Judecătorul Curții Constituționale (CC) Vladimir Țurcan susține că nu este președinte și nici măcar membru al Partidului „Moldova Unită – Единая Молдова”. Mai mult, din 2019, nu este afiliat politic niciunei formațiuni. Declarația a fost făcută pentru NM pe 6 mai, după ce deputatul Octavian Țîcu a depus o sesizare la Autoritatea Națională de Integritate (ANI) cu privire la constatarea stării de incompatibilitate dintre cele două funcții. De asemenea, liderul Partidului Unității Naționale (PUN) i-a cerut lui Țurcan să-și depună mandatul de judecător al CC.
„Într-adevăr, am participat la fondarea partidului „Moldova Unită – Единая Молдова”, era sfârșitul anului 2009. Tot atunci, am fost ales președinte de partid pentru o perioadă de 3 sau 4 ani, nu mai țin minte. În 2010, când au avut loc alegerile parlamentare anticipate, partidul a fost inregistrat în calitate de concurent electoral. La sfârșitul campaniei electorale, am suferit un accident rutier cu consecințe destul de grave și ca rezultat, în perioada 2011-20012 m-am ocupat de reabilitarea sănătății. Partidul, practic, nu a activat, iar ulterior, toți membrii au plecat și cu asta s-a terminat”, a declarat Vladimir Țurcan pentru NM.
Judecătorul CC a argumentat că, în 2015, a devenit membru al Partidului Socialiștilor (PSRM), iar conform legii, odată cu aderarea la un partid, se suspendă calitatea de membru al altei formațiuni politice.
„În 2015, eu am devenit membru al PSRM, iar conform Legii cu privire la partide, odată cu aderarea la alt partid, persoana pierde calitatea de membru al altei formațiuni. Din 2015 pâna în 16 august 2019, când am fost numit în funcția de judecător al CC, conform legii, am depus la PSRM cererea respectivă și de atunci nu sunt afiliat politic. Cu regret, legislația nu este perfectă și majoriatea partidelor înregistrate sunt conservate”, a conchis Țurcan.
***
Pe 6 mai, liderul PUN Octavian Țîcu i-a cerut lui Vladimir Țurcan să demisioneze, întrucât funcția de judecător al Curții Constituționale este incompatibilă cu oricare altă funcție publică sau privată retribuită, cu excepția activităţii didactice şi științifice.
Asociația obștească „Arena Civica”, care anterior i-a adus în Republica Moldova pe unii dintre cei mai cunoscuți jurnaliști militari din Ucraina, a realizat un documentar bazat pe mărturiile acestora. Filmul „Adevărul sub foc” povestește despre munca jurnaliștilor de război și scoate în evidență riscurile, pierderile și provocările cu care se confruntă cei care relatează realitatea din prima linie. Protagoniștii principali ai filmului sunt Roman Pahulici, Evghenii Maloletka și Andrei Țaplienko.
Filmul a fost realizat de „Arena Civica”, o asociație obștească din Republica Moldova. Potrivit asociației, „Adevărul sub foc” este un documentar despre curajul jurnaliștilor de război.
Protagoniștii principali ai filmului sunt: corespondentul proiectului „Donbas.Realii” al postului Radio Europa Liberă din Ucraina, Roman Pahulici; fotograful principal al agenției Associated Press, laureat al premiilor Pulitzer, World Press Photo of the Year și Oscar, Evghenii Maloletka; precum și jurnalistul ucrainean de război, laureat al premiului „Legenda Națională a Ucrainei”, Andrei Țaplienko.
„Pe linia frontului nu se află doar soldații, ci și jurnaliștii. În fiecare zi, riscându-și viața, corespondenții de război ucraineni și străini documentează ororile agresiunii ruse, demontând minciunile Kremlinului și oferind o voce celor care suferă din cauza războiului. Documentarul „Adevărul sub foc”, realizat de asociația civică Arena Civica, povestește despre munca jurnaliștilor de război care reflectă conflictul din Ucraina. Pe baza mărturiilor unor corespondenți cunoscuți — Andrei Țaplienko, Evghenii Maloletka și Roman Pahulici — filmul arată ce riscuri, pierderi și provocări înfruntă cei care redau realitatea războiului și luptă cu dezinformarea, chiar din linia întâi”, a comunicat realizatorul filmului.
„Până în 2014, când lucram în diverse zone de conflict: Afganistan, Macedonia, Irak, Coasta de Fildeș, Nepal și Columbia, eram convins că dreptul umanitar privind protecția jurnaliștilor funcționează, într-o măsură mai mare sau mai mică. Când mergeam în alte țări, aveam tricouri cu logo-ul și inscripția în engleză: ‘Don’t shoot, I’m a journalist’ (Nu trage, sunt jurnalist). Și chiar funcționa. Și în Afganistan, chiar și în mediul talibanilor. Dar din 2014, în Crimeea și ulterior, protecția a încetat să mai funcționeze. În Ucraina, dreptul umanitar în ceea ce privește jurnaliștii este respectat doar de partea ucraineană”, a menționat Andrei Țaplienko, jurnalist al canalului „1+1” din Ucraina.
„Am înțeles mai târziu că ochirea jurnaliștilor este un gen de politică. Rușii, fie că erau ”omuleții verzi”, fie că erau separatiști, îi poți numi cum vrei, trăgeau în jurnaliști și justificau astfel: «Considerăm că este un război informațional, iar jurnaliștii sunt soldații acestui război informațional, deci, prin urmare, trebuie să-și asume și toate riscurile”, a mai spus Țaplienko.
Jurnalistul Radio Europa Liberă din Ucraina, Roman Pahulici, a fost ținta unui atac în timpul unor filmări în regiunea Donețk. Incidentul a avut loc în toamna anului 2024, când acesta se afla alături de colegul său, Pavel Holodov. „Aveam o filmare relativ sigură. Urma să filmăm operatorii FPV (First Person View) care foloseau termită. Este un amestec incendiar, probabil ați văzut, care cade peste păduri sau echipamente și ia foc instantaneu. Dar lucrurile nu au mers conform planului. La vreo 3–5 metri de noi a explodat un obuz rusesc. Am suferit o comoție și o traumă acustică, iar doi militari care erau aproape de noi au fost răniți ușor”, a comunicat Roman Pahulici.
Evghenii Maloletka a fost unul dintre puținii jurnaliști care au rămas în orașul asediat Mariupol, timp de 20 de zile. Materialele filmate atunci au fost incluse ulterior într-un documentar care a câștigat premiul Oscar. Dar acel film, își amintește fotoreporterul, putea să nu existe. „Am reușit să părăsim orașul pe 15 martie. Un polițist pe nume Vladimir, pe care l-am cunoscut lângă maternitate, ne-a propus să ne ia cu el. Ne-a scos pe toți trei, trecând de 15 puncte de control rusești. Au fost multe momente în care viața noastră a fost pe muchie de cuțit. Am avut, însă, norocul să scăpăm vii. Dar nu toți au reușit. În Mariupol mai lucra un jurnalist lituanian care nu a reușit să iasă. A fost împușcat la un punct rusesc de control. Cred că aceeași soartă o puteam avea și noi”, a povestit Evghenii Maloletka.
***
Menționăm că, la sfârșitul anului 2024, asociația obștească „Arena Civica” a lansat proiectul media „Reportaje de pe linia frontului”. Scopul proiectului a fost de a evidenția latura umană a războiului, prin poveștile celor care trăiesc și lucrează în epicentrul conflictelor. Protagoniști ai proiectului au fost jurnaliști militari din Ucraina – Roman Pahulici, Andrei Țaplienko și Evghenii Maloletka -, care s-au întâlnit cu publicul din trei orașe ale Republicii Moldova: Chișinău, Bălți și Cahul.
Proiectul s-a desfășurat în perioada octombrie 2024 – februarie 2025. NewsMaker a fost partener media al proiectului „Reportaje de pe linia frontului”, realizat de Arena Civica, și a realizat interviuri cu Evghenii Maloletka și Andrei Țaplienko.
