târziu, cine și de ce „joacă” astăzi această carte politică și ar putea oare Unirea să se repete cu adevărat.

Unirea, ieri și azi

După 100 de ani, subiectul unirii Basarabiei cu România continuă să dezbine societatea moldovenească. Unii consideră că Unirea din anul 1918 este un panaceu contra tuturor relelor și sunt gata s-o repete după un secol. Alții sunt convinși că aceasta a fost o catastrofă, iar dacă încercarea se va repeta, aproape că sunt gata „să pună mâna pe arme” pentru a apăra statalitatea Moldovei. NM a decis să adauge niște nuanțe în acest tablou alb-negru și, fără aprecieri și agitație, să prezinte faptele. Istoricii, documentele și locuitorii Moldovei și ai României contemporane povestesc în proiectul special al NM „Un secol al Unirii. Cum s-a unit Basarabia cu România în anul 1918 și este oare posibil acest lucru astăzi” despre evenimentele de acum o sută de ani și despre semnificația lor de astăzi. Apropo, în România, nu toți și nu întotdeauna înțeleg dintr-odată, despre care unire este vorba: aici își amintesc despre câteva Uniri.

 

Максим Андреев, NewsMaker

În fiecare an, unioniștii din Moldova sărbătoresc două evenimente: 1 decembrie – Ziua Unirii cu România și 27 martie – o nouă aniversare a Unirii din anul 1918 a Basarabiei cu România. De obicei, în aceste zile, răsună jurămintele de a asigura unirea „celor două state românești”. Editorialistul NM Evghenii Șolari a pregătit o sinteză, de la ce au început toate, cum istoriografia rusă și cea română au interpretat absolut invers evenimentele despre Basarabia și cum, dintr-o mișcare marginală, unionismul în Moldova s-a transformat astăzi într-un trend.

 

Unirea și unioniștii

Максим Андреев, NewsMaker

Prea puțini îi iau în serios pe politicienii unioniști din Moldova: în pofida popularității în creștere a ideii Unirii cu România, politicienii și partidele care o promovează nu au acumulat mai mult de 10-13%. Pentru publicul din Moldova, un interes mai mare îl reprezintă politicienii de vază din România, care decid, brusc, să-și îndrepte privirea spre Moldova. Așa s-a întâmplat cu fostul președinte al României, Traian Băsescu. La un moment dat, acesta a decis să obțină cetățenia Moldovei, să devină președintele de onoare al unui partid din Moldova și chiar să extindă granițele electoratului său, abordând publicul vorbitor de limba rusă. El a organizat chiar și o întâlnire cu jurnaliștii vorbitori de limba rusă, ceea ce nu a făcut în ultimii ani niciun politician unionist din Moldova. Potrivit afirmațiilor lui Băsescu, acestora pur și simplu nu le ajunge curaj și deschidere pentru a-și promova ideile în rândul publicului vorbitor de limba rusă. NM reamintește, cum a fost.

 

Un alt jucător important pe segmentul politic unionist din Moldova din ultimul deceniu a fost Platforma civică „Acțiunea 2012”. Aceasta este condusă de George Simion – cetățean al României, căruia autoritățile Moldovei ba i-au interzis intrarea pe teritoriul țării noastre, ba iarăși îl întâmpinau cu brațele deschise. În perioada sa de glorie, cunoscutul adept al Unirii Moldovei cu România a povestit într-un interviu pentru NM, cum ar putea să se înfăptuiască unirea, de ce aceasta este avantajoasă și pentru locuitorii vorbitori de limba rusă din Moldova, care ar fi costurile și cine ar trebui să-l convingă pe Vladimir Putin, președintele FR, că acest lucru este necesar.

 

Максим Андреев, NewsMaker

În diferite perioade, cartea unionismului românesc în Moldova a fost jucată de diferite forțe și în diferite scopuri politice. Și adesea, beneficiarii reali ai activității unioniștilor erau alte forțe, uneori chiar adversarii lor formali. NM a scris de nenumărate ori, de ce în toți acești ani, larma informațională în privința Unirii a fost convenabilă și autorităților, și opoziției. Doar că din cauza tuturor acestor manevre politice, Moldova nu s-a apropiat cu niciun pas de unirea reală cu România. În schimb, a oferit numeroase motive pentru manipulări celor care în toți acești ani au imitat lupta contra Unirii târâtoare și a construit baricade geopolitce în Moldova.

 

Unirea și oamenii

Максим Андреев, NewsMaker

Subiectul Unirii cu România alimentează emoțiile și imaginația nu doar a politicienilor, dar și a oamenilor care sunt departe de activitatea politică. În ajunul celor 100 de ani de la Unirea istorică cu România, NM a decis să discute despre aceasta cu cei care nu se ocupă de politică. Astăzi, aceste răspunsuri sunt la fel de interesante de citit ca și atunci.

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

Știri similare

0
Sondaj standard

Ți-a plăcut pluginul nostru?

Stație de epurare de 13 mln lei, folosită doar câteva luni în opt ani. Cum au fost irosiți banii europeni la Drochia

Stația de epurare a apelor uzate menajere din orașul Drochia, construcția căreia a costat peste 13 milioane de lei, a funcționat doar câteva luni în cei opt ani de când a fost dată în exploatare, arată o anchetă Cu Sens. Aceasta a fost construită din bani oferiți de Uniunea Europeană sub formă de grant, dar și din surse publice alocate din Fondul Ecologic Național și bugetul local.

Potrivit sursei citate, în august 2025, patru experți din România, au venit la invitația întreprinderii municipale Apă-Canal din Drochia pentru a face o expertiză tehnică a stației de epurare a apelor uzate. Aceasta a fost construită acum opt ani de Consiliul raional Drochia, în mare parte, din bani de la Uniunea Europeană și Fondul Ecologic Național, iar în mai 2018 a fost dată în gestiunea întreprinderii municipale. Problemele nu-s de azi sau de ieri. Din decembrie 2016, când au fost finalizate lucrările de construcție, iar stația a fost pornită pentru testare, pe parcursul a circa un an, aceasta s-a defectat de mai multe ori. Chiar dacă a fost dată în exploatare în septembrie 2017, în cele din urmă, a fost oprită și nu a mai funcționat, de atunci, nicio zi.

Mai bine de o oră, experții au încercat să-și dea seama cu ce au de-a face. Doar că stația nu a fost pornită din timp din cauza unei pene de curent care a afectat întreg orașul, ceea ce făcea imposibilă continuarea expertizei. Auditul tehnic a fost propus de Vladislav Russu care, din decembrie 2023, a preluat conducerea Apă-Canal Drochia și a vrut să înțeleagă care sunt problemele de la noua stație, mai ales că cea veche, construită încă pe timpul Uniunii Sovietice, necesită, la fel, investiții.

După toate măsurătorile care au fost, când au fost date în exploatare, ea consuma foarte multă energie electrică, dar ieșirea apelor era foarte puțină. Ea este pentru 400 de cuburi în 24 de ore, să spunem așa, dar undeva ieșirea era la 60-80 de cuburi în 24 de ore. Deci, am revenit la doamna primar ca să facem un proiect, poate o stație nouă de epurare, și mi s-a spus că noi avem stație nouă de epurare. Nu putem câștiga alt proiect pentru că nu înțelegem ce-i cu stația asta. Și am hotărât să facem o expertiză tehnică”, a declarat Vladislav Russu.

Construcția stației de epurare a costat peste 13 milioane de lei, dintre care: circa 7 milioane de lei – grant oferit de Uniunea Europeană, 5,2 milioane de lei – din Fondul Ecologic Național și puțin peste 1 milion de lei a fost contribuția Consiliul raional Drochia. Proiectul a fost implementat de Consiliul raional Drochia care l-a angajat ca manager de proiect pe Ruslan Babin, specialist principal în cadrul Direcției economie, reforme și atragerea investițiilor a instituției. Între timp, acesta a fost avansat în funcția de șef al Serviciului politici investiționale, din cadrul aceluiași Consiliu.

Proiectul a fost un imbold pentru a atrage alte investiții sau pentru a renova ceea ce este existent. Un fel de experiență, mai mult experiență de implementare, experiență de atragere de granturi, finanțare și așa mai departe. Într-adevăr, proiectul acela, nu știu, mai multe circumstanțe au dus ca să nu fie de succes. Întâi a înghețat, pe urmă indiferență, pe urmă nu se știa cui de transmis, pe urmă nu știa cine să achite curentul electric pentru exploatare. Noi trebuia să transmitem, alții nu voiau să o primească, pentru că asta e problema principală, pentru că noi, așa și s-a primit, noi într-un fel cu forța am implementat un proiect pe care primăria nu-l dorea”, a spus Babin.

În 2015, Consiliul Raional Drochia organizează o licitație publică și selectează compania Laiola SRL, cu sediul în Chișinău, să execute lucrările de construcție a stației. Asta, chiar dacă doi din cei nouă membri ai grupului de lucru cu privire la adjudecarea lucrărilor de construcție a stației au fost împotrivă, deoarece firma „a propus o ofertă cu mult mai mare” față de alte două companii care au participat la licitație, însă au fost descalificate. Un alt motiv – „Laiola s-a aflat în litigiu de judecată cu Consiliul raional Drochia în urma efectuării lucrărilor de reparație a Școlii Sportive”. Printre cei care au fost împotrivă – Vitalie Postovan, jurist la acea vreme, în cadrul Aparatului Președintelui raionului. În prezent – viceprimar al orașului Drochia.

Am fost împotrivă, deoarece Laiola SRL, anterior, a efectuat niște lucrări de construcție, de renovare a Școlii sportive din orașul Drochia și noi am avut litigiu de judecată cu dumnealor. N-au executat lucrurile conform proiectului și ceea ce au executat nu corespundea cerințelor noastre. Și nu am mai vrut să avem de a face cu astfel de agenți economici, de aceea și am votat contra”, a menționat Postovan.

Contractul de executare a lucrărilor a fost semnat pe 18 iunie 2015, iar firma s-a angajat să construiască stația în patru luni și jumătate. Ceea ce nu s-a întâmplat, însă. Asta, deoarece abia peste un an au primit autorizație de construcție de la autoritățile locale. Astfel, în decembrie 2016, adică peste un an și șase luni, firma a finalizat instalarea stației, care a fost pornită pentru testare. Doar că peste o lună, au apărut, deja, primele defecțiuni din cauza înghețurilor, iar firma și-a asumat lucrările de reparație. Respectiv, abia în septembrie 2017 a fost semnat procesul-verbal de recepție finală. Cu toate acestea, nu a mai fost folosită niciodată. Laiola SRL este deținută, în cote-părți egale, de Ghenadie Vizitiu, om de afaceri originar din Drochia și Ion Comanac, consul onorific al Republicii Columbia în Republica Moldova, al cărui birou se află în aceeași clădire unde își are adresa juridică compania Laiola SRL. Am mers la sediul firmei pentru a discuta cu unul dintre proprietarii afacerii. Ne-a răspuns la telefon Ghenadie Vizitiu, unul dintre fondatorii companiei.

Noi am făcut toată lucrarea, a fost dată în exploatare, a fost comisia și din partea finanțatorilor europeni, a fost și din partea inspecției în construcție, a primăriei și tot. Totul a fost dat în exploatare, a fost testat și a lucrat un pic. După asta am conservat-o, fiindcă ei nu au vrut să o exploateze. Și am plecat de acolo. După asta s-a terminat totul”, a spus Ghenadie Vizitiu.

În mai 2018, Consiliul raional transmite stația Consiliului orășenesc Drochia care, ulterior, o dă în gestiunea întreprinderii municipale Apă-Canal Drochia. În perioada cât a fost construită, la conducerea primăriei era Nina Cereteu, funcție pe care o deține până în prezent, fiind la al treilea mandat de primăriță. La alegerile parlamentare din 2025, a candidat cu numărul trei în lista partidului condus de Renato Usatîi – „Partidul Nostru”, care a obținut șase fotolii de deputat. Cereteu, însă, a ales să rămână la șefia primăriei Drochia.

Eu, cel puțin, o consider ca este o investiție irelevantă pentru oraș. Ideea a fost de a avea o stație de epurare modernă, model, în țară. Atunci trebuia reparată și dotată cea veche, existentă, care avea o capacitate și cu potențial de a extinde capacitatea mare, pentru a asigura nu doar orașul, dar și cu probabilitatea de a mai conecta și satele vecine”, a declarat Cereteu.

Întrebată de ce stația a fost lăsată de izbeliște, primărița a spus: „Ne-am orientat ca să asigurăm cetățenii cu acces la canalizare, adică cu acces la servicii, să extindem rețelele. Pentru că, pentru moment, am considerat că această stație, un pic poate să mai aștepte, să nu căutăm acuma investiții în timp ce oamenii nu au acces la aceste servicii”.

Apele uzate ale orașului Drochia sunt epurate la stația veche care se află nu departe de cea nouă, iar după curățare sunt vărsate în pârâul Graid.

Sunt conștientă de faptul că această investiție, acest proiect, este ca o pată neagră pe imaginea orașului. Deși nu noi am fost cei care am aplicat, dar suntem cei care o gestionam în continuare”, a declarat Nina Cereteu.

Nu mai sunt articole de afișat.
0
Sondaj standard

Ți-a plăcut pluginul nostru?

x
x

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: