Prim-ministrul Slovaciei, Robert Fico, a adresat Ucrainei un ultimatum: dacă, începând cu 1 ianuarie 2025, Kievul va înceta tranzitul gazului rusesc, atunci Ucraina nu va primi energie electrică din Europa în cazul unor noi atacuri rusești. Fico a precizat într-un mesaj video postat pe Facebook că partidul său Smer va lua în considerare tăierea furnizării de energie electrică către Ucraina, reducerea ajutorului pentru refugiaţii ucraineni şi solicitarea reluării tranzitului de gaze sau compensarea pierderilor suferite de Slovacia din cauza încetării acestora. De asemenea, stoparea tranzitului îngrijorează Austria, Ungaria și Italia, care încă depind de gazele rusești. Cu toate acestea, spre deosebire de Moldova, unde sistarea tranzitului ar putea duce la un blackout, aceste țări sunt capabile să găsească alternative relativ rapid.
Șantaj energetic
Până la revenirea lui Robert Fico în funcția de prim-ministru, relațiile dintre Bratislava și Kiev erau de parteneriat. În 2022, guvernul slovac a condamnat agresiunea Rusiei și a început să furnizeze arme Ucrainei, inclusiv rachete pentru sistemul de apărare antiaeriană (PVO) S-300. Slovacia a oferit, de asemenea, teritoriul său pentru tranzitul ajutorului militar și umanitar din alte țări ale UE.
În plus, Bratislava a devenit principalul furnizor de energie electrică lipsă pentru Ucraina, după ce Rusia a început să lanseze atacuri masive cu rachete asupra infrastructurii energetice ucrainene. Până la momentul invaziei pe scară largă din 2022, Ucraina era conectată la sistemul energetic european unic (ENTSO-E), ceea ce a permis compensarea rapidă a pierderilor.
Sprijinul acordat Ucrainei de autoritățile slovace părea să găsească ecou în societate. Sondajele de opinie arătau că peste 50% dintre slovaci condamnau Rusia pentru declanșarea războiului. Cu toate acestea, victoria partidului populistului Robert Fico la alegerile parlamentare din Slovacia, în septembrie 2023, care milita, printre altele, pentru reducerea ajutorului acordat Ucrainei, a demonstrat schimbări ale opiniei publice.
Ajuns la conducerea guvernului, Fico nu a oprit, dar a redus semnificativ volumul ajutorului militar pentru Ucraina. De asemenea, a început să critice UE și SUA, care în opinia sa au făcut cheltuieli militare excesive, susținând că eforturile ar trebui concentrate pe aducerea Moscovei și Kievului la masa negocierilor. Aproape imediat, el a început să promoveze problema menținerii livrărilor de gaze rusești pe teritoriul Ucrainei.
Interesul lui Fico pentru menținerea acestui traseu se explică prin faptul că aproape tot gazul necesar pentru consumul intern al Slovaciei provine din Rusia. În plus, țara rămâne un nod de tranzit cheie pentru livrările de gaze rusești către UE după Ucraina. Chiar și acum, când gazul rusesc este cumpărat doar de Austria, Ungaria, parțial Italia și Cehia, tranzitul aduce Slovaciei până la 500 de milioane de euro pe an – aproximativ 3% din bugetul de stat. Pentru o țară mică din UE, cu o populație de doar 5,5 milioane de oameni, acest venit este semnificativ, iar autoritățile nu sunt pregătite să renunțe la el.
Când a devenit clar că Ucraina își menține poziția și nu intenționează să prelungească tranzitul, Fico a plecat la negocieri la Kiev, apoi a efectuat o vizită neanunțată la Moscova, unde, după 24 februarie 2022, nu a fost niciun alt lider european în afară de premierul Ungariei, Viktor Orbán. Întâlnirea cu Vladimir Putin a fost numită de Fico „un răspuns” la poziția intransigentă a lui Zelenski.
EPA/GAVRIIL GRIGOROV
Totuși, este dificil de numit aceste negocieri drept fructuoase. Kremlinul a declarat că nu se opune livrărilor de gaze prin Ucraina, dar țările interesate vor trebui să negocieze direct cu Kievul. Înțelegând că diplomația nu a adus rezultate, Fico a trecut la amenințări. El a declarat că, în cazul sistării tranzitului de gaze rusești, va înceta furnizarea de energie electrică către Ucraina.
Reacția Kievului a venit aproape imediat. Autoritățile ucrainene au calificat declarațiile premierului slovac drept șantaj, iar Zelenski a sugerat că Putin „i-a încredințat” lui Fico sarcina de a „deschide un al doilea front energetic împotriva Ucrainei.” Totodată, președintele ucrainean a menționat că, în timpul întâlnirii cu Fico, a propus să compenseze pierderile din tranzit, estimate la 500 de milioane de euro, folosind activele rusești înghețate.
Reversul lui Fico
La Kiev, era clar de la început că, odată cu revenirea lui Fico la putere, relațiile dintre cele două țări se vor deteriora. Anterior, el a condus deja de două ori guvernul slovac, iar ucrainenii au avut întotdeauna dificultăți în a construi un dialog cu el. Atunci, cauza dezacordurilor era la fel legată de gaze.
Primul conflict a izbucnit în 2009, când Rusia a întrerupt livrările de gaze către Ucraina înainte de Anul Nou, invocând neplata datoriilor. La fel și tranzitul ucrainean către Europa a fost blocat. Cel mai mult au fost afectate Moldova, Slovacia și Bulgaria, care au rămas aproape două săptămâni fără căldură și lumină. Fico era furios. Și atunci a mers la negocieri la Kiev, apoi la Moscova. Poziția Kremlinului i s-a părut mai convingătoare, iar el a acuzat public Ucraina de obstrucționarea reluării livrărilor de gaze. Aceasta a dus la o deteriorare bruscă a relațiilor dintre cele două țări.
Al doilea conflict a izbucnit în 2014, după ocuparea Crimeei de către Rusia și începutul războiului din Donbas. Până atunci, Ucraina își redusese semnificativ dependența de gazul rusesc, dar nu putea renunța complet la acesta din cauza lipsei unor alternative de încredere. Atunci, Gazprom a fost primul care a oprit livrările de gaze către Ucraina, invocând din nou datoriile. Criza a coincis cu cel de-al doilea mandat al lui Fico ca prim-ministru al Slovaciei. Totuși, de data aceasta, conflictul a fost evitat.
rferl.org
Premierul slovac a propus livrări în revers de gaze către Ucraina — gazul din Rusia era trimis mai întâi în țările UE, iar apoi redirecționat în Ucraina sub pretextul că este gaz european. Acest lucru a permis depășirea crizei, iar Rusia a reluat tranzitul gazului către Europa.
Cu toate acestea, nici după aceea, relațiile dintre Kiev și Bratislava nu s-au normalizat complet. Acest lucru s-a datorat faptului că Fico nu s-a alăturat sancțiunilor anti-ruse și a adoptat o poziție neutră cu privire la ocuparea Crimeei și a războiului din Donbas. Atunci, la fel ca acum, el nu dorea să rupă colaborarea energetică cu Moscova și să piardă veniturile obținute din tranzit.
Războiul și gazele
Faptul că Ucraina a continuat să livreze gaze rusești către Europa, în pofida agresiunii rusești și a atacurilor cu rachete asupra infrastructurii energetice, poate părea ciudat. Totuși, Kievul și-a respectat obligațiile prevăzute în contractul de tranzit încheiat cu „Gazprom” în 2019. Renunțarea la livrări ar fi dus la procese de judecată cu „Gazprom” și sancțiuni financiare. În plus, o sistare bruscă a livrărilor ar fi putut declanșa o criză energetică în țările dependente de gazele rusești. Totuși, Ucraina a avertizat din timp că nu va prelungi contractul care expiră în 2024 și a îndemnat aceste țări să se pregătească pentru întreruperea tranzitului.
Nu se poate spune că decizia Kievului a fost o surpriză totală pentru UE. Disputele privind gazul între Rusia și Ucraina durează din 2006, iar de atunci Europa a căutat activ surse alternative de gaze. În același timp, Rusia, interesată să păstreze piața europeană, a început să construiască conducte care să ocolească Ucraina. Astfel, în 2011 a fost introdus în funcțiune „Nord Stream”, care leagă Rusia de Germania prin Marea Baltică. În 2017, a fost activat „TurkStream”, care traversează Marea Neagră și leagă Rusia de Turcia. În plus, la sfârșitul anilor 1990 a fost construită conducta Transbalcanică, prin care gazul ajungea prin Balcani în Turcia, Italia, Spania, Grecia, Portugalia, Serbia și alte țări.
Chiar și după punerea în funcțiune a noilor conducte, tranzitul ucrainean a continuat să funcționeze. Gazul transportat prin această rută era mai ieftin, astfel încât nici Europa, nici Rusia, nici Ucraina nu s-au grăbit să renunțe la el.
Situația s-a schimbat radical după începerea războiului pe scară largă din Ucraina. Țările UE și-au redus brusc achizițiile de gaze rusești, iar multe dintre ele au renunțat complet la acesta. Volumul gazului transportat prin toate conductele a scăzut. Totuși, țările care continuă să cumpere gaze rusești îl primesc în special prin Ucraina. În prezent, principalii cumpărători sunt Austria, Slovacia, Ungaria și Italia. În cazul întreruperii tranzitului, aceste țări ar putea trece la rute alternative, deși acest lucru va necesita timp și eforturi.
De exemplu, Ungaria a început să achiziționeze volumul de bază de gaz rusesc prin „TurkStream” încă înainte de război, iar tranzitul ucrainean a devenit o opțiune de rezervă. Austria are acces la conducte de alternativă care traversează teritoriul său, iar stoparea tranzitului ucrainean s-ar putea reflecta doar printr-o posibilă creștere a tarifelor. Italia, la rândul ei, dispune de alternative: gazul ajunge acolo prin conducte din Algeria și Azerbaidjan.
Probabil cea mai complicată situație din rândul țărilor UE ar putea apărea în Slovacia, care depinde aproape complet de tranzitul ucrainean. Teoretic, țara poate cumpăra gaz prin livrări în revers din Austria, însă, în practică, acest lucru este extrem de dificil de organizat. De aceea, posibilitatea opririi tranzitului ucrainean provoacă nemulțumirea lui Fico.
„Fico poate fi criticat pentru orice – pentru coruperea de către Moscova și cheltuielile neclare ale banilor obținuți din tranzit. Dar trebuie să recunoaștem că oprirea gazului rusesc va reprezenta o lovitură grea pentru economia și sectorul energetic al Slovaciei. Din acest motiv, încercările sale de a menține tranzitul par destul de logice”, a menționat într-o discuție cu NM specialistul în ceea ce ține de Europa Centrală și de Est din cadrul Centrului Carnegie din Berlin, Maxim Samorucov.
El consideră că Fico a sperat până în ultima clipă să păstreze ruta prin Ucraina.
„Mai ales că autoritățile ucrainene au dat de înțeles că sunt dispuse să ia în considerare posibilitatea tranzitului, dacă pe această rută nu va fi transportat gaz rusesc, iar banii din vânzare nu vor ajunge la Gazprom. Probabil că Fico a sperat să mențină tranzitul furnizând gaze care putea fi prezentate ca fiind din Azerbaidjan. Însă, din cauza tensiunilor dintre părți, compromisurile au devenit imposibile”, consideră Samorucov.
Robert Fico și Viktor Orban
El îndeamnă să nu se exagereze cu importanța declarațiilor și acțiunilor lui Fico.
„Fico este, desigur, un politician experimentat, dar actualul său mandat a început abia acum un an și jumătate și este prematur de-l comparat cu Viktor Orban. În ansamblu, Fico nu creează deocamdată probleme serioase nici în cadrul UE, nici pentru Ucraina. El pur și simplu încearcă să păstreze tranzitul, de care Slovacia depinde într-adevăr foarte mult. Austria, Italia și Moldova nu sunt nici ele împotriva menținerii tranzitului, dar activitatea lor este mai puțin vizibilă”, a adăugat expertul.
Fără a mai privi în direcția Rusiei
Un alt aspect legat de stoparea tranzitului este modul în care Kievul își va asigura propriile necesități de gaze. Oprirea tranzitului înseamnă, de asemenea, încetarea livrărilor în revers de gaze din Europa către Ucraina.
„Slovacia și Ungaria sunt țările cheie care asigurau livrările de bază în revers de gaze către Ucraina. Acest lucru era avantajos pentru toate părțile și, aparent, chiar mai mult pentru Ucraina decât, de exemplu, pentru Ungaria. În 2024, doar aproximativ 1 miliard de metri cubi de gaze au ajuns în Ungaria prin Ucraina, în timp ce aproximativ 3,5 miliarde de metri cubi au venit din sud, prin Serbia, prin conducta TurkStream”, a explicat pentru NM Anton Bendarzsevszkij, directorul fundației economice de cercetare din Ungaria Oeconomus.
Totuși, specialistul în energie al Centrului Carnegie din Berlin, Serghei Vakulenko, consideră că Ucraina își poate asigura nevoile de gaz pe cont propriu.
„În condițiile războiului, Ucraina a început să consume semnificativ mai puțin gaz, iar acum îi ajunge aproape tot ce extrage din propriile zăcăminte. În principal, este vorba de zăcământul Șebelin din regiunea Harkov”, a explicat el.
Cu toate acestea, expertul a menționat că anumite regiuni ale Ucrainei nu sunt conectate prin conducte la acest zăcământ și primesc gaz din conductele de tranzit.
„Transportul de la zăcămintele ucrainene către consumatorii ucraineni poate fi numit un proces virtual: în unele regiuni din sudul țării ajunge gaz rusesc, iar gazul ucrainean intră în sistemul de transport de gaze al Slovaciei. Stoparea tranzitului va necesita organizarea transportului fizic al combustibilului, restructurarea sistemului de conducte și creșterea cheltuielilor pentru pompare. Costurile vor crește semnificativ”, a explicat Vakulenko.
Astfel, sistarea tranzitului ucrainean va deveni o nouă realitate pentru țările care încă depind de livrările de gaze rusești. Modul în care acestea vor gestiona situația va fi un indicator al succesului strategiei UE și, în special, al Moldovei de diversificare a resurselor energetice. Totodată, aceasta va fi o probă a pregătirii pentru dezvoltare independentă, fără a mai privi în direcția Rusiei.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.
