„Eu vin la lucru și singur pe mine mă invidiez”. Povestea omului care la 89 de ani este custodele Muzeului Universității de Stat

În inima orașului, ascuns între zidurile Universității de Stat, se află un loc cu totul special: Muzeul Universității de Stat, fondat în 1952. Însă ceea ce îl face cu adevărat deosebit nu sunt doar exponatele rare sau colecția unică adunată cu grijă, ci povestea unui om care a dedicat mai bine de patru decenii acestui loc – Stanislav Danilovici Poznacomchin.

La vârsta de 89 de ani, Stanislav este sufletul muzeului, omul care, de 43 de ani, îi dă viață și însemnătate. Absolvent al Facultății de Biologie și Pedologie a Universității de Stat din Moldova, promoția 1962, Stanislav nu a fost doar un simplu custode al muzeului. De-a lungul carierei sale, a explorat mările și oceanele lumii în cadrul expedițiilor de specialitate, studiind fauna bazinelor marine și oceanice. Astăzi, el este mai mult decât un cercetător: este un enciclopedist, un povestitor și un protector al acestui mic univers al cunoașterii.

Muzeul pe care Stanislav îl numește „acasă” este cunoscut pentru colecția sa impresionantă. Aici, vizitatorii pot admira un cașalot nou-născut, unul dintre cele mai rare exponate din lume, adus de un fost student. Alături de acesta, se află vertebrele unei balene albastre de 28 de metri și maxilarul unui cașalot adult. Aceste piese sunt doar o parte din moștenirea vie lăsată de generațiile de studenți și absolvenți care au contribuit la bogăția muzeului.

NewsMaker

„Eu vin la lucru și singur pe mine mă invidiez. Acest muzeu a fost creat pentru a aduce respect față de învățători și pentru a arăta cât de importantă este educația. Dacă îți iubești profesia și înțelegi darul pe care ți-l fac învățătorii, ești cu adevărat fericit. Sunt un om fericit, iată asta mă ține pe pământ,” mărturisește Stanislav, reflectând asupra decadelor petrecute între aceste ziduri.

NewsMaker

NewsMaker

Stanislav, care a scris și o carte de poezii, consideră că muzeul este un loc de reflecție asupra vieții și relațiilor interumane. Pentru el, muzeul este mai mult decât un loc de muncă; este o vocație care i-a adus împlinire și fericire. Aici, el a fost martor la transformările și provocările lumii, văzând cum neglijența umană a distrus vieți, dar și cum educația poate salva altele.

„Este esențial ca oamenii să aibă umanitate și atenție față de tot ce îi înconjoară. Am avut multe exemplare care au ajuns în muzeu într-un mod tragic, cum ar fi familia de lei care a fost otrăvită în 1972 sau tigrul care a murit din cauza unui accident la Grădina Zoologică,” spune el.

Cu intrare gratuită, muzeul rămâne deschis publicului, oferind o oportunitate de a învăța și de a reflecta asupra diversității lumii animale. Iar Stanislav Danilovici continuă, zi de zi, să inspire vizitatorii și să le împărtășească dragostea sa pentru biologie, dovedind că dedicarea nu are vârstă și că adevărata vocație este o sursă de fericire eternă.

Material realizat de Cristina Zgurean, stagiară NewsMaker.md.

Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.

Vreți să susțineți ceea ce facem?

Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.