Nicolai Keleș, președintele Consiliului Național al Tineretului, a fost internat la 8 iunie la Centrul COVID de la Moldexpo. Iar a doua zi, după rezultatul negativ al testului, a fost trimis acasă. Keleș a povestit pentru NM, cum au reacționat vecinii săi în acest caz, ce i-au scris cunoscuții aflând că el este suspectat de coronavirus și de ce, în opinia sa, nu există niciun fel de garanții că el nu s-a contaminat după ce a stat o zi la Centrul COVID.
„De-ați fi văzut fețele vecinilor mei”
Sâmbăta trecută, la 6 iunie, mi-au apărut simptomele infecției respiratorii acute: slăbiciune, tuse, febră 37,4-37,6°. Mă dureau oasele. Cu câteva zile înainte de aceasta, m-am plimbat, am interacționat cu persoane cunoscute. De aceea am presupus că aș fi putut să mă contaminez de coronavirus. Peste două zile de la apariția simptomelor, la 8 iunie, am chemat ambulanța.
Am apelat 112 pe la ora patru ziua, medicii au venit peste aproximativ 40 de minute. Menționez că trăiesc chiar în centrul orașului.
Medicii erau echipați complet: în costume, măști. Văzându-i, vecinii mei s-au speriat foarte tare. De-ați fi văzut fețele lor…
Medicul nu m-a examinat. M-a întrebat despre simptome, am arătat termometrul cu ultimele rezultate. După aceasta, m-au dus la Centrul COVID-19 de la Moldexpo, unde sunt transportați toți cei cu simptome de coronavirus. Tot acolo, ei își așteaptă rezultatele testelor.
„Nici până la mine, nici după, aparatul de radiologie nu a fost dezinfectat”
Aproape imediat după ce m-au adus la Centru, mi-au luat sânge din venă și m-au trimis la radiografie. Toți pacienții care trebuiau să facă radiografia și care erau suspectați cu coronavirus se apropiau, pe rând, de acest aparat. Eu am văzut că nici până la mine, nici după, el nu a fost dezinfectat.
În boxa mea era scris că de câteva ori pe zi, acolo trebuie să fie conectată lampa cu quarț. Dar n-am văzut să funcționeze, deși aproape întotdeauna am stat în boxă.
Pacienților li se dă câte un recipient cu dezinfectant și câte un litru și jumătate de apă pe zi. Măști nu se dau. Majoritatea poartă măștile cu care au venit la Centrul COVID.
„Un bărbat a început s-o înjure”
Starea psihologică a pacienților de la Centrul COVID este foarte tensionată, toți par a fi pe un butoi cu pulbere, se pare că încă puțin și vor exploda. Când m-au adus aici, erau ocupate aproape toate boxele („saloane” separate prin pereți subțiri).
Noaptea, a început să plângă tare copilul unei femei. Un bărbat a început s-o înjure. Pentru că nu era niciun fel de izolare fonică, toți le auzeau pe toate.
Unicul care nu părea speriat și încordat era un bărbat de 55 de ani din Băcioi. El lucra în grădină și a leșinat. Vecinul său a chemat ambulanța și bărbatul a fost adus aici. El nu avea simptome de coronavirus, pur și simplu îl durea gâtul. Nu îi era teamă să comunice cu mine, dar mi s-a părut că era băut. L-am rugat să păstreze distanța și să nu se apropie prea tare. Apoi s-a constatat că analizele sale erau negative.
În tot restul timpului, am stat în boxă și nu am interacționat cu nimeni. Unicul loc unde puteam să mă „intersectez” cu alți oameni e weceul. Dar și acolo, toți încercau să se evite unii pe alții și să-și dezinfecteze mâinile.
„Cunoscuții mei au început să se panicheze și să mă stigmatizeze”
Când le-am spus cunoscuților mei, cu care mă văzusem recent, că sunt suspectat cu coronavirus, unii au început să se panicheze și să mă stigmatizeze încă înainte de a-mi fi primit rezultatele testului. Spuneau: „Și de ce oare m-am întâlnit cu tine?”. Și nici nu se prea interesau, cum mă simt.
Însă colegii mei de la Consiliul Național al Tineretului, pe care îl conduc, dimpotrivă, au fost înțelegători și m-au susținut mereu.
„Nici măcar nu mi-au spus dacă trebuie să stau în autoizolare”
Marți, 9 iunie, m-au trezit la ora 5:30 dimineața și mi-au luat analize de coronavirus. Din câte am înțeles, analizele se iau atât de devreme, pentru că timp de câteva ore până la ele, nu ai voie nici să mănânci, nici să bei.
De trei ori pe zi, aici aduc mâncare în veselă din plastic. Mâncarea nu prea are gust. Porțiile mi s-au părut mici. Mi-am luat de acasă biscuiți și uneori mai ronțăiam din ei.
Aproape de ora trei, un medic s-a apropiat de mine și mi-a spus că analizele s-au dovedit a fi negative. Am întrebat dacă trebuie să stau în autoizolare 14 zile, dar mi-a răspuns doar că trebuie să mă adresez medicului de familie și acesta îmi va explica totul.
M-am gândit că nu am niciun fel de garanții că nu am înhățat coronavirusul după ce am stat o zi la Centrul COVID-19.
„Vecinii au crezut că am fugit din spital”
Când am venit acasă, în ziua de 9 iunie, vecinii s-au speriat de mine ca de un lepros. M-a sunat o vecină, m-a întrebat despre rezultatele analizelor și a spus că ceilalți vecini sunt speriați foarte tare, nu înțeleg, de ce m-am întors atât de repede și cred că eu am fugit din spital.
M-am programat la medicul de familie pentru seara de 10 iunie, trebuia să merg la policlinică, însă medicul m-a consultat la telefon. Mi-a spus că este vorba despre acutizarea bronșitei mele cronice. Mi-a prescris aceleași medicamente pe care le primeam și mai devreme.