Erasmus+, șansa unor noi descoperiri, deschisă pentru studenții din toate localitățile Republicii Moldova
Iulia Samusi se afla în odaia ei de la etajul trei al blocului în care locuia, când a observat că i-a venit o notificare pe poșta electronică. În următoarea secundă strigătul tinerei a inundat camera, apartamentul și întreaga clădire de pe strada Pușkin din orașul Bălți. „Cred că toți vecinii m-au auzit, de la primul la al cincilea etaj”, râde ea acum. Așa i s-a întipărit Iuliei în memorie momentul când a primit confirmarea că a câștigat o bursă Erasmus+ pentru șase luni în Spania. Se întâmpla în primăvara lui 2016. Iulia avea 21 de ani și era studentă în anul doi la Facultatea de Litere a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți, unde studia Limba și literatura engleză și Limba spaniolă.
Prezentatoarea și stewardesa, învinse de limba spaniolă
Când era mică, Iulia privea seară de seară buletinele de știri de la televizor și se visa prezentatoare. Apoi a început școala, timp de vreo opt ani a practicat înotul, participa la competiții naționale și revenea acasă cu locuri de top și medalii.
De prin clasa a cincea a înțeles că – de rând cu rusa, care este limba ei maternă – îi place engleza. Făcea lecții suplimentare, mergea la olimpiade, iar în clasa a noua a luat și locul I pe oraș. Tot pe atunci Iulia a început a se gândi la profesia de stewardesă. Însă dragostea pentru limbile străine și dorința de a le vorbi mult mai bine, ba chiar de a-i ajuta pe alții să le învețe, au motivat-o ca, după 12 ani de liceu „Dimitrie Cantemir”, să-și aprofundeze cunoștințele de engleză și, mai mult, s-o ia de la zero cu spaniola. Mai ales că și facultatea era la o azvârlitură de băț – ca să ajungă dimineața la cursuri, de la casa în care au auzit-o vecinii strigând de bucurie avea nevoie de doar zece minute de mers pe jos…
Tânăra a început să se intereseze din ce în ce mai mult despre viața și cultura Spaniei, iar în vara lui 2015 a mers în prima ei călătorie. Iulia s-a îndrăgostit pe loc de albastrul mării, de mulțimea de turiști, de localnicii care zâmbeau pur și simplu pe stradă și de frumusețea limbii spaniole vorbită de băștinași. „Atunci am înțeles că, de fapt, am iubit Spania dintotdeauna. Deja visam să învăț acolo, să vorbesc fluent limba spaniola și să-i cunosc cultura”, povestește tânăra.
Erasmus+ a dus-o în mult-râvnita Spanie
La scurt timp după ce s-a întors acasă și începutul anului trei, a văzut pe site-ul universității un anunț despre posibilitatea de a studia timp de o jumătate de an, la o universitate europeană, aceleași materii pe care și le alesese la Bălți. Era Programul Erasmus+… A mers la biroul de informații, a întrebat despre actele necesare și despre țările unde ar putea studia engleza și spaniola. Bineînțeles că pe listă se regăsea și Spania, cu două orașe: Almería și Granada.
A pregătit rapid dosarul cu CV, copie la carnetul de note, cele 60 de credite acumulate și scrisoare de motivare: „Am scris că visez să merg acolo, că îmi place limba, cultura. Și iată că dorința s-a împlinit”. Apoi a mers la București să depună actele pentru viză. Răspunsul i-a venit într-o lună. Și-a făcut bagajul, a plecat cu părinții până la Iași, a urcat în avion și a zburat… spre Bologna, unde avea escală. După 12 ore de supravegheat bagajul pe un scaun pe care începea să-l urască și alte 1,5 ore de zbor, s-a văzut în Almería. Un oraș situat pe coasta Mării Mediterane, cu peste 190 de mii de locuitori și zeci de mii măslini, copaci care au plasat Spania pe locul întâi în lume la exportul de ulei de măsline. A luat un taxi și a ajuns la apartamentul unde o aștepta o cameră pentru a cărei chirie urma să plătească 350 de euro din bursa ei lunară de 800, oferită de Erasmus+.
Unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut, pe lângă despachetarea valizei, a fost să înoate în Marea Mediterană. Iar atunci când se întorcea în cameră, putea să o admire continuu – din geam marea se vedea ca-n palmă. Acolo obișnuia să-și facă temele la fonetică, gramatică, lingvistică sau la cursurile de spaniolă de după ore. Acolo vorbea online cu părinții și le povestea despre notele de 8 și 9 luate la obiectele de profil și cele de 10 obținute adesea la spaniolă și engleză.
Din camera ceea le povestea despre localurile în care se dansa flamenco; despre tradiționalele paella din orez și turron cu migdale și miere, ca desert de Crăciun; și despre Sangria, băutura răcoritoare pe bază de vin, specifică spaniolilor… De acolo a mers în orașul Granada, situat la poalele munților Sierra Nevada.
Șanse de a studia și de a descoperi lumea
Dacă e să-și amintească de „ciudățeniile” universității spaniole, i-a părut curios faptul că toate notele și informațiile erau trecute într-o bază de date comună, astfel încât puțini dintre profesori duceau propria evidență a studenților. În rest… a avut ore și-n cabinete cu tablă și creta clasică, și-n cabinete cu table interactive, și într-un spațiu imens pentru zeci de studenți. „La început exista o barieră: mă rușinam, mă gândeam cum să articulez mai bine cuvintele, pentru că una e când înveți spaniola în Moldova și alta când trebuie să o vorbești în Spania. Acolo deja e alt accent și alt ritm, ei vorbesc mult mai repede”.
În pofida acestor „sperietori”, Iulia nu se temea să întrebe orice trecător, atunci când nu găsea o locație pe care o căuta sau profesor, dacă apăreau neclarități. Așa s-a îndrăgostit tânăra și de calitățile spaniolilor: „La noi, prin oraș, oamenii sunt atât de triști… În Spania e diferit, e plin de viață – toți sunt foarte deschiși, prietenoși și zâmbitori. Tu te plimbi și oamenii pur și simplu îți zâmbesc. Și tu le zâmbești înapoi”, își amintește tânăra bălțeancă despre povestea ei iberică.
În decembrie 2016, prin Erasmus Student Network, un grup care organizează vacanțe pentru studenții Erasmus, Iulia a mers pentru trei zile în Portugalia. De pe colinele vechii Lisabone ea a admirat peisajele urbane din celebrul tramvai galben, simbolul capitalei portugheze, s-a plimbat prin cartierele întortocheate asemenea unor labirinturi și s-a lăsat cucerită de decorațiile de Crăciun.
La sfârșitul de ianuarie 2017, Iulia și-a susținut ultimele examene. Până la despărțirea de Spania rămâneau clipe numărate… „Atunci, aproape zilnic, mă plimbam pe malul mării și aruncam în apă monede – așa îmi manifestam dorința de a revedea această țară”. Apoi s-a întors acasă cu brațele pline de suvenire.
Epopeea Erasmus a dus-o și în Italia
După ce, în luna mai 2018, a absolvit patru ani de studii cu posibilitatea de a preda engleza și spaniola, în august Iulia a revenit în Spania. Se întâmpla la scurt timp după ce-și depusese dosarul la Limbi moderne, pentru programul de masterat ce i-ar oferi posibilitatea de a lucra ca traducătoare. Apoi a fost din nou tentată de oferta Erasmus, apărută pe site-ul universității. Erau două variante: Spania și Italia. A candidat, a câștigat o bursă de 850 de euro la Universitatea din Bologna. Și iarăși emoții, căci urma să viziteze pentru prima dată Italia…
A mers împreună cu o colegă de grupă, care de asemenea câștigase o bursă Erasmus+ și cu care a împărțit apartamentul în vechea urbe italiană. „Bologna este un oraș ireal. Arhitectura este atât de frumoasă. Fiecare colț e artă. Și sunt atât de mulți turiști!..”. Și-a făcut prieteni din România, Ucraina, Germania și… un moldovean din Orhei. Contempla imaginile orașului, plimbându-se zilnic vreo două ore. În Italia a devenit mai încrezătoare în propriile forțe și a decis să profite de oportunitățile Erasmus și să călătorească. A vizitat Veneția și Milano. A mâncat pizza. Multă pizza. „Acolo este pizza de care vrei – dulce, sărată, acră. Atâta pizza am mai mâncat!..”. Iar peste șase luni iarăși și-a pus în valiză punga plină cu suvenire, dulciuri și cele mai frumoase amintiri, și s-a întors la Bălți.
Acum, Iulia susține examenele din ultimul an de masterat, pe care îl încheie la Universitatea „Alecu Russo” din orașul ei natal și urmează să-și aleagă tema pentru teza finală. Pe viitor, și-ar dori o carieră de traducătoare. „Timpul, însă, va arăta dacă aceasta este calea pe care vreau să merg”, este convinsă ea. Căci timpul i-a adus în viață și Erasmus+: „O oportunitate minunată să înveți într-un loc nou, să cunoști oameni noi, să comunici, să călătorești și să simți că trăiești”.
Liliana Botnariuc
