Rușinea este factorul principal care determină femeile să nu povestească despre abuzul la care sunt supuse și să nu-l raporteze. O confirmă cea mai recentă cercetare cu privire la violența împotriva fetelor și femeilor, care arată că peste 50% dintre victime aleg să nu raporteze instituțiilor statului despre violență pentru că le este rușine. „Aceasta se bazează pe rolurile de gen patriarhale atribuite femeilor, inclusiv modul în care ele ar trebui să se comporte, să vorbească și/sau să acționeze. Femeile trebuie să fie soții, mame și fiice bune și să păstreze familia/căsnicia indiferent ce se întâmplă acolo”, constată autoarele cercetării.
Subiectul a fost discutat în cadrul Conferinței pentru Prevenirea și Combaterea Violenței Împotriva Femeilor, ediția IV, organizată de Coaliția Națională „Viața fără Violență”.
Cazul Pelicot
Panelul de discuție „Rușinea noastră cea de toate zilele” a început cu relatarea cazului Pelicot, Franța. În septembrie 2020, într-un supermarket, un bărbat a fost observat în timp ce făcea upskirting (din eng. fotografierea sau filmarea sub fusta unei femei). A fost chemată poliția. Ceea ce au descoperit forțele de ordine în telefonul și ulterior în calculatorul lui Pelicot i-a alertat. „Acest caz arată cum o simplă decizie de a raporta un abuz, poate schimba cursul unei întregi istorii”, a povestit Natacha Henry, jurnalistă franco-britanică în cadrul discuției. „Rușinea trebuie să fie resimțită de cealaltă parte a baricadei, și anume de agresori și abuzatori, nu de victime” este sloganul care circulă în Franța de mai bine de cinci ani, iar odată cu cazul Pelicot a devenit și mai relevant.
În urma investigațiilor, polițiștii au identificat 51 de bărbați care au violat-o pe madame Pelicot după ce soțul acestuia o droga. Violurile s-au petrecut timp de zece ani. Când a aflat ce i se întâmpla pe parcursul ultimului deceniu, Giselle Pelicot a depus o plângere, iar cazul a ajuns pe masa de judecată și a fost pe larg mediatizat de presa franceză, cât și de cea internațională. „Vreau ca toate femeile care au trecut prin viol să spună: dacă doamna Pelicot a reușit, și eu o pot face. Contează doar să nu le fie rușine să povestească despre abuzurile la care au fost supuse. Nu e vina lor”, a declarat doamna Pelicot în cadrul unei ședințe de judecată.
Rușinea în comunitățile rome
„A avea rușine” este o deprindere pe care o învață majoritatea fetelor în fragedă. În familiile de romi, de exemplu, fetele sunt învățate să aibă rușine de frați, părinți, bunici și de întreaga comunitate. „Rușinea este cea care le face pe femei să nu raporteze violența fizică, psihologică sau pe cea emoțională. Adesea, ne urmărește ca o umbră. Această rușine este transmisă din mamă în fiică”, susține Laura Bosnea, directoarea executivă a Asociației Femeilor Rome din Moldova.
Laura Bosnea nu a tăcut când soțul a agresat-o. Femeia a divorțat în pofida blamării din partea comunității. „Nu răbdați abuzurile. Nu vă rușinați. Fiți puternice măcar pentru copiii voștri, care nu merită să vadă această violență”, le-a încurajat directoarea executivă a Asociației Femeilor Rome din Moldova.
„Tu ești fată!” – rușinea ca instrument de control
„Copiii adesea percep rușinea precum o pedeapsă. Ei nu înțeleg că nu poartă răspundere pentru acțiunile unui agresor”, punctează Elena Bădărău, inspectoare în cadrul IGP Călărași. În același timp, aceasta a remarcat că numărul cazurilor de abuz sexual raportate a crescut considerabil. „Asta înseamnă că femeile și fetele au curajul de a vorbi și de a lupta pentru drepturile lor”, spune Bădărău. În acest sens, polițista a încurajat victimele abuzurilor să apeleze la 112.
În cadrul panelului, s-a discutat și despre importanța educației sexuale, pentru a reduce din rușinea pe care o simt fetele pentru imaginea lor corporală și sexualitate. „Educația sexuală nu este doar despre organele sexual reproductive, ci și despre limite. Educația sexuală este despre relații și o comunicare non-violentă. Toate acestea ne ajută să trăim mai bine”, a punctat Iulia Macarenco, directoare executivă a Asociației „Femei pentru femei”.
Din experiența de lucru cu adolescentele, aceasta a remarcat că anume cunoașterea de sine și impunerea limitelor poate dezvolta o societate care nu închide ochii la violență. „Am impresia că rușinea este ca o ceapă. Începi de la cojile ei uscate până ajungi la esență, dar trebuie să aducem schimbarea”, opinează femeia.
Ediția IV a Conferinței a fost organizată cu sprijnul Uniunii Europene, a Consiliului Europei, OAK Foundation, ARC, RO Aid, Urgent Action Funds, Ministerului Federal pentru Afaceri Sociale, Sănătate, Îngrijire și Protecția Consumatorului al Austriei, UNICEF Moldova, și organizațiilor membre ale Coaliției: Fiecare Contribuie pentru Schimbare, Asociația Împotriva Violenței „Casa Mărioarei”, Gender-Centru, Interaction, Institutul pentru Familie și Inițiative Sociale, Centrul pentru Educație Non-formală „Diversitate”, Onoarea și Dreptul Femeii Contemporane, Ophelia, Femei pentru Femei și Stimul.
