„Dor” înseamnă dulceața de caise a bunicii, boabele galbene de porumb, prietenii din copilărie, răsăritul pe malul lacului și… acasă. „Dor” este un cuvânt care nu poate fi tradus în altă limbă, un cuvânt-intersecție, unde nostalgia se întâlnește cu speranța că totul abia urmează, că se va repeta.
Cu ocazia Zilei Limbii Române, redacția NM a adunat mai multe cuvinte în limba română, fără echivalent în alte limbi, iar doctorul în filologie Alexandru Cosmescu ne-a explicat originea acestora.
Dor
Cuvântul „dor” provine din latina populară. În latina clasică, acesta înseamnă durere – „dolor”. S-a transformat în „dolus”, apoi a devenit, în română, „dor”.
„Conotația lui include și o nuanță plăcută, și una dureroasă, care nu se anulează reciproc, legate de absența și amintirea a ceva sau a cuiva drag.
Starea descrisă are unele lucruri în comun cu portughezul „saudade” sau cu rusescul „toska”, fără să se confunde cu ele; „saudade” și „toska” sunt analoge cu „dorul”, nu identice cu el. „Dorul” este în același timp savurat, dar și resimțit în mod dureros, trimițând la cineva (sau ceva) absent, dar fără să fie sigur dacă prezența a ceea ce dorești ți-ar anula (sau alina) dorul”, explică filologul Alexandru Cosmescu.
Alexandru Cosmescu, foto: Victoria Viprada
Doina
Când spui „doina”, inima ți se strânge de la imaginile binecunoscute: aripile morilor de vânt vechi, cai și călăreți, acoperișurile din stuf și cântecele fără început și fără sfârșit, pe care doar sufletul le aude.
„Cuvântul „doină” are etimologie necunoscută – etimologiile propuse ca ipoteze de diferiți specialiști mi se par forțate.
Tipul de cântare-text numit „doină“, răspândit în întregul spațiu cultural românesc, este una dintre formele esențiale ale liricii populare românești – exprimând diverse tipuri de trăire subiectivă care au fost (și continuă să fie) rezonante pentru cei care le-au dus mai departe, generație după generație: dor, jale, tristețe, dragoste, revoltă, apăsare. Ca și în cazul dorului, remarcăm o dinamică afectivă similară: ceva este resimțit în același timp dureros, dar și plăcut – și, în cazul doinei, transformat în expresie artistică“, a precizat doctorul în filologie.
Lehamite
Potrivit lui Alexandru Cosmescu, cuvântul „lehamite” este format pe baza unei rădăcini vechi slave, „lih”. Acesta a ajuns să desemneze, în română, o stare de dezgust, oboseală și dispreț în același timp.
Fire, întru, rost și sinea
„Filosoful C. Noica a încercat să propună o serie de interpretări care să accentueze un strat intraductibil într-o serie de alte cuvinte românești. Unul dintre ele ar fi „fire”. Acest cuvânt include, parțial, conotațiile de „natură“, „caracter”, „esență“, „existență“, fără să fie total substituibil prin oricare dintre ele”, explică doctorul în filologie.
Alexandru Cosmescu a precizat că alt cuvânt evidențiat de Noica este „întru” – care nu înseamnă pur și simplu „în”, în sensul spațial, și nici „între”, ci implică o co-participare la ceva mai amplu. Un exemplu asemănător este în cazul cuvintelor „rost” și „sinea”.
„Cuvântul „rost” vine de la latinescul „rostrum”, gură și a ajuns să funcționeze analog cu grecescul „logos”, care însemna atât „rostire”, cât și „sens” sau „ordine”.
Noica vorbește, în aceeași ordine de idei, și de cuvântul „sinea”, utilizat, de exemplu, în expresii de tipul „în sinea mea”. „Sinea” este diferită de „sine” (care ar fi analogul englezescului „self”, germanului „selbst”, frantuzescului „soi”, grecescului „autos”, să zicem); sinea este un strat mult mai intim al individului – un strat radical inaccesibil altora, absolut netransparent lor, care este sediul și refugiul subiectivității autentice”, a conchis doctorul în filologie.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Președintelui Venezuelei, Nicolas Maduro, și soției sale, Cilia Flores, care au fost capturați de SUA în cadrul unei operațiuni militare, le-au fost înaintate acuzații în districtul de sud al statului New York. Anunțul a fost făcut de procurorul general al Statelor Unite ale Americii, Pam Bondi, pe platforma X, relatează Meduza.
Potrivit oficialei, Maduro și soția sa sunt acuzați de conspirație în scop de „narcoterorism”, introducerea de cocaină în SUA, precum și de deținerea de arme și dispozitive explozive cu intenția de a fi folosite împotriva Statelor Unite ale Americii.
„În curând vor fi aduși în fața justiției americane, pe pământ american, în instanțe americane”, a menționat Bondi.
Amintim că, pe 3 ianuarie, Statele Unite ale Americii au desfășurat o operațiune militară în Venezuela, lansând lovituri aeriene asupra capitalei țării, Caracas, și asupra a trei state: Miranda, Aragua și La Guaira. Ulterior, președintele SUA, Donald Trump, a comunicat că, în cadrul operațiunii, forțele speciale americane l-au capturat și l-au scos din țară pe președintele Venezuelei, Nicolas Maduro, împreună cu soția sa, Cilia Flores. Deocamdată, nu există informații confirmate despre locul unde se află acum Maduro.
Autoritățile americane au formulat încă în anul 2020 acuzații de corupție, trafic de droguri și alte infracțiuni împotriva lui Maduro. Departamentul de Stat anunțase o recompensă de 50 de milioane de dolari pentru informații care ar putea duce la arestarea președintelui Venezuelei.
