Apa dulce de suprafață se strecoară în golurile, care au rămas de pe urma extragerii așa-ziselor minereuri utile, cum ar fi: metale, calcar, petrol, gaze și alte zăcăminte. Astfel, apa dulce de suprafață, în mod natural, iar în unele cazuri și artificial, umple golurile rămase în scoarța terestră. Respectiv, volumul apei dulci de suprafață scade direct proporțional cu cantitatea de minereuri extrase zilnic din pământ în proporție de sută la sută. În unele cazuri, cum ar fi extracția de petrol, apa dulce se pompează în interiorul sondei de petrol, ca sub presiunea apei să fie extras tot petrolul din zăcământul descoperit. Însă noi, cunoscând regula „Natura nu suportă vidul”, aflăm că volumul de apă, care se scoate din circuit și umple golurile subterane, este egal, în măsură de litru la litru, cu volumul de petrol extras.
Prin urmare, volumul apei scoase din circuit duce la secarea râurilor, iazurilor, izvoarelor și fântânilor, ceea ce reprezintă o secetă hidrologică, care, cel mai probabil, în viitorul apropiat se va acutiza, din cauza extracției non-stop la nivel mondial, respectiv și scurgerea apei în adâncurile pământului va continua. Această problemă este una globală, nu ține doar de Republica Moldova.
Astfel, s-a stricat echilibrul natural al circuitului apei în natură, deoarece volumul apei care se evapora de pe suprafața uscatului nu mai este acela care era cu 100 de ani în urmă, deoarece apa dulce de suprafață a ieșit din circuit prin faptul că s-a strecurat mai toată în adâncurile pământului în locurile rămase goale de pe urma extragerii așa-ziselor minereuri utile.
Un exemplu ar fi cariera de calcar din Chișinău, foarte apropiat de locuitorii Chișinăului, care s a umplut cu apă dulce. Întrebarea retorică este – de s-a umplut cariera din Chișinău cu apă? Tot așa cum se umplură toate golurile lăsate în scoarța terestră în urma extragerii așa-ziselor zăcăminte utile.
Acum câteva întrebări fundamentale: ce face R. Moldova, Chișinăul dacă seacă râurile Nistru și Prut?! Iar după cum merg lucrurile cu ecologia în regiune – întrebarea despre secarea râurilor Nistru și Prut este o chestiune doar de timp.
La moment (2024) aproximativ toate iazurile seacă, toate râurile mici și mijlocii, aproximativ toate izvoarele și puținele cascade, iar mai nou încep a seca și fântânile, care să nu uităm au câțiva metri adâncime, ceea ce înseamnă că nivelul apei dulci de suprafață scade treptat de la an la an.
Caut răspuns la întrebarea: ce fac R. Moldova și Chișinăul dacă seacă toată apa din fântâni, izvoare și râuri?!
Soluția la nivel global ar fi: limitarea extracției din scoarța terestră a așa-ziselor minereuri utile, deoarece golurile rămase după extragere, în mod inevitabil, se vor umple cu apă potabilă, iar asta înseamnă că miliarde de metri cubi de apă dulce ies anual din circuit, ceea ce duce la un deficit de apă, iar în final, într-un viitor predictibil, la o lipsă gravă de apă.
La nivel practic ar fi bine să punem problema apei în prim plan, inclusiv pentru agricultură, dar, mai întâi, pentru consumul populației, și anume: studierea problemei apelor subterane; utilizarea fântânilor arteziene pentru deservirea comunităților cu apă potabilă, inclusiv în Chișinău; studierea volumului de ape subterane pe care îl are R. Moldova; pe ce perioadă ar fi suficient?; dacă se permite sau nu agricultorilor să foreze fântâni arteziene și irigarea câmpurilor cu această apă? În general, declararea problemei apei și a mediului sănătos este prioritar pentru noi.
Despre unii oficiali, care susțin că iazurile au secat din cauza că arendașii nu desfundă izvoarele ce umplu iazurile nu rezistă criticii, iar acest articol aduce o claritate la cauza reală a secării iazurilor, râurilor, fântânilor și izvoarelor.
Autor: Dorin Ciuntu
Articol publicat în revista NATURA, nr. 396
Susține Natura.md Devino Patron.
