În Republica Moldova există încăperi subterane special amenajate în care oamenii s-ar putea adăposti în caz de conflicte militare, atacuri chimice sau biologice, accidente nucleare sau alte situații excepționale. Autoritățile însă țin după șapte lacăte informația despre buncărele care există în țara noastră, calificând-o drept ultrasecretă. NM publică partea a II-a a reportajului „În căutarea adăpostului pierdut. Cum arată buncărele din Moldova și câte persoane pot adăposti” și prezintă comentariile celor responsabili de gestionarea acestor locații. Pe lângă faptul că își pasează responsabilitatea de la unii la alții, informațiile sunt deoseori contradictorii.

Pentru a afla câte buncăre există în țara noastră, unde se află acestea, în ce stare sunt și cu ce sunt dotate, ce capacitate au și care instituții le gestionează am făcut solicitări de informație la trei instituții – Serviciul de Informații și Securitate, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Ministerul Apărării.

SIS ne-a răspuns că gestionarea și evidența edificiilor de protecție civilă nu ține de competența Serviciului de Informații și Securitate. „În acest sens, Vă sugerăm să Vă adresați Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU), organ central de specialitate al administraţiei publice în domeniul protecţiei civile”, se arată în răspuns.

„Căutați buncărele la subsolul unor foste mari întreprinderi”

De la IGSU însă n-am aflat mai multe informații. Reprezentanții instituției au evitat să dezvăluie câte buncăre bine echipate există azi în Republica Moldova și ne-au sugerat să le căutăm la subsolul unor foste mari întreprinderi și la autoritățile publice locale.

Toate întreprinderile mari, în perioada sovietică, obligatoriu erau prevăzute cu adăposturi de protecție. Am încercat să obținem accesul în buncărele de la fostele întreprinderi Mezon, Topaz, Alfa și Aschim. Inginerul Serghei Cornescu de la SA Mezon a confirmat că există un astfel de obiectiv pe teritoriul întreprinderii, directorul companiei însă nu ne-a permis accesul în adăpostul respectiv, motivând că e vorba despre „un obiectiv privatizat”.

Nici administrația întreprinderii Topaz nu a fost mai deschisă. Nici inginerul companiei, nici conducerea acesteia nu cunosc sau nu vor să ofere informații despre buncărul aflat pe teritoriul agentului economic.

La numerele de telefon indicate pe site-urile întreprinderilor Alfa și Aschim nu răspunde nimeni.

La întreprinderea cu capital străin Steaua Reds SA, specializată în fabricarea articolelor de îmbrăcăminte din materiale textile și a articolelor tricotate, anterior a existat un depozit, care era folosit drept buncăr. Acum 30 de ani, aici exista un spațiu amenajat pentru situații excepționale, dotat cu măști și saci de dormit, însă ulterior, a fost reorganizat într-o hală de producție. Respectiv, vechiul buncăr azi nu mai este folosit ca adăpost. Reprezentanții companiei au refuzat să ne permită accesul în spațiul respectiv.

„Această informație este ultrasecretă”

„Adăposturile de protecție existente pe teritoriul Republicii Moldova sunt prevăzute pentru protecția persoanelor antrenate în activitatea obiectelor economiei naționale și sunt gestionate de administratorii acestora. În același timp, pentru protecția populației, autoritățile publice locale, precum și gestionarii fondului locativ, dispun de încăperi de protecție în blocurile locative pe care le gestionează. În urma modificărilor operate la Legea nr. 271 din 09.11.1994, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al MAI nu are competența de supraveghere, gestionare și evidență a adăposturilor date”, se arată în răspunsul reprezentanților IGSU la solicitarea de informație a NewsMaker.

Reprezentanții unor spitale din capitală, însă, îi contrazic. Am încercat să obținem accesul în adăposturile de protecție amenajate la Spitalul Clinic Municipal nr. 1 și la Spitalul Clinic al Ministerului Sănătății. Administrația primei instituții nu ne-a permis accesul în buncăr, redirecționându-ne la IGSU.

„Noi nu putem confirma că avem adăpost de protecție, pentru că IGSU gestionează toate aceste spații și ei trebuie să vă ofere informații despre locațiile unde se află și dacă puteți să faceți poze în ele”, a fost răspunsul Sabinei Roibu, purtătoarea de cuvânt a Spitalului Clinic al Ministerului Sănătății.

„În caz de invazie sau de bombardament, nu Primăria o să iasă să gestioneze situația respectivă”

 

Am încercat să aflăm informații despre buncăre și de la preturile sectoarelor din capitală. Reprezentanții acestora ne-au redirecționat la Primăria Chișinău. Și aici ghinion. Se pare că informația despre adăposturile în cazuri de urgență este una secretă.

„Acestea sunt obiective strategice. Nu se bombardează nicăieri, nu semănați panică. Informația respectivă, cu obiectivele strategice, unde pot oamenii să se adăpostească în caz de atacuri militare, de invazii străine, agresoare, din alte țări, ar trebui să le cunoască serviciile specializate, IGSU sau Ministerul Apărării. Faptul că se află în localitatea x sau y un asemenea obiectiv, el poate fi și la balanța autorităților publice locale, dar toată informația pe care o solicitați de la noi este ultrasecretă. Ar trebui s-o solicitați de la instituțiile abilitate. Pentru că în caz de invazie sau de bombardament, nu Primăria o să iasă să gestioneze situația respectivă. Sunt instituțiile responsabile. Așa informații de ordin strategic, care se discută la Consiliul de Securitate al țării, nu solicitați de la noi, pentru că nu putem să v-o oferim”, a declarat Vasile Chirilescu, șeful Directiei Relaţii Publice și Buget Civil din cadrul Primăriei Chișinău.

Subsolurile blocurilor de locuit nu pot fi folosite în calitate de adăposturi

„Practica tuturor țărilor spune că oricare încăpere adâncită este utilizată pentru protecția populației în cazuri de război. Vedem această situație și în Ucraina, și în alte state care au avut conflicte militare pe teritoriu. Respectiv, orice încăpere adâncită, cum ar fi subsolul unui bloc de locuit, beciul unei case individuale, parcările subterane etc pot fi și trebuie să fie utilizate în aceste scopuri”, a declarat Alexandru Oprea în cadrul unui briefing de presă. O recomandare similară se regăsește și în solicitarea de informație adresată de NewsMaker IGSU.

„Dacă acolo cineva se ascunde și în timpul acesta se sparge o țeavă”

Reprezentanții întreprinderilor municipale de gestionare a fondului locativ însă îl contrazic pe Oprea.

Vladimir Lutîca, inginer-șef la Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr. 1, spune că la balanța ÎMGFL nr.1 nu există adăposturi pentru situații de urgență.

„Nu sunt locuri pentru ca oamenii să se ascundă. Subsolurile de cutremur nu ajută, de radiație nu ajută, de bombardament practic nu ajută. Subsolurile noastre au fost construite în anii 60, sunt traversate de țevi – pentru apă caldă, apă rece, canalizare. Vă dați seama că dacă acolo cineva se ascunde, și în timpul acesta se sparge o țeavă… De asta subsolurile nu sunt prevăzute pentru a se adăposti în caz de necesitate”, susține Lutîca.

Nici în gestiunea ÎMGFL nr.2 nu există astfel de adăposturi. Și Ruslan Selivanov, managerul Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ nr. 4, respinge ipoteza că subsolurile ar putea fi folosite drept adăposturi în caz de pericol.

„Nu avem la balanță așa adăposturi. Subsolurile nu sunt sigure în caz de atacuri, unele au și geamuri pentru aerisire. Nici nu poate fi vorba de protecție în caz de atac chimic sau altceva”, subliniază funcționarul.

Reporter: Mariana Colun

Fotograf: Andrei Mardari

Citește și prima parte a reportajului: „În căutarea adăpostului pierdut. Cum arată buncărele din Moldova și câte persoane pot adăposti”.