Tăcerea înseamnă consimțământ? Galina Tüfekçi, soția unuia dintre profesorii turci care au fost expulzați, despre „justiția” moldovenească
Full Article 5 minutes read

Tăcerea înseamnă consimțământ? Galina Tüfekçi, soția unuia dintre profesorii turci care au fost expulzați, despre „justiția” moldovenească

Singurul inculpat în cazul expulzării ilegale a celor șapte profesori turci, fostul șef al SIS, Vasile Botnari, a fost condamnat în timpul unui proces secret. El a fost condamnat ori la o perdeapsă cu suspendare, ori la o simplă amendă – nici societatea moldovenească, nici rudele victimelor nu au fost informate despre acest lucru. Galina Tüfekçi, soția lui Feridun Tüfekçi  unul dintre profesorii turci expulzați ilegal, a scris un editorial pentru NM despre viața după răpirea soțului și despre „justiția” din Moldova.

Au trecut doi ani tragici pentru familia mea și pentru alte șase familii, în care cresc 12 copii minori, șase dintre ei fiind cetățeni ai Moldovei. Dar conducerea țării, care a admis această crimă îngrozitoare, n-a făcut nimic până acum ca acești copii să aibă o copilărie fericită.

În popor se spune că tăcerea înseamnă consimțământ. Și eu, ca unica cetățeană a Moldovei dintre soțiile cetățenilor turci care au fost expulzați, percep această tăcere ca fiind un consimțământ al celor întâmplate la 6 septembrie 2018, chiar dacă în luna februarie 2020, procurorul general al Republicii Moldova, domnul Stoianoglo a prezentat scuze publice acestor familii.

Vreau să-l întreb pe președintele RM, ce a făcut el personal pentru remedierea acțiunilor ilegale din partea Republicii Moldova pentru cetățenii săi? Cine va răspunde pentru copilăria călcată în picioare a copiilor mei, care nu mai poate fi întoarsă niciodată și nimic nu mai poate fi schimbat? Cine va răspunde pentru încălcarea drepturilor și obligațiilor constituționale în raport cu familia mea în care cinci persoane sunt cetățeni ai RM? Cine va răspunde pentru destinele distruse ale copiilor, soțiilor, mamelor, taților, fraților, surorilor și, în sfârșit, ale celor șapte profesori? Cine?…

Nu poți să-ți construiești fericirea pe nefericirea altuia. Adesea mă întreb: de ce statul meu a procedat atât de dur, unde sunt acele adevăruri elementare care au fost stabilite de către familie și școală?

Una dintre concluziile principale la care am ajuns în acești doi ani tragici este că Patria este ceea ce ți-i dat de Cel de Sus și această dragoste nu ți-o poate lua nimeni, iar statul în care trăiești este ceea ce creează oamenii. Și e foarte trist că noi trăim în secolul 21, când în statul nostru ar putea deveni teroriști cei mai deschiși și cei mai buni oameni, pe care marile puteri ale acestei lumi i-ar putea invidia pentru onestitate și cumsecădenie.

În ce privește „justiția” săvârșită în Republica Moldova în cazul soțului meu și al colegilor săi, noi ne-am convins încă o dată că despre justiție  nici nu poate fi vorba – este o continuare a aceluiași consimțământ tacit.

Iar pentru cei care au participat la această crimă murdară și odioasă, e prea puțin probabil că se va găsi o lege prin care ei ar răspunde pe deplin pentru acțiunile lor. Pentru că ei au ridicat mâna asupra ceea ce e mai sfânt – VIAȚA oamenilor.

***

În dimineața de 6 septembrie 2018, colaboratorii SIS au reținut șapte colaboratori ai rețelei de licee moldo-turce „Orizont” și i-au dus într-o direcție necunoscută. Mai târziu, fără niciun proces și fără nicio judecată, ei au fost expulzați din Moldova în Turcia, unde au fost condamnați la detenție pe termene îndelungate.

Expulzarea a fost ilegală. Toți colaboratorii liceelor au cerut azil în Moldova și puteau fi expulzați din țară doar prin decizia de judecată. Unii au trăit în Moldova mai mult de 20 de ani, mulți au avut familii aici. Autoritățile Moldovei nu au avut dreptul de a-i transmite autorităților Turciei, unde ei au fost amenințați cu tortură și persecuție politică.

În luna iunie 2019, CEDO a declarat Moldova vinovată de încălcarea drepturilor omului în cazul expulzării profesorilor și a obligat țara noastră să le plătească prejudicii a câte 25 mii de euro. Abia peste un an după expulzarea profesorilor turci, Procuratura municipiului Chișinău a inițiat o urmărire în acest caz.

În luna februarie 2020, a devenit cunoscut faptul că în acest caz a rămas un singur inculpat – Vasile Botnari, fostul director al SIS. În luna septembrie, procurorul general Alexandr Stoianoglo a comunicat că Botnari a fost condamnat la un termen cu suspendare și că acesta va achita 125 mii de euro familiilor victimelor, conform deciziei CEDO.

În ziua următoare, a apărut o informație despre faptul că pentru această infracțiune, Botnari nu s-a ales nici măcar cu un termen cu suspendare, ci cu o amendă. În presă a apărut un fragment din textul sentinței, care confirmă acest fapt. Încă nimeni nu a confirmat autenticitatea acestuia, dar nici nu a infirmat-o. Sentința propriu-zisă rămâne secretizată totalmente.

x
x

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: