Viață

„Reporteri fără Frontiere”: 67 de jurnaliști au fost uciși, iar peste 500 – trimiși în închisori, în 2025. Rusia, în top

Ecaterina Dubasova
| 9 decembrie, 2025
15:26

Organizația internațională „Reporteri fără Frontiere” (RSF), care apără libertatea presei și drepturile jurnaliștilor, a prezentat bilanțul anului 2025: 67 de jurnaliști uciși în mai multe țări, 135 dați dispăruți, 503 aflați în detenție și 20 – ținuți în captivitate. NewsMaker a analizat raportul RSF și explică cine este, potrivit organizației, principalul inamic al jurnaliștilor la nivel mondial, care țară poate fi considerată cea mai mare „închisoare” pentru presă și de ce în raport sunt menționate protestele din Statele Unite.

Jurnaliști uciși

Potrivit raportului prezentat de „Reporteri fără Frontiere”, în anul 2025, în lume au fost uciși 67 de jurnaliști. „Iată la ce duce ura. [Acești jurnaliști] nu au fost victime întâmplătoare. Ei au fost uciși. Ei au devenit ținte din cauza muncii lor. Critica la adresa presei – este legală. Critica trebuie să servească drept catalizator al schimbărilor care asigură supraviețuirea presei libere și binele public. Dar critica nu trebuie să se transforme în ură față de jurnaliști. În mare parte, această ură este alimentată intenționat de forțele armate și de organizațiile criminale. Iată unde ne conduce impunitatea pentru aceste crime și incapacitatea organizațiilor internaționale de a asigura dreptul jurnaliștilor la protecție în conflictele armate”, a menționat directorul general al RSF, Thibaut Bruttin.

Potrivit datelor „Reporterilor fără Frontiere”, cei mai mulți jurnaliști au murit în Gaza, sub loviturile forțelor armate israeliene. „Sub guvernarea [prim-ministrului Israelului] Benjamin Netanyahu, armata israeliană a comis o reprimare fără precedent în istoria recentă împotriva presei palestiniene. Pentru a-și justifica crimele, militarii israelieni au desfășurat o campanie globală de propagandă, răspândind acuzații nefondate, care îi prezintă pe jurnaliștii palestinieni drept teroriști”, se menționează în raport. Din cei 67 de jurnaliști uciși în 2025, cel puțin 53 au devenit victime ale războiului și ale organizațiilor criminale. 43% dintre crime au fost comise în Gaza. „Armata israeliană este cel mai rău dușman al jurnaliștilor”, se spune în raport.

A doua cea mai periculoasă țară pentru jurnaliști a devenit Mexicul. Acolo au murit nouă jurnaliști. „Ei reflectau evenimentele locale, vorbeau despre activitatea crimei organizate și legătura acesteia cu politicienii. Acești jurnaliști primeau amenințări directe cu moartea. Unul dintre ei — Calletano de Jesus Guerrero — se afla sub protecție de stat în momentul uciderii”, se menționează în raport.

În războiul din Ucraina au murit trei jurnaliști. Printre ei se numără fotoreporterul francez Antoni Lallican. Un alt jurnalist străin ucis este salvadorianul Javier Hercules, omorât în Honduras. Ceilalți jurnaliști au murit în timpul relatării evenimentelor din propria lor țară.

Deținuți

Potrivit raportului „Reporteri fără Frontiere”, pe 1 decembrie 2025, în 47 de țări se aflau în detenție 503 jurnaliști. Cea mai mare „închisoare” pentru jurnaliști rămâne China, unde după gratii se află 121 de reporteri. Pe locul al doilea se află Rusia, unde în închisori sunt deținuți 48 de jurnaliști, dintre care 26 sunt ucraineni.

Cel mai mare număr de jurnaliști străini se află în detenție în Rusia, urmată de Israel. „În 2025, Rusia a cunoscut cea mai dură reprimare a presei de la destrămarea URSS, ajungând la cea mai joasă poziție în Indexul libertății presei RSF (171). De când Vladimir Putin a venit la putere în anul 2000, jurnaliștii sunt amenințați, închiși, agresați și uciși”, se spune în raport.

Prizonieri

În plus, potrivit organizației „Reporteri fără Frontiere”, 20 de jurnaliști se află în prezent în captivitate, toți fiind bărbați. Șapte dintre ei au fost răpiți de rebelii houthi în 2025, ceea ce face din Yemen țara cu cel mai mare număr de răpiri de jurnaliști în ultimele 12 luni. În Siria, numeroși jurnaliști capturați de grupări armate încă înainte de căderea regimului lui Bashar al-Assad, în decembrie 2024, sunt în continuare considerați dispăruți.

Dispăruți fără urmă

În total, în lume, pe data de 1 decembrie 2025, 135 de jurnaliști erau considerați dispăruți fără urmă. Dintre ei, 126 sunt bărbați și nouă sunt femei. Cei mai mulți jurnaliști dispăruți sunt în Siria — 37. Pe locul al doilea se află Mexicul (28), pe al treilea — Irakul (12).

Jurnaliștii care reflectă protestele

În raport au fost evidențiați în mod special jurnaliștii care reflectă protestele. Organizația a numit anul 2025 „anul violenței împotriva jurnaliștilor în Serbia”. „De la începutul protestelor anticorupție, declanșate de prăbușirea mortală a unui acoperiș al gării în noiembrie 2024, angajații mass-media din Serbia, care au reflectat manifestațiile, au fost supuși la cel puțin 98 de atacuri fizice, dintre care 91 au avut loc după 1 ianuarie 2025. Aproximativ jumătate dintre aceste atacuri au fost comise de poliție, în condiții de totală impunitate, într-un climat format de atacurile verbale la adresa presei ale președintelui Aleksandar Vučić. El se află pe lista RSF a «prădătorilor libertății presei»”, se arată în raport.

Raportul subliniază în mod special 27 de atacuri asupra angajaților din mass-media din Los Angeles (SUA), în timpul protestelor împotriva raidurilor federale îndreptate împotriva imigranților ilegali. „Aceste atacuri au fost comise atât de poliție, cât și de manifestanți. Incidente similare au fost înregistrate în orașele Cincinnati și Chicago”, se menționează în raport.

Jurnaliști în exil

O problemă deosebită rămâne și „exilul jurnaliștilor”. Mulți dintre ei sunt nevoiți să-și părăsească țările din cauza politicii represive a autorităților și a epurării țării de mass-media independente. Cu această problemă se confruntă tot mai des jurnaliștii din Rusia, Afganistan, Belarus și El Salvador. Afganistanul a fost părăsit de 134 de jurnaliști. Totodată, jurnaliștii nevoiți să părăsească țara se confruntă tot mai frecvent cu refuzul de eliberare a vizelor de către statele în care caută adăpost. În Pakistan, autoritățile nu doar că au încetat să prelungească vizele de ședere, dar au introdus și o politică de expulzare. „Peste 20 de jurnaliști afgani din Pakistan, susținuți de RSF, riscă să fie trimiși în Afganistan, unde îi amenință urmărirea penală, închisoarea și chiar tortura”, se menționează în raport.

Din Rusia au fugit 48 de jurnaliști. Unii dintre ei se confruntă cu persecuții transnaționale. „Din anul 2022, aproximativ 70 de jurnaliști au devenit ținta arestărilor sau a condamnărilor în lipsă, iar 30 dintre aceste cazuri au avut loc în primele nouă luni ale anului 2025”, se arată în raport. În pofida dificultăților enorme cu care se confruntă acești jurnaliști, 55% dintre ei și-au continuat activitatea de reporteri în exil.

Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.

Vreți să susțineți ceea ce facem?

Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.

Susțineți NewsMaker!

If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.

jurnaliști, mass-media, raport 2025, Reporteri fără Frontiere, rusia, top

Știri similare

Politică

Gaidarji îi răspunde lui Buzu în disputa privind reforma administrativ-teritorială în Găgăuzia: „Cel care a ales să manipuleze este domnul Buzu”

Video

(VIDEO) Guțul folosește apă murdară/Moldova oferă reducere Ucrainei/Tiraspolul ascunde un fugar polonez?

Viață

„Este un patriot” vs „Se putea cere traducerea”. Reacții după ce ministrul Apărării a refuzat să răspundă în rusă unei jurnaliste

Ana-Maria Dolghii
| 12 august, 2026
19:17

Gestul ministrului Apărării, Anatolie Nosatîi, la conferința de presă de la Guvern din 12 august, când a refuzat o întrebare în rusă, a provocat un val de comentarii în mediul online. În timp ce unii și-au exprimat susținerea față de reacția oficialului, alții au menționat că ministrul ar fi putut solicita traducerea întrebării. NewsMaker vă prezintă o selecție a reacțiilor.

Ex-consilierul municipal Ruslan Verbițchi a catalogat gestul ministrului Apărării drept unul „de divizare”.

„Se vede ca, pentru ăștia de la PAS a trecut campania electorală, iar până la viitoarea, moldovenii uită repede, mai ales, dacă va fi vreo stare de urgență, și alegeri nu vor mai fi. (…) Azi, iese ministrul Apărării și răspunde presei vorbitoare de rusă căreia pas voia să-i deschidă televiziune de zeci de milioane din bugetul statului, că nu înțelege în limba rusă, în mod ostentativ și provocator. Care e scopul acestei inițiative de intrigă și de divizare, pentru ce UE a dat saci cu bani pentru coeziune și reziliență?! Și e cu atât mai grav, cu cât este vorba despre ministrul Apărării, care pune gaz pe foc, într-o societate panicată, la un pas de război, ca și distanță, și pe zi ce trece, și ca și timp”, a declarat Ruslan Verbițchi.

La rândul său, expertul Institutului pentru Politici și Reforme Europene, Daniel Vodă, a spus că gestul lui Anatolie Nosatîi ar putea fi perceput ca „o mustrare publică”.

„Din capul locului vreau să spun că-l respect mult pe domnul Ministru Anatolie Nosatîi. Este un patriot. Totodată, un ministru, reprezentant al autorității, „educă” public o jurnalistă, reprezentantă a unei profesii libere, de la tribuna Guvernului. Chiar dacă intenția a fost promovarea limbii române, asimetria de putere schimbă inevitabil sensul scenei. Pentru o parte a publicului, aceasta nu va fi percepută ca o lecție despre limba oficială, ci ca o mustrare publică. Dacă ministrul chiar nu a înțeles întrebarea, soluția instituțională era simplă: solicita traducerea și răspundea în limba română. Limba oficială era respectată, întrebarea era auzită, iar demnitatea nimănui nu era pusă în discuție”, a menționat acesta.

Fosta președintă a Asociației Naționale a Restaurantelor și Localurilor de Agrement din Moldova, Aneta Zasavițchi, a spus că exprimarea în rusă este o metodă de a oferi cetățenilor vorbitori de această limbă o sursă alternativă de informare, în lupta pentru combaterea dezinformării.

„Nu știu dacă ministrul cunoaște sau nu limba rusă și nici nu cred că aceasta este întrebarea importantă.
Poți să nu cunoști o limbă. Poți să nu te simți confortabil să răspunzi în ea. Poți cere traducerea întrebării și poți răspunde în limba română. Dar mai există un aspect pe care cred că îl ignorăm prea ușor. Tot noi ne plângem că o parte dintre cetățenii vorbitori de rusă se informează preponderent din presa de limbă rusă din afara Republicii Moldova și ajung astfel mai ușor în raza propagandei și a dezinformării. Atunci care este alternativa pe care le-o oferim? Dacă vrem să ieșim din acest cerc, trebuie să le oferim acces la informație corectă, credibilă și produsă aici, în Republica Moldova, inclusiv în limbile pe care le înțeleg. Nu pentru a diminua rolul limbii române, ci tocmai pentru ca informația instituțiilor noastre și realitățile țării noastre să ajungă la cât mai mulți dintre cetățenii noștri”, a spus Aneta Zasavițchi.

Fondatorul PR-agency PARC Communications, Alexandru Bejenari, a subliniat că oficialul ar fi putut proceda într-un alt mod.

„Cunoașterea limbii române îi oferă fiecărei persoane mai multe oportunități de a trăi, munci și evolua în propria țară. Statul trebuie să creeze condiții reale pentru învățarea acesteia și să extindă în mod constant aria în care limba română este utilizată. Statul are dreptul să impună cerințe lingvistice acolo unde acestea sunt cu adevărat necesare. Însă regulile trebuie să fie clare și echilibrate. Una este să stabilești astfel de reguli și cu totul alta să transformi o persoană într-un exemplu de „educare” publică. La briefing se putea răspunde pur și simplu în limba română sau se putea cere traducerea întrebării, dacă aceasta nu era înțeleasă. Astfel, statutul limbii de stat ar fi fost respectat, iar situația nu s-ar fi transformat într-un nou motiv de distanțare și neîncredere reciprocă”, a menționat Bejenari.

Fostul președinte al Curții Constituționale, Alexandru Tănase, a spus că reacția lui Anatolie Nosatîi a fost un „mesaj politic”.

„Apărătorii de serviciu ai limbii ruse au reacționat imediat. Și mă întreb, domnilor: ce anume ați fi vrut să se întâmple? Cum ar trebui să reacționeze ministrul Apărării al unei țări al cărei spațiu aerian este încălcat aproape zilnic de drone rusești? Cum ar trebui să privească un oficial de stat limba unei țări agresoare care ucide zi de zi oameni în Ucraina vecină? (…) Vă așteptați ca Ministerul Apărării să deschidă cursuri de limba rusă? (…) Reacția ministrului Nosatîi a fost, de fapt, un mesaj politic foarte clar. Iar despre rusofobie se poate vorbi aici cam în aceeași măsură în care se poate vorbi despre frica de pești atunci când cineva refuză să înoate lângă un rechin”, a declarat Alexandru Tănase.

Iar ex-ministrul Apărării, Anatol Șalaru, a spus: „În războiul cu care se confruntă Republica Moldova, apărarea nu presupune doar protejarea frontierelor, ci și apărarea dreptului nostru de a ne păstra identitatea. Limba rusă nu a fost un dat al genezei noastre, ci un instrument de deznaționalizare impus prin forță. În preajma sărbătoririi a 35 de ani de independență, folosirea limbii ruse nu este o manifestare a coeziunii sociale, ci continuarea unui imperialism lingvistic de care nu reușim să scăpăm. Corectitudinea politică nu va vindeca rănile istoriei. Putem ierta, dar nu ne mai permitem să uităm. Republica Moldova are ca limbă de stat limba română. Felicitări ministrului Apărării, Anatolie Nosatîi, pentru atitudine!”.

Amintim că, pe 12 august, în timpul unei conferințe de presă, ministrul Apărării, Anatolie Nosatîi, a întrerupt o jurnalistă NewsMaker care îi adresa o întrebare în rusă. Deși în CV-ul său menționează că vorbește această limbă și că a urmat timp de patru ani studii militare în Ucraina, oficialul a declarat: „Nu vă înțeleg”. După ce reporterul și-a reformulat întrebarea în română, ministrul i-a răspuns și a felicitat-o pentru că vorbește în limba de stat.