Transnistria trăiește deja de două săptămâni în condițiile unei crize energetice acute după sistarea livrării gazelor rusești, care până acum ajungea gratuit în regiune. Reporterul NM, Galia Ibraghimova, a mers în Transnistria și în Varnița pentru a discuta cu localnicii și pentru a înțelege cum fac față aceștia lipsei de căldură și deconectărilor constante de la energia electrică, pe cine învinuiesc pentru cele întâmplate și de ce toată lumea așteaptă cu speranță data misterioasă și magică de 20 ianuarie.
Un grup de studenți străini, vorbind o rusă stângace, îl întreabă pe șoferul unui microbuz care merge din Chișinău spre Tiraspol dacă criza energetică va determina Transnistria să revină în componența Moldovei. Bărbatul, surprins de sinceritatea studenților străini, le răspunde totuși: „Dacă la Chișinău ar fi totul atât de bine, probabil transnistrenii ar fi revenit singuri. Deocamdată e greu și acolo, și aici”.
Întrebarea însă l-a marcat profund: „Aș vrea să fie ca înainte”. „Și cum era înainte?”, insistă studenții. „Înainte trăiam cu toții împreună, eram prieteni. Nu existau crize energetice”.
„Pe Krasnoselski îl preocupă mai mult puterea decât oamenii”
De la 1 ianuarie 2025, gazul rusesc, care tranzita Ucraina, nu mai ajunge în regiune. Apa caldă și încălzirea au fost oprite, iar gazul acumulat în conducte este livrat blocurilor locative doar pentru prepararea hranei – conform prognozelor, acesta va fi suficient până pe 20 ianuarie. Electricitatea, care era produsă din gazul rusesc la Centrala de la Cuciurgan și vândută inclusiv pe malul drept, acum nu este suficientă nici măcar pentru a acoperi necesitățile minime.
Iluminatul festiv de pe străzile centrale ale Tiraspolului încă mai este conectat, în ciuda deconectărilor în evantai de electricitate. În apropiere de Nistru, flacăra eternă continuă să ardă. Luminile magazinelor, centrelor comerciale și farmaciilor rămân aprinse. Atmosfera festivă din oraș, în care nimic nu pare să amintească de criza energetică, ce afectează locuitorii de două săptămâni, este întreruptă doar de exclamația proprietarului unei cafenele elegante: „Cafeaua doar la pachet! În zece minute închidem. Se stinge lumina pentru cinci ore”.
Câteva minute mai târziu, cafeneaua este cuprinsă de întuneric, urmată de întreaga zonă de pe strada Mecinicov. Semafoarele se opresc. La intersecții se formează rapid ambuteiaje: „Nu-i niciun polițist! Ieri, când era curent electric, erau milițieni la fiecare colț”, spune iritat taximetristul Serghei, strecurându-se printre alte mașini și încercând să evite o coliziune.
Mai aproape de Casa Sovietelor, în centrul Tiraspolului, luminile sunt aprinse în toate clădirile. Doar monumentul lui Lenin nu este iluminat, iar pentru a observa acest monolit de șaisprezece metri, trebuie să te uiți atent timp îndelungat.
„Aici este guvernul, biroul central al „Șerif”. Aici cu siguranță nu deconectează energia electrică. De aceea și clădirile vecine sunt norocoase. Liniile electrice sunt comune. Avem curent non-stop, gaz la aragaz. Se poate de trăit”, explică Svetlana, o localnică, care roagă însă să nu-i fie făcut public numele și să nu fie fotografiată.
În unele cartiere din Tiraspol, curentul nu a fost întrerupt deloc. Locuitorii blocurilor explică acest lucru prin amplasarea în proximitatea întreprinderilor industriale, care continuă să funcționeze chiar și în condiții de criză. „Blocul nostru este lângă o brutărie. Pâinea se coace tot timpul, așa că, probabil, din acest motiv avem și noi curent”, explică soții Victor și Elena Samoilov (numele au fost schimbate la cererea interlocutorilor).
Așa noroc nu au avut toți. În majoritatea cartierelor din Tiraspol, curentul electric este totuși deconectat în evantai: în primele zile câte opt ore, acum — de la cinci până la trei ore. Orarul întreruperilor programate este publicat în mass-media locală și pe canalele de Telegram. Pentru a reduce sarcina pe rețele, întreruperile sunt redistribuite între cartiere.
„Totul trebuie planificat din timp: cât timp este energie electrică, trebuie să reușești să speli hainele, să faci curățenie, să încarci telefoanele și bateriile externe, să încălzești apă și să te speli. Cei care au plită electrică pregătesc mâncarea din timp. Te poți adapta, dar este incomod”, spune Andrei, un locuitor al Tiraspolului (numele a fost schimbat la cererea interlocutorului din motive de siguranță), în timp ce încălzește apă pentru spălat vasele.
Înainte de Anul Nou, bărbatul a cumpărat din timp încălzitoare electrice pentru el, părinții săi și bunica de 84 de ani. „Pentru vârstnici este cel mai dificil. Bunica stă aproape tot timpul acasă. Chiar dacă are un calorifer electric, poartă mai multe pulovere, șosete de lână și se învelește cu un șal gros”, povestește Andrei.
De îndată ce curentul electric revine în apartamentul său, totul prinde viață. Bărbatul începe să pregătească mâncarea, să încarce telefoanele și pornește computerul. Se bucură chiar și animalele de companie: câinele Easy aleargă prin cameră, iar pisica Finik se strecoară leneșă de sub o pătură. „Măcar am devenit mai apropiați. Noaptea este frig, așa că ne lipim unul de altul ca să nu înghețăm”, zâmbește Andrei, mângâindu-și patrupedele.
Bărbatul crede că criza energetică din Transnistria va dura mult. Nu este pregătit să petreacă iarna într-un apartament fără lumină și încălzire, motiv pentru care deja caută o locuință pentru închiriat în Chișinău. „Mulți de pe malul stâng deja lucrează de mult pe malul drept. Dar asta e valabil mai ales pentru tineri sau persoanele de vârstă medie — lor le este mai ușor să se mute măcar temporar din cauza crizei. În schimb, pentru pensionari este mult mai dificil”, reflectă el.
Prietenul lui Andrei, Emil, locuiește într-o casă privată în centrul Tiraspolului. Energia electrică nu i-a fost întreruptă niciodată. El explică acest lucru prin faptul că în apropiere locuiesc oficiali și oameni de afaceri transnistreni, iar deconectarea lor de la utilități este încă evitată. „Ai văzut vila mare de la colț, când vii la mine? Se spune că acolo locuiesc rudele lui Smirnov (primul lider al Transnistriei — n.red. NM). Și toate casele de aici sunt la fel de luxoase”, povestește Emil.
Ambii bărbați sunt sceptici cu privire la ideea că criza energetică ar putea crea o oportunitate pentru reintegrarea Transnistriei.
„Oamenii de aici sunt ocupați cu problemele supraviețuirii și trăiesc în izolare. Gândul de reunificare cu Moldova nici măcar nu le vine în minte. Și ce fel de discuție despre reunificare poate exista dacă în societate nici măcar nu există o asemenea dezbatere? Oamenii nu înțeleg ce beneficii le-ar aduce reintegrarea”, spune Andrei.
Cu toate acestea, Emil consideră că criza energetică oferă Chișinăului o șansă de a „zgudui” Transnistria: „Sandu și alți politicieni moldoveni ar putea să se adreseze mai des direct oamenilor simpli de pe malul stâng, explicându-le că trăiesc în condiții groaznice. Până și Rusia i-a abandonat, iar autorităților locale și oligarhilor nu le pasă de problemele oamenilor. Pe ei îi preocupă mai mult cum să-și mențină puterea”.
Cu toate acestea, bărbatul se îndoiește că autoritățile moldovenești vor dori să comunice cu locuitorii din Transnistria. „Pentru ei noi suntem o amenințare, un electorat pro-rus. De aceea, nici Chișinăul, nici Tiraspolul nu se aud unul pe altul”.
„Se spune că pe 20 ianuarie vom avea gaze. Așteptăm”
Piața din Tiraspol este, ca de obicei, aglomerată și zgomotoasă. Vânzătorii își răsfață generos clienții cu produsele lor, iar cumpărătorii negociază activ. În piață, electricitatea nu se întrerupe. Camerele frigorifice pentru depozitarea cărnii, lactatelor și altor produse perisabile trebuie să funcționeze non-stop. „Dacă opresc frigiderul, toate produsele se alterează”, se plânge mătușa Liuba, o vânzătoare de brânzeturi.
Mătușa Liuba vine zilnic la piața din Tiraspol din satul vecin, Mălăiești, unde își are gospodăria. În sat, aproape toate casele sunt conectate la rețeaua de gaze naturale, dar ea și soțul său, deși au gaz în casă, au păstrat soba pe lemne, pe care acum o folosesc. „Ne-am aprovizionat cu lemne. Acasă e cald. Avem beci, acolo păstrăm toate produsele cât timp nu este electricitate”, povestește mătușa Liuba, oferindu-i reporterului, după brânza de capră, să guste și cașul proaspăt.
Femeia nu crede că criza din Transnistria va dura mult. Este convinsă că Rusia va relua în curând livrările de gaz gratuit: „Se spune că pe 20 ianuarie vom avea gaz. Așteptăm”. Mătușa Liuba nu știe de unde anume provine această informație, dar își amintește că i-a spus-o colega de tarabă. „Vacanțele școlare au fost prelungite până pe 20 ianuarie. Asta înseamnă că autoritățile știu ceva”, încearcă ea să argumenteze logic.
Aceeași colegă de tarabă, o femeie de vârstă mijlocie, Victoria, aprobă cu încredere că gazul va fi reluat pe 20 ianuarie. Nici ea nu știe de unde a apărut această dată, dar începe să reflecteze cu voce tare:
„Ei bine, pe 20 ianuarie e inaugurarea lui Trump. Apoi se va întâlni cu Putin. Probabil vor ajunge la o înțelegere privind Ucraina, și livrarea gazelor va fi reluată pentru noi”.
Ambele vânzătoare de la piață — mătușile Liuba și Victoria — sunt categoric împotriva oricărui ajutor din partea Chișinăului. Neîncrederea lor față de Chișinău este legată de convingerea că autoritățile moldovenești sunt responsabile pentru criza energetică, deoarece nu au reușit să ajungă la timp la un acord cu Moscova.
„Noi le-am dat curent ieftin timp de treizeci de ani, iar ei l-au vândut oamenilor lor la prețuri triple! Și acum ce? Au scuipat pe noi! Ce s-ar face fără noi? Nu avem nevoie de mila lor acum, ne descurcăm singuri!”, se revoltă mătușa Liuba.
„Vor să ne ia bani pe gaz, așa-i? Au trăit pe spatele nostru, au primit electricitate ieftină, iar acum ne obligă să plătim. Și-au pierdut orice urmă de conștiință!”, îi ține isonul Victoria.
Cu toate acestea, vizitatorii pieței vorbesc totuși despre întreruperile de curent electric și se plâng că acasă, fără încălzire, este insuportabil de frig. De parcă ar răspunde acestor plângeri, în mijlocul pieței răsună un anunț: „Restaurantul nostru cu bucătărie tradițională moldovenească vă încălzește în această iarnă! Bucătărie autentică moldovenească, dansuri moldovenești și tot farmecul țării noastre. Vă așteptăm la restaurantul nostru din centrul Tiraspolului!”
Anunțul plin de entuziasm a fost difuzat mai întâi în limba rusă, apoi în limba română.
„Vor să ne certe cu Rusia”
Locuitorii orașului Bender, situat pe malul drept al Nistrului, sub controlul autorităților transnistrene, recomandă vizitatorilor să treacă pe la cetatea Bender, principala atracție turistică a orașului, pentru a înțelege mai bine criza actuală:
„Acolo este restaurantul lui Krasnoselski. Dacă funcționează și au lumină, înseamnă că ei o duc bine”.
Complexul hotelier cu restaurant „Bastionul Vechi”, situat pe teritoriul monumentului arhitectural Cetatea Bender, era deschis. Spațiul generos al restaurantului era bine iluminat, iar aproape toate preparatele din meniu erau disponibile. „Nu ne opresc gazul și electricitatea. Putem pregăti totul în jumătate de oră”, au dat asigurări angajații.
Funcționa și centrul spa, oferind băi rusești, saună finlandeză și hamam. Esențial era doar să programezi vizita din timp. „Masaj, peeling, mături de mesteacăn sau de stejar în saună. Mergeți, nu veți regreta”, a insistat administratoarea complexului „Bastionul Vechi”.
La prima vedere, semnele crizei energetice erau greu de observat chiar și în orașul Bender. Doar discuțiile vârstnicilor de pe stradă despre întreruperile de curent electric sugerau că situația nu este deloc ușoară. „În centru mai avem lumină, dar în sud, la periferie, în primele zile am stat câte opt ore fără curent electric. Era un frig groaznic”, s-a plâns o pensionară unei femei.
Aceasta a fost de acord, dar a adăugat că și în zonele centrale oamenii stau ore întregi fără lumină: „Doar cei care au propriul sistem de încălzire au noroc. Ei nu depind de centralele termice, iar gaz încă mai este în conducte. Așa că se descurcă”.
Pe faleza din Bender era aglomerație. Mame tinere se plimbau cu copiii, tineri însurăței pozau pentru fotografi, iar câteva femei, așezate în foișoarele din apropiere, le urmăreau. Afară era neobișnuit de cald pentru o zi de iarnă.
„Cu vremea, cel puțin, am avut noroc! E mai cald decât în casă”, a spus una dintre femei. Cealaltă a răspuns: „Am supraviețuit războiului, anilor ’90, coronavirusului. O să trecem și peste asta. Avem în beci un butoi cu vin, ne vom încălzi”.
Femeile au râs, de parcă ar fi vrut să se convingă pe ele însele că criza energetică este trecătoare.
Însă tinerii nu erau la fel de optimiști. Barista Anea (nume schimbat), care lucrează într-o cafenea din centrul orașului Bender, era revoltată de indiferența autorităților locale și a celor de la Chișinău față de locuitorii malului stâng al Nistrului.
„Krasnoselski doar se promovează pe Telegram. Mai bine ar ieși să vorbească cu oamenii. Dar ce-i pasă de popor? Transnistrenii întotdeauna s-au descurcat singuri, iar acum, și Tiraspolul, și Chișinăul, ne-au abandonat: descurcați-vă cum doriți”, se plângea ea.
În discuție a intervenit prietena ei Svetlana, care venise să cumpere cafea:
„Sandu să fi trimis măcar o donație cu încălzitoare și pături pentru vârstnici. Ar fi putut să se adreseze oamenilor, să-i calmeze puțin. Noi am votat pentru ea, am mers până la Varnița. Ne simțeam mai mari patrioți decât moldovenii care au votat pentru Stoianoglo. Iar acum, fără lumină, fără căldură, și toți tac”, se revoltă tânăra.
Svetlana a locuit mulți ani la Moscova, unde s-a și căsătorit. Dar după ce Rusia a invadat Ucraina și a început mobilizarea, s-a mutat împreună cu soțul său în Bender.
Cel mai mult, cele două prietene sunt revoltate de inacțiunea oligarhului transnistrean Victor Gușan, proprietarul holdingului „Sheriff”.
„Toate supermarketurile lui, benzinăriile, întreprinderile, fermele de criptomonede — întregul său imperiu s-a bazat pe gazul gratuit din Rusia. Ar putea să cheltuiască niște bani și să cumpere gaze pentru oamenii din Moldova”, spune barista Anea.
„Măcar pentru o vreme, până când Rusia va relua furnizarea de gaze. „Sherif” nu falimenta din asta. Toți acești ani a muls Transnistria”, o susține prietena sa, Svetlana.
Cine anume a provocat criza energetică, fetele nu știu, dar sunt de părere că toți sunt vinovați.
„Chișinău, Tiraspol, Kiev – toți sunt la fel de vinovați. E clar un singur lucru: vor să ne certe cu Rusia”, spun ele convinse.
„Noi suntem oameni mici, nu decidem nimic aici”
În satul moldovenesc Varnița, aflat lângă Bender, oamenii stau zilnic fără lumină, deoarece sistemul local de alimentare cu energie depinde de cel transnistrean. După vizita Maiei Sandu în Copanca – un alt sat moldovenesc dependent de rețelele transnistrene – și promisiunile de a conecta astfel de localități la sistemul energetic moldovenesc, situația nu s-a îmbunătățit. Lumina continuă să se întrerupă aici, la fel ca în Transnistria, timp de 3–5 ore pe zi.
Electricitatea este disponibilă non-stop doar în supermarketul „Linella”.
„Avem generator propriu, nu depindem de liniile electrice transnistrene. La noi vin nu doar localnicii după produse, ci și mulți de pe malul stâng. N-ai cum funcționa fără lumină?”, explică vânzătorul Marian.
În parcarea supermarketului sunt multe mașini cu numere transnistrene. Un bărbat cu un cărucior plin cu produse așteaptă un taxi și se plânge că va trebui din nou să stea acasă fără lumină.
„Cum să le umbrești oamenilor sărbătorile! De parcă intenționat au oprit totul de Anul Nou”, spune el, trecând ușor de la rusă la română.
Bărbatul locuiește în Bender, dar face naveta zilnic la muncă pe malul drept. Nu vrea să se mute la Chișinău, deoarece costurile serviciilor comunale sunt mult mai mici în Transnistria. Totuși, ceea ce îl îngrijorează cel mai mult acum este perspectiva că locuitorii malului stâng vor trebui să plătească mult mai scump pentru lumină și gaze.
„Va trebui să plătim de trei ori mai mult! Așa „fericire” nu-mi trebuie”, spune el indignat.
Cu toate acestea, el nu este împotriva reintegrării Transnistriei cu Moldova, dar consideră că este prea devreme să se discute despre asta. În opinia sa, mai întâi trebuie rezolvată criza energetică. „Unirea e bună, dar doar în condiții rezonabile”, subliniază el, fără să explice ce ar presupune aceste condiții.
Pensionara Evghenia Ivanovna a venit și ea la supermarket după cumpărături. Povestește că locuiește în Varnița de aproape doi ani. Înainte, trăia la Chișinău și ieșea rar din oraș.
„La Varnița am avut casa părintească, dar stătea părăsită. M-am mutat aici imediat ce costurile utilităților din capitală au crescut vertiginos”, explică ea. Criza energetică actuală a luat-o prin surprindere.
„În apartamentul meu din Chișinău stau chiriași. Nu pot să-i dau afară pe frigul acesta”, oftează ea. Deocamdată, se încălzește cu un încălzitor electric, dar tot e frig în casă.
La stația de autobuz din Varnița, două femei discută aprins despre electricitate și gaze. Cea mai tânără crede cu tărie că soluția este unirea cu Moldova:
„Împreună cu malul drept vom intra în UE, vom avea mai mulți furnizori de energie. Oricum, mai devreme sau mai târziu, va trebui să plătim pentru lumină și gaze”, încearcă ea să-și convingă interlocutoarea.
„Dar ce depinde de noi? Noi suntem oameni mici, nu decidem nimic. Iar cei care au provocat această situație, demult trăiesc în Europa, iar noi ducem greul”, oftează femeia mai în vârstă. „Nu Krasnoselski era președinte când a fost războiul din ’92. Smirnov!”
Locuitorii din Varnița urmăresc programul întreruperilor de curent electric pe canalele de Telegram. Femeia mai în vârstă spune că nu este influențată de propagandă.
„Nu mă uit nici la televiziunile rusești, nici la cele transnistrene, nici la cele moldovenești. Toate informațiile le iau de pe internet”, afirmă ea, arătându-și telefonul. În el, o listă de canale transnistrene de Telegram cu știrile din Moldova.
„Am trecut și prin greutăți mai mari. Ne-am obișnuit să ne descurcăm. Ce rost are să ne plângem? Oricum nu depinde nimic de noi. Noi suntem oameni mici”, oftează ea adânc.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!
