A activat în calitate de avocat, dar a decis că, trecând „de partea cealaltă a baricadei” și devenind judecător, va fi mai util. Consideră că pentru a se produce transformări în sistemul judecătoresc, este necesară nu numai schimbarea mentalității judecătorilor, dar și a întregii societăți. NM publică istoria magistratului Ion Malanciuc în care el ne spune, de ce evaluarea externă este necesară pentru judecători, ce ar trebui să schimbe politicienii în atitudinea lor față de judecători și de ce părinții ar trebui să înceteze folosirea copiilor pentru reglarea conturilor.
„Există un asemenea stereotip precum că judecătorii se țin cu ambele mâini de fotolii”
Am activat în calitate de avocat timp de șapte ani, dar nu mi-a plăcut ceea ce se întâmplă în sistem și am decis că de partea cealaltă a baricadei voi putea fi mult mai util. Astfel, în anul 2007, am mers la studii la Institutul Național al Justiției, iar în 2011 am fost numit judecător. În linii generale, înțelegeam, cum este construit sistemul judecătoresc, dar am decis pentru sine că voi lucra conform legii.
Activând în calitate de judecător, este important să-ți păstrezi calmul. Da, treci prin tine cazurile pe care le examinezi, dar, cu cât iei totul mai aproape de inimă, cu atât e mai dificil să lucrezi. Am avut o colegă care a fost numită judecătoare în aceeași zi cu mine. A lucrat opt luni și s-a concediat. Era afectată de fiecare caz, s-a implicat prea mult emoțional în activtatea sa. De obicei, oamenii nu pleacă din sistem așa, pur și simplu. Mai exact, există un asemenea stereotip precum că judecătorii se țin cu ambele mâini de fotoliile lor. Dar ei i-a fost greu, anume în plan emoțional și nu în cel profesional, juridic.
„Fiecare încearcă să demonstreze că este bun”
Андрей Мардарь/NewsMaker.md
Fiecare caz te îngrijorează în felul său, dar trebuie să-ți stabilești niște limite, altfel, va fi foarte complicat. De aceea, revenind acasă, încerci să uiți despre dosar și să acorzi atenție familiei. Eu am avut un dosar – trebuia să stabilesc, cu cine dintre părinți va trăi copilul. De fapt, aceasta este o boală pentru mai multe familii – foștii soți folosesc copilul pentru a se răzbuna unul pe altul. Fiecare încearcă să demonstreze că el este bun, iar oponentul – rău. În acel caz, chiar și mama fostului soț a venit în instanță și s-a plâns că nu-și vede nepotul. Pe de o parte, aceasta a vorbit despre esența cazului, dar, de fapt, pur și simplu s-a plâns. N-am rezistat și le-am spus: „Oameni buni, voi lua o decizie legală reieșind din circumstanțele acestui caz. Până nu veți înțelege că nu puteți folosi copilul pentru a vă regla conturile, această situație este în defavoarea sa. Trebuie să uitați de supărările personale și să găsiți un limbaj comun, ca el să poată comunica normal și cu mama, și cu tata, și cu buneii”. Sunt foarte multe litigii de acest gen. Vezi toate acestea și încerci să le explici, pe cât îți permite statutul de judecător. Da, nu poți depăși limitele permise [unui judecător], dar uneori, când anunți decizia, știi că aceasta este corectă, conform legii, dar nu ai încrederea că în această familie totul va fi bine.
Un alt caz la care m-am gândit foarte mult se referea la un primar pe care l-am condamnat la închisoare. Atunci nici nu se obișnuia să aplici pedepse reale funcționarilor. Aceștia fie erau achitați, fie se alegeau cu pedepse cu suspendare. Iar aici, vine judecătorul Ion Malanciuc și îl condamnă la șase ani privațiune de libertate. Pe de o parte, înțelegi că este vorba despe soarta unui om, pe de alta – este vorba despre o infracțiune. În același timp, îți dai seama că este vorba despre politică. Și dacă stabilești o pedeapsă, oricum se va interpreta că această pedeapsă ar putea fi legată de apartenența politică a persoanei respective și nu de infracțiune
„Totu-i clar cu dvs.”
Există și situații amuzante. De exemplu, a fost un caz despre partajarea averii între foștii soți. Fostei soții îi era dificil să-și stăpânească emoțiile, iar la ședință vorbea mereu, fără a i se permite. Putea să ridice vocea la avocatul fostului soț. Ea își apăra drepturile așa cum considera că e corect. La noi însă ședința de judecată trebuie să se desfășoare conform unor reguli și într-o atmosferă solemnă. Eram nevoit să-i fac observații, să-i cer să coboare vocea. Și o mai avertizam că voi fi nevoit să-i cer să părăsească sala de ședințe dacă nu va înceta. La un moment dat, ea s-a uitat la mine și a spus: „Totu-i clar cu dvs.”. Dar am soluționat cazul în favoarea sa. Și când ieșea din sala de ședințe, a aplecat capul și a spus abia deslușit: „Vă mulțumesc”. Cred că îi era rușine că s-a gândit că voi lua o decizie bazându-mă pe alte circumstanțe și nu pe lege. Pe de o parte, s-ar părea că nu ești obligat să acorzi atenție unor astfel de lucruri, dar pe de alta – e plăcut când ai convins o persoană că judecătorii acționează conform legii.
În general, există situații diferite. Într-un caz poate fi vorba despre milioane, îl examinezi timp de câteva ședințe și acesta nu te va afecta. Dar poate fi un caz despre 2-3 mii de lei, iar la ședințe vin oameni pentru care acești bani sunt o sumă mare. E mai complicat în cazurile despre violuri și omoruri. Dar trebuie să te distanțezi de toate acestea, altfel va fi dificil.
„Au plecat din sistem două persoane care au avut o influență mare asupra acestuia”
Андрей Мардарь/NewsMaker.md
Dacă e să vorbim despre situaâia generală din sistem, nu văd mare diferență între ceea ce s-a întâmplat în sistemul judecătoresc în anul 2017 [când Moldova era considerată „stat capturat”], în 2019 [când Moldova a încetat să fie „stat capturat”] și în 2021. Bineînțeles, s-au produs anumite schimbări, dar acestea nu sunt niște schimbări esențiale. În anul 2019, au fost unele schimbări de cadre. Au plecat din sistem două persoane care aveau o influență foarte mare asupra acestuia. În rest însă toate au rămas la locurile lor. E vorba și despre cei care au fost la conducere, și despre cei care aveau influență asupra sistemului. Unii dintre ei chiar au fost avansați.
Dar, în afară de schimbările de cadre, e nevoie și de schimbarea de mentalitate. Da, acum au apărut câțiva judecători tineri, care critică în mod deschis situația din sistem. Dar n-aș spune că acest lucru are un impact semnificativ asupra situației. La 3 decembrie, vom avea adunarea generală a judecătorilor la care va trebui să alegem noi membri ai Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Vom vedea, care va fi impactul noilor viziuni asupra sistemului. Pe de o parte, sunt destul de sceptic, pe de alta, sper să fie niște schimbări spre bine.
În anul 2019, împreună cu colegele mele [Victoria Sanduța și Marina Rusu], am fondat Asociația Judecătorilor „Vocea Justiției”. Este foarte simplu – am dorit să creăm o platformă pentru ca judecătorii să-și poată expune opinia. La noi, există Asociația judecătorilor în care, practic, nu poți propune pentru dezbateri un subiect sau altul. Acolo, totul era strict conform ierarhiei. Cei de sus priveau la cei de jos ca pe cineva care pur și simplu trebuie să fie la număr. A fost un accesoriu pentru cei care administrează sistemul. Cred că asociația este o organizație publică și nu un accesoriu al CSM. În asociația noastră, ne-am dorit să oferim posibilitatea de a se expune tuturor doritorilor.
„Sistemul trebuie curățat de persoanele care nu merită să se afle aici”
Am fost unul dintre puținii judecători care au susținut ideea evaluării externe. Și nu contează, că este externă [cu atragerea experților internaționali] sau internă [fără atragerea experților]. Și acum cred că este o idee bună, dar mă îngrijorează faptul că autoritățile încă nu conștientizează, cum să facă acest lucru eficient și legal. Teamă mi-i că ei acționează pe dibuite, fără un plan concret. Dar cred că aceasta este o măsură necesară. Doar că trebuie de analizat bine toate mecanismele. În Serbia, Ucraina și Albania, această intenție nu a trecut cu brio. Da, undeva rezultatele sunt mai bune, undeva mai slabe.
Într-adevăr, există multe probleme în sistem. Și nu cred că în interiorul sistemului există o tendință reală spre transformări. Dar dacă sistemul nu va dori să se schimbe, este evident că în acest proces vor interveni politicienii. Aceștia au obținut mandat din partea poporului și poporul cere acest lucru. Este o realitate obiectivă și nu o poți evita. Dar toate trebuie să fie realizate conform legii. Undeva la mijloc rămân destinele oamenilor. Un judecător trebuie să fie concediat dacă a meritat acest lucru și nu pentru că nenea Vasile sau tanti Ioana au spus așa. La urma urmei, în fiecare proces judiciar există două părți și una dintre ele rămâne mereu nemulțumită. De aceea evaluarea trebuie realizată în așa fel, încât sistemul să fie cu adevărat curățat de oamenii care nu merită să se afle aici.
„Cei care sunt priviți ca speranță a sistemului au riscat”
Андрей Мардарь/NewsMaker.md
E greu de spus dacă există vreo dezbinare în sistemul judiciar. Nu cred că acum se resimt consecințele adunărilor generale care au avut loc în toamna anului 2019 [o parte din judecători a încercat să demită membrii CSM]. N-am văzut ca cineva să reamintească cuiva, ce poziție a ocupat atunci pe baricade. Am perceput acele adunări ca pe o tentativă a vechilor „centre de influență” de a o menține prin intermediul judecătorilor tineri care au vorbit la respectivele adunări. Atunci, în anul 2019, judecătorii erau dezbinați, dar la adunări au fost judecători și din instanțele primare, și din cele de fond.
Recent, a fost un alt caz – judecătorii au fost răvășiți de faptul că, Curtea Constituțională a lăsat în vigoare decizia parlamentului cu privire la reducerea pensiilor magistraților. Atunci, toate instanțele judecătorești de prim nivel din țară, cu excepția a trei judecătorii, au publicat o declarație comună în care au condamnat această hotărâre. Curțile de Apel (CA) și Curtea Supremă de Justiție (CSJ) nu au susținut această inițiativă. În acest caz, a fost evidentă dezbinarea instanțelor de diferite niveluri. În principiu, toată critica revine judecătorilor de la CA și CSJ, iar în această situație, ei au preferat să ia apă în gură. Iar cei care sunt priviți ca o speranță a sistemului, riscând să atragă critici asupra lor, au considerat necesar să vorbească public și să spună că unui judecător îi este dificil să fie independent fără niște garanții sociale.
„Sistemul are nevoie de un impuls pozitiv”
Deocamdată e greu de spus dacă noua guvernare încearcă să ia sub control sustemul judiciar. Când unii considerau că statul „a fost capturat”, la Judecătoria Criuleni, unde activez, nu s-a simțit presiune. Poate și pentru că ne aflăm la periferie. Nu pot afirma că dacă acolo ar fi ajuns vreun caz de rezonanță, nimeni nu ar fi încercat să spună, ce decizie trebuie să ia în acest caz. Deși la judecătoria noastră sunt magistrați destul de puternici, care cu greu pot fi influențați, oricine s-ar afla la guvernare. Ce se întâmplă la Chișinău? A trecut prea puțin timp pentru a trage niște concluzii. Dar sper că asupra acestora nu va fi stabilit control politic. Încă nu am văzut niciun fel de tentative de a face acest lucru.
În general, cred că sistemul are nevoie de un impuls pozitiv pentru a schimba starea de lucruri și mentalitatea. Numai așa poate fi schimbată situația în termene restrânse. Trebuie regândit rolul judecătorului și modul în care îl percepe societatea, dar și în interesele cui activează. În sistemul judecătoresc de la noi și în sistemul procuraturii există mulți oameni cu mentalitate învechită, rădăcinile căreia vin din perioada sovietică. Cred că acest lucru împiedică dezvoltarea. Dacă noi, judecătorii, vom conștientiza singuri acest lucru sau vom fi motivați să conștientizăm cu ajutorul aceleiași evaluări externe, atunci ar putea să înceapă schimbările pozitive. Altfel, în următorii 30-40 de ani, vom rămâne pe loc.
Avem nevoie de un impuls important. Dacă nu se va găsi motivare în interiorul sistemului, aceasta ar trebui să vină din exterior. Însăși ideea organizării evaluării externe trebuie să fie un impuls puternic spre transformări, dar eu nu le-am văzut. Oamenii din sistem pur și simplu nu înțeleg, ce îi așteaptă și ce pericol îi paște. Mulți cred că nu se va schimba nimic – au fost deja politicieni care au promis reforme, dar nu au făcut nimic. Dar eu cred că anume din cauza că nimic nu se schimbă, politicienii vor dori să ne ofere acest impuls.
„Sistemul este o oglindă a ceea ce se întâmplă în societate”
Андрей Мардарь/NewsMaker.md
Ar putea să rămână toate pe vechi după ce sistemul va fi curățat? Sistemul este o oglindă a ceea ce se întâmplă în societate. Dacă în activitatea autorităților se vor promova în continuare cumătrismul, corupția și lipsa transparenței, atunci nimic nu se va schimba. Nu poți aștepta transformări dacă tu însuți nu vrei să te schimbi. Cum se întâmplă în Moldova? S-ar părea că oamenii își doresc un sistem al justiției bun, dar dacă este vorba despre cauzele lor, nu sunt împotrivă să se facă excepții pentru ei.
Schimbarea justiției este imposibilă fără schimbarea mentalității. Dacă politicienii vor decide într-o zi: „Gata, noi nu vom mai interveni în justiție, să se procedeze conform legii, haideți să creăm condiții de muncă normale pentru judecători, să perfecționăm legile”, iată atunci va fi o șansă că sistemul curățat va funcționa pe nou.
If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.
