Târgul eco, sângele și „la ce naiba să trăiești așa”. A șasea zi cu minimul. Experiment NM
Full Article 11 minutes read

Târgul eco, sângele și „la ce naiba să trăiești așa”. A șasea zi cu minimul. Experiment NM

Se încheie cea de-a șasea zi a experimentului NM „O lună cu minimul”. Conform condițiilor acestuia, subsemnatul, reporterul Nicolai Paholinițchi, trebuie să trăiesc timp de o lună din minimul de existență (2565,8 lei), care a fost stabilit de stat. Timp de aproape o săptămână, am reușit să cumpăr produse pentru prima perioadă, să mă dezobișnuiesc cu gustul cărnii, să încep să merg mai mult pe jos, să ajung la un târg eco și chiar să donez sânge.

x

Ce (nu) s-a schimbat

În principiu, viața mea nu s-a schimbat prea mult de la începutul experimentului. Merg în continuare la serviciu, la magazin, mă plimb prin oraș, merg la anumite evenimente, mă distrez, iar seara vizionez YouTube ori seriale.

Dar s-a schimbat calitatea vieții: am început să cumpăr produse mult mai ieftine, să merg mai mult pe jos în locul călătoriilor cu troleibuzele, am încetat să cumpăr cafea la pachet și cu atât mai puțin, să merg la cafenele și în alte localuri de acest gen.

Dar. Timp de șase zile ale experimentului, eu nu am consumat carne „normală”. A fost un cârnăcior pe care l-am cumpărat în prima zi a experimentului, la prânz. Și am mai cumpărat o jumătate de kilogram de ficat de găină. Pentru mine, e ceva neobișnuit, pentru că, de obicei, consum carne în fiecare zi, iar uneori – și de câteva ori pe zi, în special piept de găină și carne de vită.

În meniul meu au apărut mai mulți carbohidrați (cartofi, crupe, pâine) și mai puține proteine (produse lactate și din carne, pește). Apropo despre produsele lactate: îmi place foarte mult laptele și timp de o lună, cumpăram cel puțin 20 de litri. Până la experiment, beam lapte „fără nimic”, îl adăugam în terciuri, în cafea, în piureul de cartofi, găteam din el sosuri, cacao și chiar brânză.

De la începutul experimentului, pe lângă faptul că nu am mâncat carne, nu am băut nici lapte. Din produsele lactate, am cumpărat de două ori chefir, o dată – brânză (250 g), iar astăzi, am cumpărat de la piață urdă (derivat al laptelui de oi). Apropo, despre aceasta va fi un video aparte, la sfârșitul acestei săptămâni.

De asemenea, am început să consum cu mult mai puține legume. Consumul de fructe a rămas la același nivel, doar că am trecut la mere ieftine și la prune.

„La ce naiba să trăiești așa”

Și iarăși m-a năpădit neliniștea. În prima noapte a experimentului, așa cum am scris deja, mult timp nu puteam să adorm, îngrijorat că nu voi reuși și gândindu-mă, dacă am procedat corect cumpărând produse calitative (acum sunt sigur că am procedat corect). Tot atunci am înțeles că una e să spui că înțelegi oamenii care trăiesc cu bani minimi și alta e să fii în locul lor, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp.

Sarea de mare, ceapa și neliniștea. Cum a fost prima zi a experimentului NM „O lună cu minimul”

În ziua a treia, a început să mă preseze foarte tare bugetul limitat. În toată ziua de sâmbătă m-am gândit, de unde să cumpăr produse mai ieftine, unde și ce pot lua la reduceri, cum să repartizez banii în așa fel ca să-mi ajungă pentru toate. Aceste gânduri mă presează, este neplăcut, ele îmi ocupă toată atenția și e greu să scap de ele.

Dar în ziua a patra, spre seară, direcția gândurilor mele s-a schimbat și în cap îmi roia o întrebare insistentă: „La ce naiba să trăiești așa?”. Apoi au apărut și altele: dar cum pot să câștig, să cumpăr ceva și să revând, să merg la jocuri de noroc, să mai lucrez ceva. Dar în acest mod, aș încălca regulile experimentului, scopul acestuia fiind să trăiesc din suma stabilită și nu să găsesc o ieșire din situație și nici să câștig mai mulți bani.

M-am gândit și la faptul că dacă și voi trăi această lună, încă nu înseamnă nimic, deoarece, într-o anumită măsură, pentru mine este un joc, în timp ce pentru unii oameni – viață obișnuită și luptă pentru supraviețuire. Pe de altă parte, nivelul minimului meu este calculat pentru persoanele apte de muncă, care trăiesc în orașe. Și dacă într-adevăr sunt persoane tinere, sănătoase fizic și mintal, care trăiesc astfel, este un „trash”. Pentru că în comparație cu pensionarii, ei pot să-și găsească de lucru, să-și schimbe actualul loc de muncă (totuși, în Chișinău nu-i chiar atât de dificil să găsești un loc de muncă cu un venit mai mare de 2500 de lei) sau, la urma urmei, să-ți schimbi locul de trai, dar să nu trăiești atât de trist. Că dacă ești tânăr, sănătos și nu ești împovărat de studii, atunci, acest mod de viață este alegerea personală.

Dar iată pensionarii și persoanele cu dizabilități, cel mai adesea, nu au o asemenea opțiune. De aceea, datorită experimentului, m-am convins încă o dată că la pensie ar trebui să ne gândim încă din tinerețe și să căutăm alternative sistemului de stat de asigurări sociale, dar și să economisim pentru pensie.

Mi-am mai dorit foarte mult o cafea bună, la pachet, dar chiar și un asemenea mărunțiș, de 15 lei, nu ți-l poți permite, mai bine zis, este irațional.

Târgul eco

În weekendul trecut, în Moldova a fost sărbătorită Ziua națională a vinului. Îmi plac primele zile de odihnă din luna octombrie. Pentru că adesea, vinăriile organizează excursii cu degustări, unde poți petrece timpul frumos ori poți pur și simplu să cumperi un vin bun, anumite produse și să petreci bine o seară.

În luna septembrie, mă gândeam că voi putea pleca la o vinărie, dar experimentul a venit cu ajustările sale și 200-500 de lei cheltuiți pentru Ziua vinului nu sunt acum pentru buzunarul meu. Dar acesta nu este un motiv de a sta acasă și de a fi trist. Noi am decis: banii puțini nu sunt un motiv de lamentare și de a te plânge că totul este rău.

Am citit un text publicitar pe NM despre un târg eco și am decis să-l vizitez. La târg se putea ajunge cu câteva troleibuze. De aceea am decis că e mai bine să fac o plimbare pe jos – de la Telecentru la Sculeni e doar o oră de mers pe jos.

Târgul eco, sângele și „la ce naiba să trăiești așa”. A șasea zi cu minimul. Experiment NM

Nicolai Paholinițchi

La târg puteau fi cumpărate deserturi de casă, legume și fructe direct de la fermieri, produse chimice eco de uz casnic și pâine de la niște brutării mici. Cu părere de rău, toate acestea nu erau pentru buzunarul meu, în schimb, am reușit să comunic cu producătorii și să degust produsele: mi-a plăcut pâinea de la Rezina și brânza închegată de la Basarabeasca. În luna noiembrie, voi reveni după ele. Cu 10 lei am cumpărat prune gustoase (15 lei pentru un kilogram).

Târgul eco, sângele și „la ce naiba să trăiești așa”. A șasea zi cu minimul. Experiment NM

Nicolai Paholinițchi

Vizita la piață m-a ajutat să mă descarc moral și să alung gândurile care mă presează mereu despre cum se poate trăi cu acești bani și unde pot fi cumpărate produse mai ieftine. Oricum, e zi de odihnă, plimbarea și aerul curat și-au făcut efectul.

Mici compromisuri

O altă dificultate ce ține de traiul cu minimul este mâncarea în comun cu soția. Acasă, noi mâncam întotdeauna împreună și aproape aceleași bucate. Acum e mai dificil: eu încă nu prea îmi imaginez, câți bani se vor cheltui pentru mâncare, dar nici să mănânci separat nu este comod întotdeauna, de aceea mergem la compromisuri corecte. De exemplu, sâmbătă am cumpărat un ardei gras și roșii, iar soția avea ceapă, morcov și suc de tomate, am gătit lecho și am mâncat împreună.

În weekend, când am fost la târgul eco, soția mea a cumpărat cornuri și m-a servit cu unul, iar eu am plătit călătoria.

Toate acestea par absurde și sălbatic, pentru că, de obicei, în asemenea situații, nu te gândești, cine și pentru ce plătește, dar pentru a scoate în capăt experimentul și pentru a fi corecți la maximum, sunt nevoit să joc în astfel de compromisuri mici.

Donație de sânge

Așa s-a întâmplat că deja de câțiva ani, donez sânge în fiecare an, benevol, la Centrul de Transfuzie a Sângelui. Cândva am văzut o reclamă – ori în troleibuz, ori pe internet – și am mers benevol să donez sânge.

Atunci îmi era interesantă senzația că sângele tău poate salva viața cuiva sau poate ajuta la întremarea sănătății. Aceasta îți vine în cap când deja ai donat sânge și ieși din clădirea Centrului. În plus, Centrul oferă un certificat care te eliberează de la serviciu pentru două zile, și un pachet de produse „pentru restabilire„.

Poți dona sânge o dată la câteva luni, dar eu o fac totuși o dată pe an. În luna septembrie, m-au sunat de la Centru și mi-au spus că deficitul grupei mele de sânge (am o grupă rară – întâi negativ) și m-au rugat să vin și să donez sânge.

Târgul eco, sângele și „la ce naiba să trăiești așa”. A șasea zi cu minimul. Experiment NM

Nicolai Paholinițchi

Și am mers. Vă spun sincer, ar fi fost o ironie să spun că pachetul de produse oferit donatorilor nu ar fi fost pentru mine deloc important. Fiecărui donator i se oferă un pachet de suc, halva, două conserve din legume, dar și câte una din pește și carne și un pachet de prune uscate.

Târgul eco, sângele și „la ce naiba să trăiești așa”. A șasea zi cu minimul. Experiment NM

Nicolai Paholinițchi

Cheltuielile

Până în seara din a șasea zi a experimentului am cheltuit 594,62 de lei. Mi-au rămas 1971,18 lei, deci, câte 78 de lei pe zi.
Cel mai mult am cheltuit pentru achiziția inițială de produse alimentare, soluții chimice de uz casnic, dar și pentru un cadou pentru o zi de naștere. Cheltuielile cele mai mari țin de facturi și, posibil, unele distracții. Dar deocamdată îmi place ritmul cheltuielilor pe care îl am.

Life hack-uri

Nu pot spune că în această perioadă am descoperit pentru mine anumite life hack-uri. Dar pot povesti despre câteva pe care le-am folosit până la aceasta și care ar putea prinde bine cititorilor care acum economisesc.

  • Nu are sens să cumpărați cu rezerve. Puteți cumpăra mai mulți cartofi, unt și crupe, dar veți avea mai puțini bani și, în consecință, veți fi nevoit să mâncați una și aceeași mai mult timp.
  • Folosiți cardurile bancare. Acestea vă permit să plătiți la maximum cu exactitate, până la un bănuț. În piețe, vânzătorii rotunjesc de obicei aproape totul până la un leu și la câteva cumpărături, pierdeți deja bani „tangibili”. De exemplu, puteți cumpăra fructe de la supermarket, cu 21,65 de lei, iar la piață sau la un magazin mic, prețul va fi cel mai adesea rotunjit până la 22 de lei. Comisionul de pe card îl plătește vânzătorul și nu voi.
  • La piața centrală, cel mai adesea sunt mai ieftine carnea proaspătă, peștele viu, unele legume și fructe, dar și unele produse lactate, de exemplu, brânza. Dar iată laptele obișnuit, de fabrică, este cu mult mai ieftin decât cel de casă. Și în supermarketuri sunt legume și fructe ieftine, dar în magazinele mici, acestea sunt, de obicei, mai scumpe.
  • Utilizați torbele multifuncționale. În primul rând, e bine pentru ecologie, în al doilea rând, pungile din magazine sunt acum cu plată și nu-s chiar ieftine: 1-2 lei.
  • N-are sens să faceți cumpărături departe de casă, dacă veți cheltui sume mici. Cheltuielile pentru drum și timpul pierdut rareori se răscumpără.

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: