Moștenitorii au la dispoziție 12 luni pentru a decide dacă acceptă moștenirea. Moștenirea se consideră acceptată atunci când moștenitorul depune o declarație la notar sau intră în posesia bunurilor moștenirii. Noile modificări au intrat în vigoare la 1 aprilie 2026. Totodată, a fost introdusă o prevedere pentru dosarele din perioada 2019–2026, în care mai multe persoane au evitat deschiderea procedurii succesorale din cauza complexității acesteia. Astfel, dacă în termen de un an moștenitorul nu depune la notar o declarație autentică de acceptare a moștenirii, el pierde dreptul la moștenire.
Conform legii, o persoană care are dreptul la moștenire, fie prin lege, fie prin testament, poate alege să o accepte sau să renunțe la ea. Termenul de acceptare a moștenirii este de 12 luni de la data deschiderii ei. După ce a acceptat moștenirea, nu mai poate renunța. Moștenirea se consideră acceptată atunci când moștenitorul depune, în termenul legal, o declarație autentică de acceptare la notarul care gestionează procedura succesorală sau când intră în posesia bunurilor moștenirii. Declarația poate fi autentificată la orice notar sau la o altă persoană autorizată să autentifice acte juridice.
Soțul supraviețuitor care moștenește împreună cu alți moștenitori de clasa întâi poate primi, pe lângă partea sa din moștenire, mobilierul și obiectele de uz casnic folosite în comun. Acestea nu se acordă dacă fac parte dintr-un imobil și doar în măsura în care sunt necesare pentru gospodărie.
Dacă moștenitorul este minor sau este un adult pentru care s-a început o procedură de protecție juridică, notarul trebuie să informeze imediat autoritatea tutelară despre deschiderea moștenirii. De asemenea, o anunță că moștenitorul trebuie să decidă dacă acceptă sau renunță la moștenire și îi comunică termenul pentru această decizie. Autoritatea tutelară înregistrează cazul și acționează conform legii.
Dacă dreptul de a accepta moștenirea apare deoarece ceilalți moștenitori nu au acceptat-o, aceasta trebuie acceptată în timpul rămas din termenul legal de acceptare. Dacă acest termen rămas este mai mic de 3 luni, el se prelungește până la 3 luni.
La cererea moștenitorului care a omis termenul de acceptare a moștenirii, notarul care desfășoară procedura succesorală poate prelungi termenul sau poate stabili un nou termen, dacă întârzierea este justificată și ceilalți moștenitori nu se opun. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, cererea se soluționează de instanța de judecată.
Conform legii, pierderea dreptului la moștenire din cauza nedemnității trebuie stabilită de instanța de judecată. Dacă o persoană este declarată moștenitor nedemn după ce a acceptat moștenirea, ea trebuie să restituie tot ce a primit. Partea care i-ar fi revenit se împarte în mod egal între ceilalți moștenitori.
Prevederile vor fi aplicate retroactiv pentru moștenirile deschise după 1 ianuarie 2026.
Totodată, a fost introdusă o prevedere pentru dosarele din perioada 2019 și 2026, în care mai multe persoane au renunțat să deschidă dosarul succesoral din cauza procedurii complicate, astfel dacă, în termen de un an, moștenitorul nu depune la notar o declarație autentică de acceptare a moștenirii, el pierde dreptul la moștenire.
Explicația unui avocat
În contextul noilor prevederi, avocata și experta în drepturile omului Doina Ioana Străisteanu a venit cu mai multe precizări. Potrivit acesteia, soțul supraviețuitor, în cazul în care nu există copii ai persoanei decedate, va moșteni întreaga avere acumulată împreună cu soțul decedat. Anterior, în lipsa copiilor, soțul supraviețuitor trebuia să împartă averea cu rudele defunctului.
Totodată, potrivit avocatei, dacă la moștenire vin împreună cu soțul supraviețuitor și copiii defunctului, soțul supraviețuitor poate primi obiectele de uz casnic care nu fac parte integrantă din imobil, pe lângă cota sa din moștenire.
Avocata a mai spus că nu mai există un termen de renunțare la moștenire. În locul acestuia a fost introdusă regula potrivit căreia moștenirea poate acceptată în termen de 12 luni de la deces.
