Pe tot parcursul lunii decembrie, divizat de războiul din Ucraina, fostul spațiu post-sovietic a vizionat și a discutat serialul „Слово пацана: Кровь на асфальте” („Pe cuvânt de onoare: sânge pe asfalt”) – despre bandele de adolescenți din Kazan de la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut. Serialul rusesc a fost vizionat în Moldova, în Rusia și în Ucraina, care a fost atacată de Rusia în februarie 2022. Ministerul Culturii din Ucraina a făcut chiar și o declarație specială în care condamnă distribuirea serialului.
NM a discutat cu producătorul executiv al serialului, care este originar din Fălești, Republica Moldova, Serghei Biriucov, despre scena finală, care ar fi putut fi filmată la Chișinău (dar nu a fost filmată), și a încercat să afle de ce serialul a devenit atât de popular în cele două țări care luptă.
„Sunt un regizor călit”
Serghei, povestește-ne despre tine. Te-ai născut în Moldova. Când ai plecat în Rusia și ai început să faci filme acolo?
M-am născut în 1984 la Fălești. Mama mea încă locuiește acolo până astăzi. Am studiat la școala din Fălești, în 2005 am plecat în Rusia în căutarea unui loc de muncă, iar în 2007 am început să lucrez în cinematografie.
Adică mai mult de cincisprezece ani?
Da, sunt un regizor călit. Am filmat și serialul „Carmelita”. La început am lucrat ca administrator de studio.
Care sunt particularitățile funcției de producător executiv?
Un producător executiv se ocupă de o mulțime de lucruri, de la castingul actorilor, până la angajarea regizorului și operatorilor. Pentru a crea un ansamblu armonios, dar nu unul mediocru.
Cât de des pot fi create ansamblurile armonioase?
Nu prea des. Pentru că oamenii buni sunt mereu ocupați pe piață, este greu să-i găsești și încă să fie și disponibili în momentul în care ai nevoie tu de ei.
„Au vrut să filmeze scena finală în Moldova”
Dacă e să vorbim despre serialul „Слово пацана: Кровь на асфальте”(„Pe cuvânt de onoare: sânge pe asfalt”) – aceasta este o privire interesantă asupra istoriei noastre. Cum ai început să lucrezi la această poveste?
„Слово пацана: Кровь на асфальте” („Pe cuvânt de onoare: sânge pe asfalt”) este, într-adevăr, povestea noastră. Sunt aproape sigur că la Chișinău, în anii 90, s-a întâmplat același lucru. La acest proiect m-a invitat producătorul general al serialului, Galina Strijevskaia, am lucrat împreună mulți ani. Am făcut împreună filmul „Елки новые” și „Елки последние” („Brazi noi” și „Ultimii brazi”), am fost producător executiv la aceste pelicule. Iar Jora Krîjovnikov este un regizor dificil, am lucrat și cu el, trebuie să alegi foarte riguros personalul pentru el. Jora Krîjovnikov nu este massmarket, el filmează odată în cinci ani.
Aveai planuri să filmezi unele scene în Moldova, nu-i așa?
Da, scena finală a celui de-al optulea episod, care a fost refilmată (după ce a fost lansată pe site-urile pirat – NM), am vrut să filmăm în Moldova. Aveam nevoie de un tren verde tipic de la sfârșitul anilor 70 – începutul anilor 80, trenul care m-a transportat cândva la Moscova pe raftul de sus, lângă toaletă. Era al 47-lea și al 42-lea [numărul trenului], îmi amintesc și acum.
Am telefonat pe întreg teritoriul fostei URSS în căutarea unui tren. Aproape peste tot astfel de trenuri mai sunt doar în muzee. Mi-am adus aminte de Moldova și l-am contactat pe producătorul Serghei Mardari. Făcusem deja calculele necesare, dar eram deja în procesul „operațiunii militare speciale” (așa este numită în Rusia invazia militară din Ucraina – NM) și au început sancțiunile. Ne era teamă că un grup de actori nu va avea voie să intre în Moldova. Și am anulat această expediție la Chișinău.
Aici, în Moldova și în întreaga lume, nu este numită „operațiune militară specială”, ci invazia rusă din Ucraina. Și am vrut să întreb – acesta este un serial realizat în Rusia, dar a fost urmărit și în Ucraina, împotriva căreia Rusia poartă un război. Chiar și în ciuda faptului că Ministerul Culturii al Ucrainei a condamnat oficial distribuirea serialului. De ce este atât de popular acest serial totuși?
Noi nu politizam. Dar există cifre, există statistici despre descărcări ale serialului, a coloanelor sonore – Ucraina este lider la vizualizări și descărcări.
În opinia dumneavoastră, cu ce are aceasta legătură? Nu am trăit încă această poveste [a anilor 80 – 90], care, după cum se dovedește, este una comună?
În primul rând, selecția actorilor – toți sunt frumoși, în special băieții. În al doilea rând, în Ucraina, să fim sinceri, nu există mult conținut de calitate pentru acei oameni care vorbesc limba rusă. După părerea mea, oamenii sunt puțin înfometați de lucruri interesante și aici avem un produs atât de calitativ, care merită atenție. Serialul este în general despre Tatarstan. Chiar și în Rusia a existat o problemă pentru obținerea permisiunii de a difuza acest serial. Dar aceasta este istoria, de ce ar trebui să renunțăm la istorie? Trebuie să ținem minte ce a fost și ce este. Și să ne gândim ce va fi și în ce direcție să ne educăm copiii.
„Moldova este țara mea, dar și Rusia este țara mea”
Acum cariera ta este legată de Rusia, dar ți-ar plăcea să filmezi ceva în Moldova?
Desigur. Mi-e dor de Moldova și mi-ar plăcea să fac un film aici, dar acest lucru este puțin probabil să se întâmple în viitorul apropiat. În țară nu există industrie. Trebuie să faci un film pentru ceva anume, ca să fie vizionat de public. Acest lucru necesită fonduri, dar în Moldova nu există piață. Sau statul oferă bani, dar [el] nu prea are bani, pentru că are alte griji. Iar sponsorii nu sunt interesați, pentru că trebuie să „lupți”: cine îl va cumpăra? Posturile TV care sunt și ele sărace? Un film are nevoie de un scenariu bun și de actori vedete. Trebuie să creăm un mediu confortabil ca oamenii să vină.
În același timp, avem o natură frumoasă, clădiri sovietice autentice. Eu cunosc Moldova, aceasta este țara mea.
Mai percepeți Moldova ca pe o patrie?
Da. Mulți dintre conaționali— ne întâlnim la filmări — se stânjenesc să spună că sunt din Moldova. Și îi întreb: „Și ce? Este aceasta o republică bananieră? Da, Moldova, da, o țară săracă, nu avem nici gaz, nici petrol. Dar avem un pământ binecuvântat, oameni și munca noastră. Toate acestea ar trebui apreciate. Da, Moldova este țara mea, dar și Rusia este țara mea. Pentru mine, nu contează de unde este o persoană sau unde s-a născut, principalul este persoana, atât.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!
