Acum un an, pandemia de coronavirus a închis pentru prima dată frontierele. Cineva și-a pierdut serviciul, altcineva – oportunitatea de a călători. Diana Boțan, o locuitoare din Moldova, a pierdut posibilitatea de a cumpăra pentru fiul său, care suferă de o boală rară, medicamentele care pur și simplu nu există în Moldova. Și fără de care copilul nu poate supraviețui. NM prezintă, cum se descurcă această familie peste un an, cum Ministerul Sănătății (nu) o ajută să facă rost de medicamente și să le plătească și de ce în Moldova este complicat să fii o persoană diagnosticată cu o maladie rară.
„Companiile farmaceutice vin doar dacă este rentabil”
Diana Boțan a fost nevoită să lupte pentru viața fiului său practic din primele zile de la naștere. Când Sașa avea patru luni, medicul care a efectuat encefalograma a presupus pentru prima dată că micuțul suferă de o boală rară – epilepsie mioclonică infantilă severă, cunoscută și ca sindromul Dravet.
În anul 2012, această boală nu putea fi confirmată în Moldova. Diana povestește că familia sa a fost mai întâi la Moscova, apoi, la sugestia medicilor din capitala Rusiei – în Italia, pentru a face un test genetic. Diagnosticul a fost confirmat în clinica Gemelli din Roma. Sașa avea atunci opt luni.
Sindromul Dravet este o formă genetică rară a epilepsiei, în care copilul este în totalitate dependent de medicamente. Accesele de epilepsie pot fi provocate de emoții pozitive și cele negative, o simplă răceală, sunete bruște, lumină puternică. Practic, orice factori iritanți. Convulsiile pot fi ținute sub control doar prin medicamente, iar dacă nu lupți cu ele – copilul poate deceda.
Însă cele mai multe dintre medicamentele necesare nu erau de găsit în Moldova nici acum șapte ani, nu există nici astăzi.
„Companiile farmaceutice vin pe piață doar dacă este rentabil. La noi însă, în toată țara cunosc doar șase cazuri de sindrom Dravet. În unul dintre acestea, o fetiță de șapte ani, a decedat cu vreo două săptămâni în urmă. Iar Ministerul Sănătății nu achiziționează centralizat medicamentele necesare”, precizează Diana.
„Aranjam medicamentele pe fundul valizei”
Drept urmare, începând cu anul 2013, Diana și fiul său pleca sistematic în Italia după medicamente și pentru investigații. Parțial, le-a mers: datorită unei comunități de părinți care au copii cu aceleași probleme, Diana a reușit s-o găsească pe Charlotte Dravet, medicul care în anul 1978 a descris pentru prima dată acest sindrom. De atunci, anume aceasta stabilește tratamentul pentru Sașa. Datorită ei, copilul a fost inclus într-un program de doi ani de cercetare a unui nou medicament împotriva epilepsiei care a fost aprobat deja în SUA, dar continuă să fie testat clinic.
Însă Diana menționează că „alegerea medicamentelor rămâne a fi o ruletă rusească”. Un singur medicament este insuficient pentru a ține sub control crizele de epilepsie. Ani în șir, Diana a cumpărat și a adus cu valizele medicamente din Italia.
„Eu personal am cumpărat medicamente antiepileptice de la Roma. Acum, el are nevoie de cinci medicamente. De obicei, cumpăram pentru o jumătate de an, le aranjam pe fundul valizei și treceam astfel vama. La Roma, înainte de zbor, nu ne-au oprit niciodată, și nici la noi. Probabil, pentru că vedeau copilul în cărucior”, menționează Diana.
В отдельные годы она тратила на лекарства 240-260 тыс. леев в год. Молдавский минздрав до сих пор вместо лекарств предлагал только компенсации за лечение. Для этого ежегодно надо собирать досье, которое рассматривает специальная комиссия и решает, сколько денег она готова выделить на конкретный случай.
Uneori, ea cheltuia câte 240-260 mii de lei anual pentru medicamente. Până acum, Ministerul Sănătății din Moldova propunea în schimbul medicamentelor doar compensarea cheltuielilor pentru tratament. Pentru aceasta, în fiecare an, ea trebuie să întocmească un dosar care este examinat de o comisie specială și aceasta decide, câți bani este gata să aloce pentru fiecare caz concret.
„M-am adresat pentru prima dată la Ministerul Sănătății în anul 2015. Pentru că până la 18 ani, copiii au dreptul la medicamente și tratament gratuit. La Ministerul Sănătății nu mai este o noutate că există un asemenea caz. Dar de fiecare dată, când este un ministru nou, trebuie să explic totul din nou”, precizează Diana.
„Toți sunt ocupați de pandemie”
În perioada pandemiei, imperfecțiunea acestui mecanism a devenit deosebit de evidentă. În luna martie 2020, în Moldova a fost instituită stare de urgență din cauza coronavirusului, iar în toată lumea s-au închis frontierele. Diana a început să scrie la Ministerul Sănătății. Până în luna mai, i-au rămas medicamente doar pentru două săptămâni, dar așa și nu avea un răspuns de la minister.
Anume atunci au intervenit în această situație avocații de la Promo-LEX, cu susținerea Fundației Soros-Moldova. Apărătorii drepturilor omului s-au adresat cu o scrisoare către președintele de atunci Igor Dodon, prim-ministru, ministrul sănătății, procurorul general. Astfel, cazul lui Sașa Boțan a ajuns și la deputați: la audierile din parlament, ex-ministrul Viorica Dumbrăveanu a fost întrebată direct despre modul în care ministerul gestionează această situație. Dumbrăveanu a recunoscut că problema există și că nu numai un copil s-a confruntat cu aceasta.
Datorită intervenției din partea apărătorilor drepturilor omului, Diana a reușit să obțină în anul 2020 compensarea completă a costurilor pentru medicamentele pe care le-a procurat un an mai devreme – peste 2800 de euro. Administrația prezidențială a transmis o parte din medicamentele necesare prin intermediul Ambasadei Moldovei la Roma. În luna iunie 2020, Ministerul Sănătății i-a transmis Dianei o scrisoare care trebuia să-i permită să aducă medicamente în țară în mod oficial. Până nu de mult, ea nu a putut beneficia de aceasta din cauza hotarelor care încă erau închise.
Diana susține că un an mai târziu, „problema așa și nu s-a rezolvat” radical. „M-am adresat către Ministerul Sănătății, dar toți cei de acolo sunt ocupați de pandemie. Ei nu ne pot aduce medicamente”, afirmă Diana.
„Ne forțează să aducem medicamente prin contrabandă”
Pe parcursul ultimului an, medicamentele ajungeau la Sașa prin colete. „În timpul pandemiei, prietenii mei, colegii de clasă care trăiesc peste hotare cumpărau și ne transmiteau medicamentele prin microbuze sau le aduceau când reveneau acasă. Se întâmpla că le ascundeau în bagaje, ca să nu apară conflicte. Reiese că pentru a-mi asigura copilul cu medicamente, sunt forțată să le aduc prin contrabandă”, povestește Diana.
Numai în anul 2020, ea a cheltuit 1600 de euro pentru medicamente. Această sumă a fost relativ „mică” datorită ajutorului gratuit din partea foștilor conaționali.
„Ne-au transmis câteva cutii cu medicamentul Buccolam. Acesta costă 135 de euro pentru patru doze. Ne-au ajutat familiile care știu ce înseamnă asta, concetățenii noștri care au copii ca al nostru. Ei luau din ceea ce aveau în plus și ne transmiteau nouă. Acolo, ei primesc gratuit aceste medicamente”, ne mai spune Diana.
Ea susține că Buccolam este necesar pentru ameliorarea acceselor acute. Și acesta ar putea fi necesar în cantități foarte mari. „De exemplu, într-o săptămână, patru zile la rând, dimineața, copilul avea accese prin somn. Fiecare dintre aceste crize erau stopate cu Buccolam. Iată, reiese că într-o săptămână am cheltuit medicamente în valoare de 135 de euro. Iar eu nu pot să știu cu exactitate, câte accese vor fi timp de o lună”, mărturisește Diana.
Abia în luna aprilie, ea și fiul său au reușit pentru prima dată în ultimul an să plece în Italia pentru investigații și pentru medicamente. Ea încă nu poate conta decât pe compensații de la Ministerul Sănătății.
„În cazul copilului meu, noi nu alegem medicamentele care sunt mai scumpe. Am testat diferite medicamente, unele nu ne mai ajutau deja. Aceasta se schimbă mereu: e nevoie de un mix de medicamente care „mai știi, poate ajută”. La cei opt ani ai băiatului, noi am exclus deja câteva medicamente care erau ineficiente și nu vom mai reveni la ele”, precizează Diana.
„În șase ani nu s-a schimbat nimic”
Diana mai spune că în Italia s-au format comunități întregi de părinți cu copii care suferă de sindromul Dravet. Printre aceștia sunt și emigranți din Moldova: „Părinții au plecat și nu au de gând să revină doar pentru că acolo, copilul are acces la tratament gratuit”. De exemplu, o fetiță de doi ani, fiica unor cetățeni moldoveni din Italia, primește gratuit medicamentul Epideolex bazat pe canabinoide. O fiolă costă aproape 1400 de euro.
„În țările UE, în cazul unor astfel de maladii rare, totul se oferă gratuit. În Letonia, de exemplu, timp îndelungat a fost un singur caz de sindrom Dravet. Și statul achiziționa pentru acest copil medicamente pentru un an, gratuit, în baza deciziei comisiei. […] La noi, reiese că „rezolvă singur, cum vrei”. Și la sfârșitul fiecărui an, eu scriu cerere la Ministerul Sănătății și rog să-mi fie returnate cheltuielile, ca în anul următor să pot să găsesc și să cumpăr singură medicamentele”, ne destăinuiește Diana.
Potrivit afirmațiilor sale, „în ultimul an nu s-a schimbat nimic, așa cum nu s-a schimbat nici în ultimii șase ani”. Ea spune că este nevoită și acum „să meargă cu mâna întinsă”.
Diana recunoaște că s-a gândit de mai multe ori să emigreze. Dar ea crește copilul de una singură și nu reușește să îmbine emigrarea cu serviciul și cu grijile pentru fiul său. Din cauza acceselor frecvente, copilul are nevoie permanentă de îngrijire. Potrivit Dianei, accesele împiedică dezvoltarea intelectuală: la cei 8 ani și jumătate ai săi, Sașa nu vorbește. „Trebuie să fiu cu copilul, trebuie să continuu să lucrez. Deocamdată nu am posibilitatea să plec”, cugetă Diana.
„E prea multă birocrație”
Acesta a fost primul astfel de caz în practica asociației Promo-LEX. Nicoleta Hriplivîi, apărător al drepturilor omului, menționează că problema propriu-zisă este una sistemică.
Avocatul precizează că astăzi, Ministerul Sănătății nu are o bază de date unică despre persoanele diagnosticate cu maladii rare. Și nici un mecanism clar de compensare a costului medicamentelor și a achiziționării acestora nu există. „Problema e că Diana Boțan a început «să lupte», dar mulți sunt neputincioși și nu pot obține medicamente. A trebuit să împingem din urmă, e prea multă birocrație. Dar și până la pandemie, situația a fost aceeași”, subliniază apărătorul drepturilor omului.
Potrivit afirmațiilor lui Hriplivîi, Ministerul Sănătății ar trebui să elaboreze un pachet complet de norme ce țin de maladiile rare care deocamdată nu se tratează în Moldova sau pentru care în țara noastră nu există medicamente. Însă activitatea grupului de lucru care se ocupa de această chestiune a fost stopată din cauza pandemiei. În această situație critică, ministerul ar trebui să fie mai activ: „Ministerul Sănătății ar trebui să se miște”, consideră jurista.
„În România, de exemplu, sunt cei care, cu o anumită maladie, pot trăi și până la 60 de ani, dar la noi, acești pacienți rareori ajung până la 30 de ani. Totul e pentru că acolo, statul asigură asistență”, consideră Hriplivîi.
Despre agravarea situației privind medicamentele în perioada pandemiei se menționează și în raportul Oficiului Avocatului Poporului din Moldova pentru anul 2021. Ombudsmanii consideră că această situație este o încălcare a drepturilor copiilor la sănătate.
Părinții sunt nevoiți să caute soluții cu forțele proprii, pentru a primi medicamentele necesare de peste hotare. Problema s-a agravat atunci când s-au instituit restricții din cauza pandemiei de coronavirus. […] Aceasta a devenit un risc pentru viața copiilor care depind de medicamentele aduse de peste hotare”, se menționează în raport.
Ombudsmanii mai subliniază birocratizarea excesivă a sistemului de acordare a compensațiilor, din care cauză copiii obțin asistență și medicamente cu întârziere. Totodată, potrivit raportului, în legislația moldovenească nici nu există astăzi termenul „boală rară”.
„Rămâne o prioritate”
În răspunsul oferit la solicitarea NM, cei de la Ministerul Sănătății au refuzat să precizeze detalii despre un caz concret, motivând prin protecția datelor personale ale pacienților. Cei de la minister doar au confirmat faptul că dosarul lui Alexandru Boțan a fost examinat.
În răspunsul ministerului e confirmat și faptul că s-a creat deja un grup de lucru multidisciplinar format din medici specialiști pe domeniile de competență, care trebuia să elaboreze Programul Național pe Boli Rare. Ultima oară, medicii s-au întrunit în ianuarie-februarie 2020. După aceasta, pandemia de coronavirus a întrerupt activitatea grupului de lucru. În legătură cu situația pandemică, a fost organizată asigurarea continuității tratamentului pacienților cu boli rare aflați în evidență, prin adaptarea la noile condiții.
Deoarece aceste activități au fost efectuate în lunile ianuarie – februaríe 2020, ulterior, activitatea grupului de lucru a fost împiedicată de situația epidemiologică care a tergiversat activitatea subdiviziunilor medicale
În răspunsul ministerului se menționează că responsabilii pe domeniile de competență au prezentat în termen listele de medicamente și dispozitive medicale pentru anul 2021, necesare pentru asigurarea tratamentelor pacienților cu boli rare, procurate centralizat. În scrisoarea ministerului se mai spune că actualmente, Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale asigură diagnosticul și tratamentul, din contul bugetului de stat, a pacienţilor diagnosticaţi cu una dintre cele 13 boli rare: maladia Wilson Conovalov, Hemofilia, Fenilcetonurie, Insuficienta hipofizară, B – talasemie, Pubertate precoce, Epidermoliză buloasă, Artrită juvenilă, Diabet insipid, Boala Adison, Colita ulceroasă nespecifică/boala Cron, Hipertensiune pulmonară, Distrofia musculară Duchenne.
Totodată, ministerul subliniază faptul că specialiștii au elaborat deja draftul listei Bolilor Rare înregistrate în R Moldova, care se află la etapa definitivării. Aceasta conține 204 boli. Sindromul Dravet nu se regăsește acum printre acestea.
Lista Bolilor Rare (Draft) by newsmakermd on Scribd
„Elaborarea Programului Național pe Boli Rare indispensabil rămâne o prioritate pentru toți cei implicați, iar activitatea grupului de lucru va fi reluată în măsura stabilizării situației epidemiologice”, se mai menționează în răspunsul ministerului. Totodată, sursele au precizat că viitorul program prevede crearea unui sistem unic centralizat de înregistrare/raportare a cazului de boală rară: medicii vor comunica despre fiecare caz pe o platformă unică și transparentă.
Potrivit datelor Ministerului Sănătății, în prezent, 800 de pacienți cu 20 de diagnosticuri diferite sunt la evidență cu boli rare.
„Întreaga activitate s-a răsturnat”
La sfârșitul lunii aprilie 2021, grupul de lucru care trebuia să întocmească Programul Național pe Boli Rare continuă să fie „pe pauză”. Natalia Ușurelu, doctor în medicină, genetician și colaborator al Centrului Mamei și Copilului, membră a acestui grup de lucru, precizează că „întreaga activitate s-a răsturnat din cauza COVID”.
„Din cauza COVID, prioritățile sunt acum un pic altele. Dar noi nu uităm nici pentru o secundă de necesitatea programului pe boli rare”, dă asigurări Ușurelu.
Potrivit afirmațiilor sale, deja de un an, una dintre sarcinile activității cu pacienții cu boli rare este de a-i proteja de coronavirus. Ei vin mai rar la medici și obțin consultații la telefon, iar cine reușește – primește medicamente în volume mari. Ușurelu a mai remarcat că nu ministerul este cel care achiziționează centralizat medicamente pentru toți pacienții.
Ea mai susține că de fiecare direcție este responsabil un coordonator. Parțial, și de aceștia depinde soluționarea unor astfel de situații privind medicamentele.
„Actualmente, eu am câțiva pacienți care nu-și pot procura medicamente. Și eu am depus cereri în programele umanitare. Noi obținem aceste medicamente în mod gratuit de peste hotare. Ministerul nu creează niciun fel de impedimente în acest sens, le aducem fără impozite, fără taxe vamale. Și aceasta este o contribuție”, afirmă Ușurelu, dar nu exclude că în astfel de situații este posibil și „factorul uman”.
Natalia Ușurelu mai dă asigurări că problema privind achiziția centralizată de medicamente pentru tratamentul persoanelor cu boli rare a fost deja abordată la Ministerul Sănătății. Până a fi suspendată activitatea specialiștilor, aceștia „s-au împiedicat” de lipsa unui sistem clar de informare a ministerului. Potrivit afirmațiilor lui Ușurelu, acum pur și simplu nu există un sistem informațional unic de evidență a pacienților și a medicamentelor de care aceștia au nevoie. În fiecare caz aparte, pacienții și medicii trebuie să întocmească un pachet întreg de documente și să-l depună la minister.
„Noi am propus să fie creată o platformă online pe care medicii care au stabilit diagnosticul să completeze formularele și pacienții să ajungă astfel în liste. Actualmente, ministerul pur și simplu nu are informații de la periferie. Și nu e clar, ce cantitate de anumite medicamente este necesară. Trebuie să fie creată o platformă online, iar pentru aceasta e nevoie de finanțe – și pentru elaborare, și pentru întreținerea acesteia”, precizează Ușurelu.
Deocamdată nu se știe, când vor fi inițiate lucrările de creare a platformei.
Notă NM. Boală rară se consideră maladia care este diagnosticată mai rar decât o dată la 2 mii de persoane. Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, astăzi, în lume sunt cunoscute în jur de 6 mii de boli rare: 350 milioane de oameni la nivel mondial suferă de acestea, 36 milioane dintre aceștia fiind din țările Uniunii Europene. Circa 70 la sută din bolile rare sunt genetice și sunt diagnosticate încă în copilărie.
Materialul realizat în parteneriat a fost pregătit cu susținerea Fundației Soros
