Printre persoanele vizate de mobilizarea parțială anunțată în Rusia s-au pomenit și cetățeni ai Moldovei sau parteneri de viață ai acestora. Cititorii NM, care dețin două pașapoarte, ne-au povestit cum încearcă să evite participarea la războiul Rusiei împotriva Ucrainei, cât costă fuga de mobilizare și cum văd ei situația actuală din Rusia.
Notă NM: Numele majorității protagoniștilor au fost modificate din motive de siguranță.
Vladimir
Am 39 de ani, locuiesc în Kazan. Am un serviciu bun, bine plătit într-o companie internațională, am livret militar cu valabilitatea „A” și a doua ordine de recrutare. Nu am făcut armata, mi-am perfectat livretul militar după ce am depășit vârsta de 27 de ani. Dețin cetățenia rusă, moldovenească și română. Despre cea moldovenească am fost notificat conform „legii lui Lugovoi”, în anul 2014.
În luna septembrie, am zburat cu familia în Turcia, la odihnă. Pentru orice eventualitate, am luat cu mine pașaportul român și cel moldovenesc. Întotdeauna fac acest lucru. După mesajul despre mobilizare, sunt în situația de a alege: să zbor înapoi ori să zbor spre Chișinău. Ne-am gândit cu soția și am decis că trebuie să zburăm înapoi, pentru că nu sunt pregătit să mă mut direct din vacanță. Dar cu un plan șiret.
Am decolat dimineața din Turcia, cu o cursă spre Moscova. La poarta de la ieșire, ne-am despărțit imediat. I-am dat ei toate actele rusești, iar eu am plecat la coada pentru străini. Împreună cu copiii, ea a plecat la coada pentru cetățenii ruși.
La punctul de control, am prezentat pașaportul moldovenesc, colaboratoarea m-a întrebat, de unde am venit. Am răspuns. A întrebat care este scopul. Am spus că am venit la fiul mai mare din prima căsătorie. Nu mi-a mai adresat întrebări, mi-a dat să semnez cardul de imigrare și mi-a aplicat ștampila în pașaport.
„Mă consider complice la toate acestea”
Astfel, am ajuns în Rusia, ca cetățean străin. M-am înregistrat la evidență în locuința soacrei. Pot să mă aflu aici cel mult trei luni, apoi va trebui să plec. Sper că aceste trei luni vor fi suficiente pentru ca situația să se stabilizeze ori să se destabilizeze complet. În cel de-al doilea caz, voi avea motiv temeinic pentru a pleca: mă aflu în țară legal, ca cetățean străin. Chiar dacă voi primi citație pe numele meu și chiar dacă o voi semna, în aceste trei luni voi putea pleca liniștit și liber.
Dacă e să spun ce cred despre de ceea ce se întâmplă: atitudinea mea este negativă, consider că guvernarea este criminală, Crimeea este a Ucrainei, iar eu mă simt complice la toate acestea.
P.S. Doi prieteni de-ai mei sunt acum la Chișinău, primesc pașapoarte moldovenești și revin la familii [în Rusia] exact la fel.
Maxim
Sunt cetățean al Federației Ruse și al Republicii Moldova. Am plecat la Moscova în copilărie și am trăit acolo, am făcut armata, am studiat și am lucrat. La un moment dat, consideram că mi-am aranajat viața, întrucât câștigam foarte bine și problema privind necesitățile de bază era închisă. Până la 24 februarie, când Rusia a comis cea mai mare atrocitate pe care mi-o puteam imagina.
În aceeași zi, împreună cu prietena mea, am hotărât că nu vom rămâne în țara care își poate amenința cu arma vecinii: o țară suverană, pașnică, femei, bătrâni și copii. Ne-am adunat lucrurile în aceeași săptămână, am urcat în mașină și am plecat acasă, în Moldova. Eram îngroziți că, dacă va începe un război nuclear, vom fi nevoiți să murim pe partea greșită. Și iată că în primele zile ale lunii martie, eram acasă.
Dar nu toți ne-au înțeles. Rudele care au rămas la Moscova i-au susținut doar pe frații și surorile mai mici. Și aceia s-au gândit să se mute, dar voiau s-o facă mai târziu, după ce-și vor termina studiile, serviciul și perfectarea actelor.
„Plătim pentru ca printre ucigași să fie cât mai puțini ostași”
Într-un timp record, la ambasada Moldovei de la Moscova s-au format cozi pentru câteva luni înainte. Fratele nostru n-a reușit să-și înnoiască pașaportul moldovenesc și să plece cu noi. Timpul trecea, rândul la pașaport se apropia lent, dar anunțarea mobilizării a venit mai repede. După aceasta, am avut cu ce ne ocupa… Băiatul era fără bani: a trebuit să rambursăm urgent creditele sale, să cumpărăm bilet prin Erevan până la Chișinău și să-l aducem acasă. A fost nevoie de ceva timp ca să găsim bani. El a zburat la sfârșitul lunii septembrie. Ne era teamă că la aeroport sau undeva pe drum îl vor prinde și-l vor forța să participe la un război fratricid rușinos.
Cu părere de bine, ne-au ajutat niște prieteni, inclusiv din Rusia, care, la fel, s-au împrăștiat prin lume, mai departe de acest război. S-au cheltuit vreo 9000 de euro pentru această operațiune de salvare, dar, până la urmă, la începutul lunii octombrie, fratele meu a ajuns la Aeroportul Chișinău. Acum întoarcem datoriile, dar credem că a meritat. Să plătim ca să trăim, ca să nu plătim impozite din care vor plăti un război, pentru ca printre ucigași să fie cât mai puțini ostași (măcar cu unul) – este cea mai ușoară datorie din viața noastră, chiar dacă e și cea mai mare.
Alexei
În anul 2015, m-am mutat la Moscova. Atunci, aveam deja cetățenia FR și a Republicii Moldova. După ce a fost anunțată „mobilizarea parțială”, oficiul companiei internaționale în care activez a solicitat informații de la angajați cu privire la serviciul militar etc., pentru a înțelege, cine și în care val se încadrează. Conform acestor criterii, nimeresc în cel de-al doilea val al mobilizării, chiar dacă nu am făcut armata.
Am luat decizia de a pleca din câteva motive:
- La organizarea mobilizării, nu se execută niciun fel de legi, pentru FR, aceasta este deja parte a normei, sunt mobilizați toți, fără nicio alegere.
- Probabilitatea înaltă de închidere a frontierelor după 27 septembrie cel puțin pentru cetățenii FR, cel mult pentru toți bărbații de la 18 până la 35 de ani, dar poate și până la 60 de ani.
- Nivelul înalt de stres. Pe străzi erau tot mai mulți colaboratori ai serviciului de patrulare, ai Inspecției Militare Auto, ai Gărzii Ruse. Înainte de plecarea mea, pe un canal de Telegram a apărut o informație precum că lângă blocul în care locuiesc eu patrulează cei de la Inspecția Militară Auto cu reprezentanți ai comisariatului militar, aceștia rețin bărbații și verifică dacă sunt eligibili pentru mobilizare.
„În a treia zi de când mă aflam la frontieră, niște cetățeni întreprinzători au adus patru autobuze”
Cel mai dificil la plecare a fost să găsim o opțiune de a ieși din Rusia. Biletele de avion fie costau cât o călătorie cu un avion privat, fie nu se găseau deloc. Cea mai adecvată oportunitate a fost cea de a merge cu autobuzul „Moscova – Chișinău”, prin 5 țări europene. După ce am vorbit despre toate cu angajatorul, care înțelege situația, dar nu este pregătit să piardă un angajat bun, mi s-a oferit posibilitatea să plec într-un concediu îndelungat până se va clarifica situația privind mobilizarea.
Călătoria cu autobuzul a durat cinci zile în loc de două zile și jumătate, cum era mai devreme. Cozi uriașe la frontiera Rusiei. Mulți refugiați din Ucraina și cetățeni ai FR care fugeau de mobilizare. Cei care au ales să treacă frontiera pe jos (până la frontieră îi transportă cineva, iar după aceasta, îi întâlnesc autobuzele) au regretat de nenumărate ori. Oamenii stăteau zile și nopți afară, cu bunuri personale și copii, așteptându-și rândul. Ambulanța venea de patru ori pe noapte. Temperatura aerului scădea noaptea până la +6. În cea de-a treia zi de când mă aflam la frontieră, niște cetățeni întreprinzători au adus patru autobuze, unde, pentru o anumită plată, puteam să dormim, să ne odihnim, să ne încălzim.
Și mai departe? Un plan minim: să urmărim cum evoluează situația și, reieșind din aceasta, să alegem opțiuni:
- Posibil, să trec la activitatea la distanță ori să mă transfer în echipa de angajați din Republica Moldova (este destul de problematic și necesită coordonare la toate nivelurile).
- Să învăț o profesie nouă și să utilizez cunoștințele noi cu experiența și abilitățile acumulate.
- Să-mi deschid o afacere proprie [în Moldova].
Valerii
Am trăit permanent în Rusia, începând cu anul 2015. Am plecat cu soția de acolo în scurt timp de la începutul războiului, la doar câteva săptămâni. În primul rând, îmi era teamă de închiderea frontierelor și de o nouă „cortină de fier”, de imposibilitatea de a-mi vedea rudele și apropiații care locuiesc în Moldova. De aceea am preferat să mă mut într-un loc de unde vom avea câteva soluții și nu una care se poate închide în orice clipă.
Atunci nu aveam motive deosebite pentru a rămâne în Rusia: puteam să lucrăm la distanță, nu avem proprietăți și alte sarcini, nici copii nu avem. Nimic material nu ne ținea acolo. Dar nici nu prea ne-am dorit să ne aflăm într-o țară care a declanșat un război criminal și în care, cu fiecare zi, se intensifică represiunile împotriva cetățenilor proprii pentru exprimarea poziției anti-război. Un protest eficient în Rusia de astăzi este un eveniment prea puțin probabil, întrucât cea mai mare parte a societății este dezbinată în atomi aparte și nu este pregătită pentru o acțiune colectivă.
„Un protest eficient în Rusia de astăzi este un eveniment prea puțin probabil”
Statul rus „a lucrat” ani la rând în acest sens și, cu mare părere de rău, i-a reușit. În primele zile de la declanșarea războiului, s-a produs un val vizibil de proteste. Dar după represiunile crunte, după deschiderea de dosare și primele „închideri”, acesta s-a redus rapid la zero (transmit salutări tuturor comentatorilor care cheamă locuitorii Rusiei să rămână în țară și să dea jos regimul. Veniți, ajutați cu experiența voastră, you are welcome).
M-am mutat fără prea multe dificultăți, cu excepția anxietății legate de viitor, care a învăluit toată lumea odată cu începutul războiului. Soției i-a fost mai dificil: s-a născut și a trăit practic doar în Rusia. Rudele sale au rămas în țară. O îngrijora foarte mult faptul că acum va fi cu mult mai departe de rude, iar viitorul se transformă într-o ceață totală. Primele gânduri despre emigrare au fost alarmante, desigur, dar noi am decis că nu vom arunca în valiză primele lucruri care nimeresc în mână și nu vom lua bilete din țară pentru cursa cea mai apropiată, ci le vom planifica pe toate și vom pleca în decurs de câteva săptămâni. Mai ales că avem un motan și trebuia să-l pregătim de plecare – să-l cipăm, să adunăm toate certificatele veterinare. Mai întâi am plecat eu – să caut locuință pentru noi la locul nou și să mă aranjez, iar soția a scos în capăt treburile noastre la Moscova și a venit mai târziu.
Georgia a fost țara cea mai ușor de înțeles și cea mai accesibilă pentru a ne muta pe o perioadă mai lungă de timp – nu mi-am făcut iluzii că războiul se va termina în 2-3 luni, așa că nu ne-am pregătit de o scurtă călătorie turistică. Soția mea are doar cetățenie rusă și aceasta îți permite să te afli în Georgia 360 de zile pe an, fără viză și fără permis de ședere (pentru cetățenii Moldovei, condițiile sunt aceleași). Încă până la război și imediat de la începutul acestuia, câțiva prieteni de-ai mei din Rusia, care activau în presa independentă și în organizațiile pentru apărarea drepturilor omului, s-au mutat în Georgia. Aici, nivelul libertăților este relativ înalt, oamenii sunt ospitalieri, în Tbilisi și în alte orașe mari sunt condițiile și serviciile de bază pentru viața cotidiană. În Georgia sunt foarte polarizate opiniile referitoare la imigrarea care a învăluit țara, dar, cu toate acestea, țara continuă să primească oamenii din Rusia și, firește, refugiații ucraineni, care fug din calea războiului. Pentru aceasta, un mulțumesc omenesc enorm țării și tuturor celor care locuiesc aici.
Aveam, desigur, și un plan „B” – să venim în Moldova, dar la începutul războiului, se părea că în această țară nu există siguranță, în plus, mai întâi era închis spațiul aerian și nu funcționa aeroportul de la Chișinău, era greu de ajuns acolo. Dar oricum, noi am păstrat această opțiune, pentru că exista riscul că nu vom reuși să găsim în Tbilisi o locuință la un preț accesibil. Imigrarea a dispersat foarte mult piața chiriilor în Georgia, aici pur și simplu nu existau suficiente locuințe pentru toată lumea. Prețurile atingeau un nou plafon în fiecare zi (acum, după mobilizarea din Rusia și după noul val de imigrări, plafonul nici nu există), adesea, condițiile contractului și termenele minime de chirie nu erau cele mai convenabile. Dar după trei săptămâni de căutări intense, am găsit totuși o soluție potrivită și noi am rămas aici.
„Cu pașaport moldovenesc, mă simt mai liniștit”
Pașaportul moldovenesc a devenit cel mai principal pentru mine și mă ajută încă de la primii pași de când ne-am mutat. În primele săptămâni ale războiului, când biletele de avion pentru cursele din Rusia s-au terminat în câteva minute și secunde, iar prețurile acestora ajungeau până la 100-200 mii de ruble pentru un bilet, aveam o soluție de alternativă. Am plecat cu autobuzul în Estonia,fără probleme, cu pașaport moldovenesc, cu câteva zeci de euro. Am venit la prietenii mei din Letonia și, calm, am zburat din Riga în Tbilisi, cu un bilet de avion la cel mai obișnuit preț. În plus, fără pașaportul moldovenesc, nici nu aș fi reușit să plec cu autobuzul din Rusia, pentru că atunci încă exista restricția de Covid pentru plecarea din țară a cetățenilor ruși prin frontierele terestre, cu scopul de a călători.
Deja aici, în Tbilisi, pașaportul moldovenesc a fost pentru mine instrumentul principal. Cu acesta, am deschis fără probleme un cont bancar, în timp ce acest lucru a fost cu mult mai dificil pentru persoanele cu pașapoarte rusești. Pașaportul moldovenesc m-a ajutat și să închiriez o locuință: nu toți proprietarii din Tbilisi erau gata să ofere imobile în chirie cetățenilor Rusiei. Nu pot afirma că este un fenomen răspândit, dar astfel de situații se întâmplau uneori. Prin urmare, faptul că dețin o altă cetățenie m-a ajutat să-mi găsesc o locuință „în afara pieței”.
Și în general, astăzi, cu pașaportul moldovenesc, mă simt mult mai liniștit, pentru că îmi oferă mai multă libertate de circulație, mai multe granițe deschise și mai multă certitudine. Și pentru mine – o persoană care s-a născut și a crescut în regiunea transnistreană – această libertate reprezintă o valoare foarte mare.
Nadejda Bous
Situația din familia noastră este gravă. M-am născut la Bender. Până la vârsta de 15 ani, am trăit cu părinții și am învățat la Bender. În anul 1998, m-au dus în Rusia să-mi continuu studiile. Mama mi-a perfectat cetățenia rusă. Nu am renunțat la cetățenia moldovenească. Apoi, veneam la Bender în fiecare vară – acolo rămăsese tata. Așa s-a întâmplat că și părinții s-au mutat în Rusia. Au vândut toate apartamentele din Bender. Tata așa și nu a reușit să obțină cetățenia rusă – a decedat.
Noi locuim în ținutul Perm. Și acum am ajuns la ceea la ce am ajuns. În țară e un adevărat iad. Voiam să venim cu soțul la Bender încă în anul 2019, dar aveam probleme financiare. Apoi s-a început Covidul, iar în februarie – războiul. Acum, am un singur scop: să-mi scot familia – soțul și cei doi copii – din Rusia și să revin în Moldova. În patria mea. Am toate actele pentru cetățenia moldovenească. Pașaportul [rus] al soțului este în curs de perfectare. N-o să mă credeți, dar a depus cererea pentru perfectarea pașaportului cu 2 zile înainte de începerea „moghilizării”.
Soțul riscă „moghilizare”, de aceea acum așteptăm perfectarea pașaportului. Vrem să zburăm spre Moldova. Știu că în patria mea e multă „vată”, mai ales acum, cu aceste mitinguri șoriste. Cu părere de rău, verișoarele mele, care locuiesc în Chișinău, au viziuni radicale pro-putiniste. Am încetat să mai comunic cu ele încă la începutul războiului.
„Soțul riscă „moghilizare”, de aceea acum așteptăm perfectarea pașaportului”
Vreau să abordez problema persoanelor care nu dețin cetățenia Moldovei, dar care sunt moldoveni. Este tocmai exemplul meu. Da, așa s-a întâmplat că noi nu am plecat la timp. Acum câteva luni, Maia Sandu a chemat pe Instagram toți moldovenii, pe care destinul i-a împrăștiat prin toată lumea, să revină acasă. Eu vreau să revin acasă, familia mea este solidară cu mine. Vreau să fiu cetățeană a Moldovei, am tot dreptul în acest sens. Vreau ca și copiii mei, și soțul meu să fie cetățeni ai Moldovei. Ne dorim să trăim și să lucrăm pentru binele patriei mele. Noi urâm regimul putinist, l-am disprețuit întotdeauna. Acest război blestemat cu Ucraina ia viața a sute de mii de oameni. Am rude în Ucraina, ținem mereu legătura cu ele. Zilnic le doresc rudelor mele forțe, victoria cât mai curândă a Ucrainei.
Foarte mulți oameni pleacă acum din Rusia în Moldova. Sunt exact aceiași oameni care nu dețin cetățenia moldovenească, dar au toate temeiurile pentru a o obține.
Planificăm cu soțul să venim în zbor la Chișinău. Vreau să depun actele pentru obținerea pașaportului moldovenesc. Soțul are cetățenie rusă. Știu că acum e problematic să treci controlul la frontieră la Aeroportul Chișinău.
Redacția NM este recunoscătoare cititorilor pentru încredere.
Reamintim că Nicu Popescu, ministrul afacerilor externe și integrării europene, a declarat la 4 octombrie că mai mulți cetățeni ai Moldovei au ajuns într-o situație dificilă în Rusia: pe de o parte, aceștia pot fi recrutați în armata rusă, pe de altă parte, legile moldovenești interzic mercenariatul. În același timp, ministrul susține că nu deține niciun fel de date cu privire la recrutarea conaționalilor noștri în armata rusă.
„Aflându-se pe teritoriul Rusiei și deținând cetățenia rusă, ei sunt obligați să respecte legile locale, inclusiv despre mobilizare. Dar deocamdată, noi nu deținem informații oficiale pe care am putea să le publicăm despre recruții din rândul conaționalilor noștri”, a adăugat ministrul.
Popescu a menționat că, Consulatul Republicii Moldova de la Moscova activează fără zile de odihnă, pentru a ajuta cetățenii moldoveni din Rusia. Potrivit afirmațiilor sale, misiunea diplomatică a recepționat numeroase solicitări de la conaționalii noștri care doresc să părăsească țara.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.
