Pe 29 aprilie, la Palatul Republicii a avut loc o întâlnire cu scriitorul Vladimir Sorokin. Iar Galeria de Artă Contemporană Plai găzduiește expoziția „Slănina albastră” bazată pe romanul cu același nume al lui Sorokin. Expoziția, pe care scriitorul a deschis-o împreună cu galeristul Marat Ghelman, este rezultatul colaborării dintre Sorokin și a inginerului Evgheni Nikitin cu AI. NM a discutat cu scriitorul despre îmbrățișarea „puternică” a inteligenței artificiale, interzicerea recentă a romanului său în Rusia și viitorul literaturii ruse.
„Țara voastră intrigă”
La sfârșitul săptămânii trecute ați deschis la Chișinău expoziția „Slănina albastră”, de asemenea ați avut o întâlnire cu publicul de la Chișinău. Întru interviu de la Radio Europa Liberă ați spus că, de exemplu, în timp ce vă aflați în Ucraina vă simțiți la un nivel existențial — printre europeni. Cum vă simțiți în Moldova? Cum vi se pare Chișinăul?
Sunt aici de doar trei zile și deja am simțit că oamenii se aseamănă cu ucrainenii și bielorușii. Acest lucru este greu de explicat: ceva s-a păstrat aici – ceea ce a dispărut deja la Moscova. Aș spune că ați păstrat umanitatea. Pentru unii cinici de la Moscova acest lucru le va părea naiv, dar pentru mine, la fel ca „Menschliches, Allzumenschliches” („Omenesc, prea omenesc”) de Nietzsche, îmi este foarte apropiat și necesar, de fapt, pentru că lumea se cufundă acum în cinism, în grabă: oamenii aleargă prin viață, încercând să se întreacă și nu prea observă nimic.
Tudor Mardei/NewsMaker
La vernisajul expoziției am văzut oameni care știu să se concentreze, să privească și să evalueze. Din păcate, oamenii vin acum la multe expoziții – în Europa și în State – pentru a socializa. Fără să se uite la ce atârnă. Acest lucru este rău, devalorizează arta. Îmi place foarte mult totul aici până acum.
În țara voastră este o intrigă: Moldova este ca o floare de trandafir sau de bujor, care este gata, gata să înflorească, și așteptăm să vedem cum va fi această floare, dar totul este gata ca ea să fie frumoasă.
Vă rugăm să ne spuneți despre expoziție: vă place să lucrați cu această nouă și necunoscută inteligență artificială?
Expoziția are o întreagă art-epopee: mai întâi Berlin, apoi New York (ea este deschisă în prezent acolo), și a fost și un târg la Paris de lucrări create de inteligența artificială – primul de acest gen. Lucrările mele de la „Slănina albastră” au fost expuse acolo.
Tudor Mardei/NewsMaker
Acesta este un lucru nou pentru mine, dar îmi place să fac lucruri noi: în anii 90 am început să scriu scenarii de film, apoi am scris libretul pentru opera lui Leonid Desiatnikov „Copiii lui Rosenthal”, care a fost montată la Teatrul Bolșoi. Din când în când, când nu scriu, fac grafică și pictură, iar asta mi-a sugerat prima dată Marat Ghelman – să fac ceva cu AI. Și m-am cuprins cu AI.
Ce fel de îmbrățișări are?
Puternice. Este clar că nu te îmbrățișează o persoană. Dar aceasta este o energie nouă și ea este cea de pe pereții galeriilor. Mă surprinde de fiecare dată. În prezent lucrăm la următorul proiect bazat pe „ Opricinik”, acesta se va deschide la Londra la sfârșitul lunii iunie. Și acolo produce astfel de imagini încât autorul este foarte, foarte plăcut surprins.
Este ceea ce v-ați imaginat?
Nu, este complet diferit. În „Slănină albastră” nu i-am văzut așa și nu în astfel de situații. Acum se dovedește că personajele au scăpat complet de sub autor: pe hârtie și în capul meu sunt așa, dar acum au scăpat și se uită deja ele la mine. Și nu am ce să le spun decât: „Bună seara, faceți o plimbare prin Chișinăul de seară”.
Tudor Mardei/NewsMaker
„Cel care a atacat plătește cu cultura lui”
Cu puțin timp înainte de vizita dumneavoastră la Chișinău, s-a aflat că romanul dumneavoastră „Moștenire” a fost interzis în Rusia. Pe de o parte, în lume, în contextul războiului declanșat de Rusia în Ucraina, se revizuiește viziunea asupra literaturii ruse, pe de altă parte, în Rusia, autorii sunt interziși. Unde s-a pomenit acum literatura rusă cu tradiția ei veche de secole?
Aceasta este o întrebare serioasă, voi începe de departe. Un prieten de-al meu american, ceva mai în vârstă decât mine, când a absolvit liceul și a ales facultatea, i-a spus tatălui său că vrea să studieze filologia și literatura germană. Iar tatăl său, care a luptat în al Doilea Război Mondial, a spus: „Fiule, germana este limba Auschwitz-ului. Gândește-te la asta”. Dar Gregory nu s-a răzgândit. Ce înseamnă acest lucru? În timpul războaielor nu există timp pentru cultură și, desigur, cultura suferă. Cel care a atacat plătește cu cultura lui. În timpul războiului de astăzi, în primele săptămâni ale invaziei Rusiei în Ucraina, am văzut o fotografie cu portretul lui Pușkin într-un morman de gunoi din Kiev. Și acest lucru este absolut normal, pentru că oamenii își scot furia asupra scriitorilor și poeților.
Dar timpul trece și războaiele se termină, toată lumea încă mai citește „Război și pace” și Pușkin. Aș spune că acum s-au prăbușit o mulțime de proiecte în Europa bazate pe texte rusești, mai multe producții teatrale au eșuat, iar o producție de film nu a mai avut loc. Vorbitorii de rusă spun că proiectele, filmele și producțiile de teatru pe teme legate de limba rusă sunt o mare problemă. Dar în librăriile europene există Tolstoi, Dostoievski și autori moderni. La urma urmei, literatura și muzica rusă fac parte din cultura mondială. Aici, nici măcar războiul nu poate face nimic, din fericire. Dar există o responsabilitate personală pentru scriitorii care au susținut acest război – precum Knut Hamsun, care a susținut nazismul. Cititorii au venit la el acasă și au aruncat cărți peste gard.
Tudor Mardei/NewsMaker
Unde este limba rusă și identitatea rusă acum, în condițiile în care sute de mii de etnici ruși trăiesc în țările fostului bloc sovietic, iar după război mii de oameni au părăsit Rusia, formând deja un nou val de emigrare?
Emigrarea rusă nu este un concept nou. Eu locuiesc în Berlin, în Charlottenburg. În anii 20 ai secolului trecut se numea Charlottengrad, deoarece acolo locuiau mulți dintre emigranții noștri. Dar și acum limba rusă se aude în mod constant pe stradă.
Aș spune că a fost mai greu atunci, a fost cortina de fier, represiuni în masă. În timp ce, din fericire, Putin nu a ajuns la ei, sper că nu va avea suficiente puteri pentru asta. Pe atunci, când oamenii au plecat, era un bilet doar într-o direcție – fără cale de întoarcere. Și acum granițele nu sunt închise, mulți mai pot călători dacă nu există dosare penale împotriva lor. Dar o diasporă culturală emigrantă s-a format deja în Europa, încearcă să supraviețuiască cultural. Acest lucru nu este ușor în timpul războiului, pentru că toată vina revine regizorului rus și chiar numelui său de pe afiș. În urmă cu un an, la o întâlnire, o doamnă din Germania m-a abordat și mi-a spus că a studiat mai întâi limba rusă, apoi s-a oprit din motive ideologice: „Am refuzat și acum învăț poloneza”.
Putem spune că această lume rusă – ca spațiu cultural al vorbitorilor de limbă rusă – este fragmentată? Până la urmă, avem destui oameni în Moldova care nu numai că sunt nostalgici după Uniunea Sovietică, dar și susțin toate ororile pe care Rusia le comite în Ucraina.
Cred că această divizare va exista până la sfârșitul războiului, altceva nu va fi. De îndată ce se termină, va veni certitudinea și toată lumea va fi hotărâtă. După cum a spus Gorbaciov: „Ne-am hotărât”. Între timp, desigur, va exista această situație dureroasă.
Tudor Mardei/NewsMaker
„Statul nostru este unul ocupant și ocupă locul lui Dumnezeu”
Ați spus cândva că oamenii din Rusia nu trăiesc în prezent, privirea lor este îndreptată fie în trecut, fie în viitor. Cum s-a întâmplat asta?
Da, aceasta este problema rușilor. Totul vine din structura statului rus. Problema constă în aceea că ea este piramidală, iar această piramidă a fost creată de Ioan cel Groaznic în secolul al XVI-lea. Nu s-a schimbat radical, structural sau energetic de atunci. Doar fațada sa se schimbă cu materiale care corespund secolului: acum este un fel de plastic, pe vremea lui Stalin era beton armat, pe vremea lui Hrușciov erau panouri de beton. Dar esența acestei piramide este absolut medievală, este o structură de putere despotică: în vârful piramidei stă o persoană care are toate drepturile, inclusiv să judece toată lumea. Nimeni nu-l poate judeca: asta a fost pe vremea lui Ioan cel Groaznic, asta este acum pe timpul lui Putin. Piramida tratează atât țara, cât și populația ca pe proprietate. Statul nostru este un ocupant, etic și ontologic ocupă locul lui Dumnezeu. Este imprevizibil, opac, nemilos și își urmărește propriile scopuri imperiale care nu coincid cu scopurile cetățenilor.
Cetățenii au învățat de-a lungul multor generații doar să se teamă de stat, să i se supună și să se aștepte la neașteptat. Cum poate trăi cetățeanul nostru de azi dacă mâine i se spune că de acum înainte trebuie tăiaţi toţi merii, sau că de azi ideologia principală va fi comunismul. Sau, invers, că acum ne îndreptăm spre capitalism. Și acum vom avea un amestec dintre URSS și Rusia medievală. Îmi pare rău mai ales de femeile noastre: cum poți să naști, să construiești familii și să crești copii când în școli îi pot umple capul cu orice ideologie și nu poți fi sigur de viitor. Acest lucru vine tocmai din asta, că oamenii nu sunt siguri de viitor, ceea ce înseamnă că pot doar să se răsfețe cu amintiri sau să viseze la ceva. Sunt întinși ca cauciucul între trecut și viitor, și doar suspendați deasupra prezentului. După cum a scris Mandelstam: „Trăim sub noi fără să simțim țara.” Nu este scris din senin. Și așa este și în prezent.
Tudor Mardei/NewsMaker
Putem vorbi despre o boală sau o traumă din trecut?
Este o boală, desigur. Având în vedere că în aceste secole, în special în timpul secolului al XX-lea, când a avut loc selecția negativă și oamenii deștepți au fost distruși, a rămas un corp fără cap – acesta și este poporul. Și acum îl înțeapă cu un fel de țepi electrici și îl forțează să se miște unde trebuie. Aceasta este o situație total teribilă. Principala vină a lui Elțin și a echipei sale este că nu au distrus această piramidă medievală a puterii, ci doar au spart-o, dar nu și distrus-o. Acum culegem roadele – cu acest război dement, de care, de fapt, are nevoie doar o singură persoană care stă pe această piramidă.
Problema constă în faptul că aceasta este o singură piramidă pentru întreaga țară uriașă. În primul rând, ar trebuie să fie mai mici. În al doilea rând, nu atât de ascuțite. Așa că sunt foarte multe, ca în SUA, de exemplu, unde fiecare stat are propriul său sistem de putere. Aici totul se rezolvă așa: oamenii din Vladivostok trebuie să își rezolve problemele economice prin Moscova, acesta este corpul unui brontozaur. Impulsul merge de la coadă la acest cap mic și chiar și atunci, brontozaurii mai aveau doi centri nervoși: unul în sacrum și unul în stern, altfel nu ar fi observat când i s-a mușcat coada. Dar guvernul nostru nici măcar nu are asta. Acest impuls durează de luni de zile este un lucru arhaic teribil care a condus Rusia într-o fundătură în secolul XXI. Toată lumea va trebui să iasă dureros din asta.
Există lumină acolo?
Comunic cu rușii care trăiesc nu numai în Europa, ci și la Moscova și în provincii. După doi ani, toată lumea s-a săturat de acest război fără sens și toată lumea vrea să se termine. Toate discuțiile că toată lumea este gata să meargă la război este o prostie. Nu știu despre victoria Ucrainei, dar știu un lucru: Putin a pierdut deja acest război, l-a pierdut ideologic, izolând practic Rusia. Țara este acum la marginea politicii mondiale. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată înainte. Situația economică se înrăutățește. Când se va termina asta, nu știu și nimeni nu știe.
Tudor Mardei/NewsMaker
Poate literatura acum să dea speranță pentru viitor, este solicitată?
Cred că atât timp cât oamenii sunt în viață, nu pot mânca doar fast-food cultural, au nevoie de mâncăruri culturale rafinate. Este firesc. Dacă războaiele ar fi distrus irevocabil cultura, nu ar mai rămâne nimic din ea. Din fericire, cultura, după părerea mea, este un lucru divin, dovada că suntem ființe cosmice, și nu doar biomașini. Avem nevoie de ea, este hrana noastră spirituală. Cum se spunea cu mult timp în urmă: „Omul nu trăiește numai cu pâine”.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.
