FinComBank S.A. a fost decernată cu diploma „High-Quality Card Portfolio 2019” de către Compania Internaţională de plăţi Mastercard, pentru calitatea portofoliului de carduri.
Primirea acestei distincții a devenit posibilă datorită clienților activi ai FinComBank, care își desfășoară majoritatea operațiunilor online. Ponderea cardurilor active în portofoliul total al băncii este semnificativă, iar cantitatea operațiunilor fără numerar cu carduri Mastercard este în continuă creștere, de asemenea datorită produselor și serviciilor inovative, pe care FinComBank în parteneriat cu Mastercard le implimentează activ pe parcursul ultimilor ani.
“Dezvoltarea plăților fără numerar pe piața din Republica Moldova aduce avantaje incontestabile pentru consumatori, business și stat în general. Suntem recunoscători partenerului nostru FinСomBank pentru că ne partajează viziunea “lumii fără numerar” și împreună cu noi dezvoltă economia cashless în țară. Premiul în nominalizare High-Quality Card Portfolio 2019 este un rezultat logic și o apreciere binemeritată a activității băncii, a performanței produselor, ce țin de carduri bancare și stimularea plăților fără numerar în rândul clienților săi”, – a menționat Vladimir Râmciuk, directorul regional al Mastercard în Moldova.
FinComBank exprimă înaltă considerație companiei internaţionale de plăţi Mastercard pentru încrederea acordată și susținerea în realizarea ideilor și abordărilor inovatoare în domeniul plăților fără numerar, inclusiv și a trasferurilor bănești. Aceasta distincție conferă un statut de înaltă apreciere a activității echipei FinComBank, desfășurate în cadrul strategiei de lungă durată a Băncii, una din prioritățile acesteia fiind creșterea ponderii plăților fără numerar cu carduri și migrarea clienților online.
Ministrul Apărării, Anatolie Nosatîi, a confirmat că bărbatul de 19 ani, reținut după ce ar fi bătut o pensionară și ar fi încercat să o violeze, apoi ar fi pătruns ilegal în mai multe case în aceiași noapte, este militar în termen. Afirmația a fost făcută în cadrul unui briefing de presă, după ședința Guvernului din 15 octombrie.
„Militar în termen sau pe contract, sau angajat civil, toți sunt cetățeni ai Republicii Moldova și pentru faptele comise poartă răspundere în conformitate cu legislația în vigoare. Despre cazul la care vă referiți, persoana a fost reținută pe fapta bănuită pe care a comis-o. (…) Se desfășoară măsuri de investigație și în baza constatărilor va fi luată o decizie”, a declarat Anatolie Nosatîi.
Totodată, ministrul a precizat că militarii în termen pot părăsi unitățile militare în baza permisiunilor sau a concediilor acordate.
„Militarii în termen nu sunt la închisoare. Ei au permisiuni, au concedii când merg în afara unității. În afara unității ei poartă răspundere de faptele comise”, a spus el.
Amintim că, în noaptea de 11 octombrie, tânărul ar fi intrat în locuința unei femei de 75 de ani din raionul Căușeni și ar fi agresat-o fizic. Potrivit poliției, femeia a reușit să iasă în stradă, însă acesta ar fi ajuns-o din urmă și ar fi continuat să o lovească. Tânărul ar fi fugit după intervenția unui vecin.
Ulterior, în cadrul audierilor, femeia a declarat că bărbatul ar fi încercat să o dezbrace, fapt care a determinat investigarea unei posibile infracțiuni cu caracter sexual.
În aceeași noapte, au fost semnalate alte două cazuri de pătrundere ilegală în locuințe și agresiune.
Poliția suspectează că toate cele trei cazuri ar fi fost comise de același tânăr, care a fost reținut.
Pe aceste cazuri au fost pornite trei cauze penale.
Schimbul de ulei este o operațiune obișnuită pentru orice șofer. Mergem la service, uleiul vechi este înlocuit, cel nou ajunge în motor și plecăm mai departe. Dar ce se întâmplă cu cei 4–5 litri de ulei uzat rămași în urmă?
Pentru șofer, povestea se încheie aici. Pentru mediu, însă, ea abia începe. Uleiul uzat poate ajunge în circuitul informal, poate fi deversat sau ars necontrolat, devenind o sursă de poluare. Sau poate fi colectat separat, urmărit pe întregul traseu și regenerat, pentru a redeveni materie primă.
Cum ar trebui să funcționeze acest circuit? Ce se întâmplă cu uleiul uzat colectat în Republica Moldova și cum poate fi asigurată trasabilitatea lui? Ce ne arată experiența europeană și cât de aproape suntem de un sistem în care uleiul uzat este tratat ca o resursă, nu ca un deșeu fără valoare? Despre toate acestea am discutat cu Silvia Nicolaescu, director executiv al A.P. „Moldcontrol” și expertă în domeniul Responsabilității Extinse a Producătorului.
Doamna Nicolaescu, să pornim chiar de la mașina fiecăruia dintre noi. Ce devine uleiul după ce este scos din motor?
Din acel moment, nu mai vorbim despre un produs utilizabil, ci despre un deșeu periculos, care necesită colectare separată și gestionare în condiții de siguranță.
În timpul funcționării motorului, uleiul este expus temperaturilor ridicate și proceselor de uzură, își modifică treptat proprietățile și poate acumula particule metalice, reziduuri și alte substanțe contaminante.
Tocmai de aceea, uleiul uzat nu trebuie aruncat în canalizare, deversat pe sol sau amestecat cu apă, antigel, combustibili ori solvenți. El trebuie colectat în recipiente adecvate, păstrat separat și predat operatorilor autorizați.
Și aici este important să înțelegem un lucru: faptul că uleiul uzat este un deșeu periculos nu înseamnă că și-a pierdut valoarea. Dimpotrivă, colectat și tratat corespunzător, acesta poate fi valorificat și, prin regenerare, transformat din nou în materie primă pentru producerea uleiurilor de bază.
Cât de mare este, de fapt, acest flux în Republica Moldova?
Pentru a estima corect dimensiunea acestui flux, trebuie să facem distincția între uleiurile care intră sub incidența regulamentului privind gestionarea uleiurilor uzate și alte categorii de produse petroliere și lubrifianți.
Chiar dacă nu dispunem de o imagine completă a cantităților la nivel național, există indicatori relevanți care ne ajută să înțelegem amploarea acestui flux.
De exemplu, numai producătorii membri ai A.P. „Moldcontrol” au raportat, în primul trimestru al anului 2026, aproximativ 600 de tone de uleiuri introduse pe piața Republicii Moldova.
Și aceasta reprezintă doar o parte a pieței. În prezent, în Republica Moldova sunt autorizate cinci sisteme colective pentru gestionarea fluxului de uleiuri uzate, prin intermediul cărora producătorii și importatorii își îndeplinesc obligațiile ce decurg din responsabilitatea extinsă a producătorului.
Vorbim, așadar, despre cantități semnificative de uleiuri care, după utilizare, pot genera deșeuri ce necesită o gestionare corespunzătoare.
Există însă o distincție esențială: cantitatea de ulei introdusă pe piață nu este egală cu cea de ulei uzat care poate fi colectată. O parte din ulei se consumă sau se pierde în timpul utilizării, iar cantitatea recuperabilă depinde de tipul produsului și de condițiile de exploatare.
De aceea, adevărata provocare nu este doar să cunoaștem cât ulei este introdus pe piață, ci mai ales cât din uleiul uzat recuperabil reușim să colectăm și să direcționăm către tratare și valorificare.
Vorbim aici și despre uleiul alimentar folosit în bucătărie?
Nu, și este important să facem această distincție.
În cadrul mecanismului de responsabilitate extinsă a producătorului (REP), despre care discutăm, ne referim la uleiuri minerale și sintetice, utilizate în principal pentru lubrifierea și funcționarea motoarelor, echipamentelor și instalațiilor industriale. Aici intră uleiurile de motor, de transmisie, hidraulice, pentru turbine și alte categorii de uleiuri industriale prevăzute de reglementările aplicabile.
Uleiul alimentar uzat, precum cel rămas după prăjirea alimentelor, reprezintă o categorie distinctă de deșeuri, care necesită un circuit separat de colectare și valorificare.
Deși provin din activități diferite și sunt gestionate prin mecanisme distincte, există o regulă comună: nici uleiul alimentar uzat, nici cel de motor nu trebuie aruncate în canalizare sau deversate în mediul înconjurător.
Ambele pot fi valorificate prin procese specifice, cu condiția să fie colectate separat și predate operatorilor care le pot gestiona în mod corespunzător.
Ce se întâmplă concret dacă uleiul de motor ajunge pe pământ sau în apă?
Problema este că uleiul uzat nu dispare atunci când nu îl mai vedem. El se degradează lent și poate conține substanțe toxice, metale grele și alți contaminanți acumulați în timpul utilizării.
Dacă este deversat pe sol, poate afecta organismele care trăiesc în acesta, iar substanțele contaminante pot pătrunde în straturile mai profunde și, în anumite condiții, pot ajunge în apele subterane.
Dacă ajunge într-un râu sau într-un lac, uleiul se poate răspândi la suprafața apei, formând o peliculă care poate limita schimbul de oxigen cu atmosfera și afecta peștii și alte organisme acvatice.
Potrivit Agenției pentru Protecția Mediului din SUA (EPA), uleiul uzat provenit dintr-un singur schimb de ulei poate contamina până la 3,8 milioane de litri de apă dulce.
Desigur, aceasta este o estimare ilustrativă, nu înseamnă că fiecare schimb de ulei provoacă automat o contaminare de asemenea proporții. Dar ne arată de ce nu trebuie să subestimăm impactul chiar și al unor cantități mici de ulei uzat asupra mediului.
Patru sau cinci litri pot părea o cantitate neînsemnată. Însă, înmulțiți cu miile de automobile, service-uri, utilaje și întreprinderi care folosesc uleiuri, aceștia pot deveni o problemă serioasă pentru mediu.
Dar dacă îl ardem? Există oameni care consideră uleiul uzat un combustibil ieftin.
Aceasta este una dintre problemele care mă preocupă cel mai mult. În contextul dificultăților din sectorul energetic și al costurilor ridicate pentru încălzire, poate apărea tentația de a utiliza uleiul uzat drept combustibil ieftin, în ateliere, garaje, sere sau alte spații.
Însă faptul că un lichid arde nu înseamnă că poate fi folosit în siguranță drept combustibil.
Uleiul uzat poate conține metale grele, compuși toxici și alte substanțe contaminante acumulate în timpul utilizării. Prin arderea necontrolată, o parte dintre acestea sau produșii rezultați din ardere pot fi eliberați în atmosferă sub formă de gaze și particule nocive, afectând calitatea aerului și sănătatea oamenilor.
Iar aerul poluat nu rămâne doar în interiorul unui atelier sau al unei sere. El poate ajunge în zonele locuite, unde este respirat de angajați, vecini și familiile noastre.
De aceea, trebuie să facem o distincție clară între arderea necontrolată a uleiului uzat în sobe sau cazane improvizate și valorificarea energetică în instalații autorizate, dotate cu sisteme corespunzătoare de control al procesului de ardere și al emisiilor.
În primul caz, riscurile pentru mediu și sănătate nu sunt controlate corespunzător. În al doilea, vorbim despre o activitate reglementată, supusă unor cerințe tehnice și de mediu.
Uleiul uzat nu trebuie privit ca un combustibil ieftin, ci ca un deșeu periculos care trebuie gestionat responsabil.
Tratare, valorificare, reciclare, regenerare – care este diferența?
Acești termeni sunt deseori confundați, deși descriu operațiuni diferite de gestionare a deșeurilor.
Tratarea este noțiunea care cuprinde operațiunile de valorificare sau eliminare a deșeurilor, inclusiv pregătirea acestora înainte de valorificare sau eliminare. În cazul uleiurilor uzate, tratarea poate presupune separarea apei, filtrarea, îndepărtarea impurităților și alte procese tehnologice. Însă simpla filtrare a uleiului nu înseamnă că acesta a fost reciclat sau regenerat.
Valorificarea presupune utilizarea deșeurilor într-un scop util, astfel încât acestea să înlocuiască alte materiale sau resurse. Poate include atât recuperarea materialelor, cât și valorificarea energetică.
Reciclarea este o formă de valorificare prin care deșeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanțe ce pot fi utilizate din nou. Spre deosebire de valorificarea energetică, reciclarea urmărește recuperarea materialului, nu utilizarea acestuia drept combustibil.
Regenerarea este o formă specifică de reciclare a uleiurilor uzate. Prin procese tehnologice de rafinare sunt îndepărtați contaminanții, produșii de oxidare și alte impurități, obținându-se din nou uleiuri de bază, care pot fi utilizate la fabricarea lubrifianților.
Explicat simplu: prin tratare pregătim sau prelucrăm deșeul, prin valorificare îi dăm o utilizare utilă, prin reciclare recuperăm materialul, iar prin regenerare transformăm uleiul uzat din nou în materie primă pentru lubrifianți.
Această diferență este esențială pentru a înțelege de ce regenerarea are un rol atât de important în economia circulară.
De aceea Uniunea Europeană preferă regenerarea?
Da, iar această abordare are o istorie de peste 50 de ani.
La nivel european, gestionarea uleiurilor uzate a început să fie reglementată distinct încă din 1975, iar în anii ’80 a fost consolidat principiul acordării priorității regenerării, atunci când aceasta este posibilă din punct de vedere tehnic și economic.
Astăzi, acest principiu este integrat în politica europeană privind gestionarea deșeurilor și economia circulară. Obiectivul este ca uleiurile uzate să nu fie privite doar ca deșeuri periculoase, ci și ca resurse din care pot fi recuperate materii prime valoroase.
Potrivit unui raport al Comisiei Europene publicat în 2023, aproximativ 61% din uleiurile uzate colectate în Uniunea Europeană erau direcționate către regenerare, conform datelor analizate în raport.
Același document arată că aproximativ 950.000 de tone de ulei uzat, introduse în instalațiile de regenerare, au permis obținerea a circa 680.000 de tone de uleiuri de bază regenerate.
Cu alte cuvinte, dintr-o tonă de ulei uzat se pot recupera, orientativ, aproximativ 700 kg de uleiuri de bază, în funcție de compoziția deșeului și de tehnologia utilizată.
Aceste rezultate demonstrează importanța regenerării pentru economia circulară. În loc să utilizăm uleiul uzat doar pentru recuperarea energiei, putem recupera materia primă și o putem reintroduce în circuitul economic, reducând necesitatea utilizării unor resurse noi.
Privit din această perspectivă, un butoi cu ulei uzat nu mai reprezintă doar un deșeu periculos care trebuie gestionat, ci și o resursă valoroasă pe care nu ne putem permite să o pierdem.
Există state care au reușit să ducă acest principiu mult mai departe?
Da, iar Italia este unul dintre cele mai relevante exemple europene în ceea ce privește colectarea și regenerarea uleiurilor uzate.
Potrivit datelor oficiale publicate în iunie 2026 de Consorțiul Național pentru Gestionarea Uleiurilor Minerale Uzate din Italia (CONOU), în anul 2025 au fost colectate aproximativ 194.500 de tone de ulei uzat, iar peste 98% din această cantitate a fost direcționată către regenerare.
Aceste rezultate nu sunt întâmplătoare. În spatele lor se află o infrastructură construită și dezvoltată de-a lungul mai multor decenii: o rețea națională de colectare, operatori specializați în transportul deșeurilor și instalații industriale de regenerare, capabile să transforme uleiul uzat în materie primă pentru producerea de noi lubrifianți.
Experiența Italiei oferă o lecție importantă și pentru Republica Moldova: economia circulară nu începe la poarta unei fabrici de regenerare, ci în momentul în care uleiul uzat este colectat corect și separat de alte deșeuri.
Dacă uleiul uzat nu este colectat, este amestecat cu alte substanțe, ajunge în circuitul informal sau este ars necontrolat, pierdem nu doar posibilitatea de a preveni poluarea, ci și o resursă valoroasă care ar putea fi reintrodusă în circuitul economic.
De aceea, primul pas către regenerare este construirea unui sistem de colectare eficient, accesibil și bine organizat.
Și unde se află Republica Moldova astăzi?
Republica Moldova se află încă într-o etapă de dezvoltare a sistemului de colectare și gestionare a uleiurilor uzate. Cadrul legal privind responsabilitatea extinsă a producătorului (REP) este instituit, iar infrastructura de colectare începe să se consolideze.
În cadrul A.P. „Moldcontrol”, am dezvoltat o rețea de 25 de puncte de colectare a uleiurilor uzate, facilitând predarea acestora către operatori autorizați.
Este important să înțelegem că gestionarea corectă a uleiurilor uzate presupune responsabilitatea tuturor celor implicați. Producătorii și importatorii trebuie să își îndeplinească obligațiile REP, inclusiv prin intermediul sistemelor colective, generatorii de uleiuri uzate trebuie să le colecteze separat și să le predea în circuitul autorizat, iar operatorii autorizați trebuie să asigure gestionarea lor în condițiile prevăzute de lege.
Totuși, una dintre provocările majore rămâne circuitul informal, în care uleiurile pot fi comercializate necontrolat, utilizate pentru încălzire sau gestionate fără asigurarea trasabilității.
În asemenea situații, pierdem de două ori: controlul asupra unui deșeu periculos și o materie primă valoroasă, care ar putea fi recuperată.
De aceea, provocarea nu este doar extinderea rețelei de colectare, ci și asigurarea trasabilității uleiurilor uzate, de la generare până la valorificarea finală.
Există suficienți operatori în Republica Moldova care să trateze aceste cantități?
Aceasta este una dintre vulnerabilitățile actuale ale sistemului de gestionare a uleiurilor uzate.
Legislația prevede că tratarea acestora trebuie realizată de operatori autorizați, cu respectarea cerințelor de mediu și a priorității acordate regenerării, în condițiile prevăzute de lege.
În practică însă, capacitățile locale de tratare sunt limitate, iar Republica Moldova nu dispune încă de o infrastructură industrială de regenerare comparabilă cu cea existentă în state precum Italia.
În aceste condiții, exportul uleiurilor uzate către instalații specializate de regenerare din Uniunea Europeană poate reprezenta o soluție, cu respectarea procedurilor legale privind transferul transfrontalier al deșeurilor.
Pentru Republica Moldova, provocarea nu este doar să asigurăm preluarea uleiului uzat de la generator, ci să dezvoltăm un lanț complet și trasabil de gestionare: colectare, transport, stocare, tratare și valorificare, inclusiv prin regenerare, însoțit de documente care confirmă destinația și operațiunile efectuate.
Nu este suficient să știm că uleiul uzat a fost colectat. Trebuie să știm și unde a ajuns și ce s-a întâmplat cu el.
Moldcontrol a reușit deja să organizeze un asemenea proces, de la colectare până la regenerare?
Da, și este una dintre experiențele importante care demonstrează că acest lucru este posibil și în Republica Moldova.
A.P. „Moldcontrol” a organizat exportul a aproximativ 50 de tone de uleiuri uzate către Uniunea Europeană, în vederea regenerării.
Uleiurile au fost colectate prin intermediul operatorilor autorizați și expediate către o instalație specializată. Fiind vorba despre deșeuri periculoase, transportul peste hotare presupune proceduri stricte, autorizații și documente care permit urmărirea întregului traseu.
Această experiență demonstrează că uleiul uzat colectat în Republica Moldova poate ajunge, în condiții legale și de siguranță, la instalații europene unde este transformat din nou în materie primă pentru producerea lubrifianților.
Este un exemplu concret despre cum putem transforma un deșeu periculos într-o resursă valoroasă și despre ce înseamnă, în practică, economia circulară.
Există însă un alt deșeu despre care vorbim foarte puțin: bidonul în care cumpărăm uleiul. Ce se întâmplă cu el după golire?
Aceasta este, într-adevăr, o problemă aproape invizibilă.
Cumpărăm uleiul într-un recipient din plastic sau metal. Turnăm uleiul în motor și rămânem cu ambalajul.
Dar un recipient gol vizual nu este neapărat un ambalaj curat. Pe pereții lui rămân reziduuri de ulei.
În funcție de contaminare și de clasificarea aplicabilă, un asemenea recipient poate intra în categoria 15 01 10* – ambalaje care conțin reziduuri de substanțe periculoase sau sunt contaminate cu astfel de substanțe.
Și aici avem astăzi în Republica Moldova o verigă slabă.
Legislația recunoaște acest tip de deșeu, dar în practică nu avem încă o soluție națională clară, accesibilă și suficient dezvoltată pentru tratarea și valorificarea ambalajelor contaminate cu ulei.
Este o problemă pe care trebuie să o discutăm.
Pentru că nu putem spune că am rezolvat problema uleiului dacă am colectat lichidul, dar nu știm ce facem cu recipientul contaminat rămas în urmă.
Ar trebui spălate aceste recipiente și puse împreună cu plasticul reciclabil?
Nu aș recomanda populației sau agenților economici să improvizeze asemenea soluții.
Dacă spălăm un recipient contaminat fără o procedură și o infrastructură corespunzătoare, riscăm doar să mutăm contaminarea din ambalaj în apa rezultată din spălare.
Iar dacă îl punem pur și simplu în fluxul plasticului reciclabil, putem contamina materialul care urma să fie reciclat.
Avem nevoie de o soluție organizată: colectare separată, evaluarea contaminării și un traseu clar către un operator capabil să trateze sau să valorifice acest tip de ambalaj.
Cred că acesta este un subiect asupra căruia sistemele colective, operatorii și autoritățile trebuie să lucreze împreună.
Legislația Republicii Moldova ține pasul cu toate aceste probleme?
În ultimii ani, cadrul legislativ a evoluat semnificativ. Avem HG nr. 731/2022 privind gestionarea uleiurilor uzate, care stabilește obligațiile producătorilor și importatorilor în cadrul mecanismului REP, precum și cerințele de colectare, tratare și valorificare. În 2025, prin HG nr. 577/2025, regulamentul a fost actualizat.
Însă existența legislației este doar primul pas. Adevărata provocare este aplicarea ei în practică.
Avem puncte de colectare, dar ajung suficiente cantități de ulei uzat în sistem? Avem operatori autorizați, dar dispunem de capacități suficiente de tratare și valorificare? Avem reglementări privind ambalajele, dar există soluții pentru cele contaminate cu ulei?
Cred că a venit momentul să evaluăm nu doar ce prevede legislația, ci și ce funcționează în realitate și ce trebuie îmbunătățit.
Ce ar trebui să facă autoritățile?
În primul rând, este important să continuăm aplicarea și consolidarea cadrului legislativ. Un pas important îl reprezintă HG nr. 249/2025 privind reglementarea activității de autoservice. Atelierele auto sunt printre principalele locuri în care se generează uleiuri uzate, iar reglementarea activității acestora contribuie la colectarea separată și predarea deșeurilor către operatori autorizați.
Salutăm și inițiativa Ministerului Mediului de creare a Centrului de Management al Deșeurilor Periculoase, proiect dezvoltat cu sprijinul BERD, pentru care autoritățile au anunțat începerea construcției în 2028.
În paralel, considerăm necesară continuarea eforturilor de supraveghere și control al respectării legislației, pentru reducerea practicilor informale și asigurarea trasabilității uleiurilor uzate.
Totodată, trebuie încurajată regenerarea uleiurilor uzate și dezvoltate soluții pentru gestionarea ambalajelor contaminate cu ulei.
Facem apel la autorități, producători, operatori și sisteme colective să își unească eforturile pentru a transforma aceste priorități în rezultate concrete. Doar prin colaborare putem asigura un sistem eficient, care protejează mediul și valorifică resursele.
Iar pentru cetățean, care este regula cea mai simplă?
Data viitoare când mergeți la service și schimbați uleiul, puneți o întrebare:
„Unde ajunge uleiul meu vechi?”
Și poate încă una:
„Ce faceți cu bidonul contaminat?”
Par întrebări mărunte. Dar economia circulară începe exact de aici – din momentul în care nu mai considerăm că responsabilitatea noastră s-a terminat atunci când deșeul a dispărut din fața ochilor.
Dacă ar fi să lăsăm cititorul cu o singură idee, care ar fi aceasta?
Într-o perioadă în care Republica Moldova se confruntă cu provocări energetice, arderea uleiului uzat poate părea o soluție ieftină pentru încălzire. Dar ce câștigăm pe moment prin arderea lui necontrolată putem pierde pe termen lung prin poluarea aerului, riscurile pentru sănătate și irosirea unei resurse valoroase.
În loc să transformăm uleiul uzat în fum, îl putem transforma într-o oportunitate economică. Colectarea și regenerarea lui pot atrage investiții, pot crea locuri de muncă și pot pune bazele unei industrii care să reducă dependența de materii prime importate.
De ce să ardem astăzi o resursă pe care mâine am putea construi o industrie?
Aceasta este, cred, adevărata alegere: să consumăm o resursă pentru câteva ore de căldură sau să îi oferim o a doua viață, cu beneficii pentru economie, mediu și generațiile viitoare.
Silvia Nicolaescu este director executiv al A.P. Moldcontrol și specialist în domeniul protecției mediului, cu aproape 20 de ani de experiență în elaborarea și implementarea politicilor publice de mediu, gestionarea deșeurilor și dezvoltarea mecanismelor de Responsabilitate Extinsă a Producătorului (REP). De-a lungul carierei, a activat în cadrul Ministerului Mediului, Agenției de Mediu și Inspectoratului Ecologic de Stat, fiind implicată în transpunerea legislației europene, coordonarea tratatelor internaționale de mediu și promovarea economiei circulare în Republica Moldova.
Gheorghe Hajder nici nu confirmă, dar nici nu infirmă o eventuală candidatură la Primăria Chișinău. Întrebat, după ședința Guvernului din 15 octombrie dacă este gata să intre în cursă, el a spus că PAS discută mai multe nume, iar decizia finală va fi luată în partid.
„PAS are mai mulți candidați pregătiți pentru a face față acestei funcții. Acum este important ca în cadrul partidului în organele statutare să se ia o decizie formală și să venim cu acel candidat care este cel mai potrivit pentru această funcție. (…) Noi avem foarte mulți candidați care vor face față”, a declarat Hajder.
Întrebat în repetate rânduri dacă se află printre persoanele luate în calcul, Hajder a răspuns: „Ați auzit și dumneavoastră acest lucru. Se discută mai multe nume și este un lucru bun că există mai mulți candidați buni care sunt gata să facă față acestei provocări. (…) Nu este corect să dau eu aceste nume. Domnul președinte al partidului a menționat și, evident, după ce va fi o decizie finală, primul lucru pe care îl vom face îl vom anunța publicului și presei”.
Oficialul nu a răspuns concret nici la întrebarea dacă ar fi gata să lase ministerul pentru Primăria Chișinău. În schimb, a invocat dificultățile legate de aprovizionarea cu apă și proiectele în desfășurare.
„În această perioadă, este destul de complicată din punct de vedere al aprovizionării cu apă. Cunoașteți foarte bine, avem alte proiecte și, evident, aceste lucruri trebuie continuate”, a mai declarat Gheorghe Hajder.
Amintim, zilele trecute, liderul PAS și președintele Parlamentului, Igor Grosu, a anunțat că formațiunea își va prezenta „foarte curând” candidatul la funcția de primar al municipiului Chișinău, după retragerea lui Alexandru Vornicu. Grosu nu a exclus că partidul ar putea alege dintre trei actuali miniștri: Gheorghe Hajder, Vladimir Bolea și Victoria Belous. Detalii – AICI.
Pe 14 octombrie, Vladimir Bolea a declarat pentru presă că nu este candidatul formațiunii la alegerile locale Chișinău. Potrivit lui, partidul are „foarte mulți oameni demni de a fi candidați”. Detalii – AICI.
Precizăm, alegerile locale ar urma să aibă loc în toamna anului 2027. Mai multe despre strategia PAS pentru Primăria Chișinău, citiți în analiza NewsMaker.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Directoarea Centrului pentru Comunicare Strategică și Contracarare a Dezinformării (STRATCOM), Liliana Vițu, califică drept „falsă promisiune” și „iluzie” declarațiile liderului PSRM, Igor Dodon, potrivit căruia Rusia ar fi dispusă să furnizeze gaze naturale Republicii Moldova în condiții avantajoase. Potrivit acesteia, narațiunea privind gazul rusesc ieftin este promovată pentru a menține țara într-o stare de dependență față de Moscova. Afirmațiile au fost făcute în cadrul ediției din 14 octombrie a emisiunii „Seceretele puterii” de la Jurnal TV.
Șefa STRATCOM a avertizat că, în perioada următoare, Republica Moldova ar putea fi vizată de campanii de comunicare pe tema crizei energetice și a creșterii tarifelor, subiecte susceptibile de a fi exploatate pentru promovarea unor narațiuni favorabile Rusiei.
„Să mergi la Moscova este un sărut al morții. În primul rând, nu rezolvă mai nimic. Acest gaz ieftin nu a fost niciodată ieftin, el a venit cu o subjugare și menținerea noastră într-o stare de dependență față de autoritățile rusești. Este o falsă promisiune și o iluzie că lucrurile pot fi rezolvate, mai ales dacă este să ne gândim că acum nici nu prea are pe unde să ajungă acest gaz. Înainte să spună «mergeți la Moscova», această narațiune nu răspunde cum să ajungă acest gaz dacă nu mai poate fi tranzitat prin Ucraina, de exemplu”, a declarat Liliana Vițu.
Amintim că, în perioada 12-14 octombrie, un grup de deputați socialiști, în frunte cu Igor Dodon, a efectuat o vizită la Moscova, la invitația Dumei de Stat a Federației Ruse. În cadrul deplasării, politicienii au avut întrevederi cu Ruslan Tatarinov, vicepreședintele Partidului „Rusia Justă”, care a participat la invazia rusă în Ucraina din 2022 până în februarie 2025. De asemenea, aceștia s-au întâlnit cu Andrei Klimov și Artem Turov, deputați ai Dumei de Stat din partea fracțiunii „Rusia Unită”.
Pe 14 octombrie, Igor Dodon a scris pe rețelele de socializare că, în cadrul discuțiilor de la Moscova, oficialii ruși și-ar fi exprimat disponibilitatea de a negocia livrări de gaze „în condiții mult mai avantajoase decât cele în care țara noastră le achiziționează în prezent”. „Acum, decizia le revine autorităților Republicii Moldova”, a declarat liderul PSRM.
Cu o zi înainte, într-o postare pe Facebook, ministrul Energiei, Dorin Junghietu, a anticipat că socialiștii vor propune achiziționarea de gaze naturale din Rusia și a subliniat că acest lucru nu se va întâmpla. „Moldova nu va cumpăra gaz din vânzarea căruia Rusia duce un război ilegal și inuman. Dincolo de această poziție morală și singura corectă, amintesc că Gazprom nici nu are pe unde să ne livreze gaze, pentru că gazoductul Turkstream este deja congestionat, și ar însemna să reducă livrările către puținele țări care mai cumpără gaz rusesc, Ungaria, Slovacia sau Serbia, așa cum Gazprom a redus vânzările către Moldovagaz, deși avea de respectat un contract”, a spus el.
Pe 16 octombrie, în Găgăuzia va începe campania electorală. Locuitorii autonomiei au ocazia să schimbe întreaga conducere a regiunii, întrucât alegerile pentru funcția de bașcan și cele pentru Adunarea Populară (APG) vor avea loc în aceeași zi. NewsMaker explică cine sunt favoriții cursei pentru funcția de bașcan și ce rol ar putea juca PAS și Kremlinul în această campanie.
Cine sunt favoriții?
Opt candidați vor concura pentru funcția de bașcan al Găgăuziei (Cine sunt eu, NewsMaker a analizat – AICI). Principalul favorit al cursei este, probabil, Alexandr Stoianoglo, fost procuror general și actual deputat, care candidează ca independent. Nu este prima sa încercare de a conduce autonomia: a mai candidat la funcția de bașcan în 2006 și în 2015, însă fără succes.
După reținerea și înlăturarea sa din funcția de procuror general, în 2021, în Găgăuzia au avut loc manifestații de susținere. Protestatarii acuzau PAS, partidul care venise atunci la putere, inclusiv că Stoianoglo ar fi fost arestat din cauza originii sale găgăuze. În acea perioadă, el a câștigat o susținere largă în autonomie.
La alegerile prezidențiale din 2024, Stoianoglo a fost principalul candidat al opoziției și s-a calificat în turul al doilea. Atunci, el a obținut 44,67% din voturi, iar în Găgăuzia — 97,04%. Pe teritoriul țării, Stoianoglo a adunat mai multe voturi decât contracandidata sa, președinta în exercițiu Maia Sandu, care a câștigat alegerile datorită voturilor diasporei.
În 2025, Stoianoglo a candidat la alegerile parlamentare pe lista Blocului „Alternativa”. În autonomie, formațiunea s-a clasat pe locul al doilea, cu 11% din voturi, după Blocul Patriotic, care a obținut peste 80%. Rolul principal în cadrul acestuia îi revenea Partidului Socialiștilor (PSRM), favoritul tradițional al alegătorilor din Găgăuzia.
În actuala cursă pentru funcția de bașcan, socialiștii susțin candidatura lui Fiodor Gagauz. Inițial însă, liderul PSRM, Igor Dodon, anunța că partidul îl va înainta pe Grigori Uzun, pe care l-a susținut și la alegerile din 2023. Atunci, Uzun s-a calificat în turul al doilea, dar a pierdut în fața candidatului Partidului „Șor”, formațiune declarată ulterior neconstituțională.
Și fosta bașcană a Găgăuziei, Irina Vlah, s-a bucurat de sprijinul socialiștilor. La alegerile din 2015, PSRM a susținut-o activ, deși candida oficial ca independentă. Igor Dodon venea personal în autonomie pentru a se întâlni cu alegătorii și îi îndemna să voteze pentru ea. În 2019, Vlah a candidat din nou ca independentă, iar socialiștii nu au înaintat un candidat propriu. Ea a obținut peste 90% din voturi, iar Dodon, pe atunci președintele Moldovei, a fost printre primii care au felicitat-o pentru victorie.
Sprijinul socialiștilor cântărește mult în autonomie, astfel că Stoianoglo și Gagauz s-ar putea confrunta în turul al doilea al alegerilor pentru funcția de bașcan. Un alt candidat cu șanse de calificare este primarul Comratului, Serghei Anastasov, care candidează ca independent și se bucură de popularitate în regiune. A fost ales de trei ori la conducerea orașului, cel mai recent în 2023, când a obținut 58,52% din voturi în turul al doilea. Acest rezultat a fost înregistrat într-o perioadă în care forțele controlate de oligarhul fugar Ilan Șor aveau o influență puternică în regiune.
Analistul politic Ian Lisnevschi consideră însă că nici ceilalți candidați nu trebuie subestimați. „Stoianoglo are puțin mai multe șanse decât ceilalți. Cu toate acestea, există candidați destul de influenți pe plan local și, în cele din urmă, ne pot aștepta surprize. Acestea sunt particularitățile alegerilor la nivel local. Ele seamănă cu alegerile într-o familie mare”, a remarcat expertul.
Șor a plecat?
Șor și influența sa par să lipsească din această campanie. După alegerile parlamentare din 2025, el și-a anunțat retragerea din politica Moldovei. Ian Lisnevschi consideră însă că, dacă Șor este într-adevăr absent din cursă, partidul de guvernământ PAS va trebui să-l inventeze.
„Partidul de la putere are nevoie de un dușman. Aceasta este tactica lor din 2021 și ea funcționează. Această practică a fost folosită și de alte forțe politice din Moldova înainte de PAS, dar PAS este, deocamdată, singurul partid care a reușit să găsească acest dușman în opoziție. De obicei, opoziția se unește în jurul unui dușman comun reprezentat de putere, dar PAS a reușit să inverseze acest model și să-și mobilizeze electoratul în jurul unui «dușman» din opoziție”, a explicat Lisnevschi.
Analistul politic Vitalie Andrievschi consideră că autoritățile au dat o lovitură suficient de puternică „rețelei de corupție a lui Șor” pentru a-i reduce influența, însă acum a apărut riscul consolidării „rețelei ideologice a Kremlinului”.
Alegeri (nu) fără geopolitică?
Andrievschi a remarcat că rețeaua ideologică a Kremlinului a existat întotdeauna: „Acest lucru a funcționat și în cazul (fostului bașcan Mihail) Formuzal, și în cazul Irinei Vlah. Apoi, în locul ei a venit rețeaua lui Șor. Acum, Kremlinul își restabilește intens rețeaua ideologică”.
Potrivit analistului, candidatul susținut de „rețeaua Kremlinului” va fi cunoscut abia în ultimele zile ale campaniei. În opinia sa, această strategie urmărește să evite excluderea candidatului din cursă: „Apoi, prin mesaje SMS sau în alt mod, candidatul se va contura. Ca în 2014, cu socialiștii, la alegerile parlamentare. Tot Chișinăul era plin de bannere cu Dodon alături de [președintele Rusiei Vladimir] Putin. Kremlinul a arătat «cu cine este»”.
Ian Lisnevschi consideră, în schimb, că geopolitica nu l-a preocupat niciodată cu adevărat pe alegătorul moldovean. În opinia sa, principalele preocupări ale alegătorilor din Găgăuzia sunt salariile mici, creșterea prețurilor și relațiile cu Chișinăul. „Însă, în condițiile unei clase politice care se degradează în asemenea măsură, precum cea din Moldova, chestiunile geopolitice ajung în prim-plan. Politicienii nu au ce să le ofere oamenilor în afară de geopolitică, pe care o pot vinde ușor”, a remarcat expertul. De aceea, el nu exclude că, din nou, spre sfârșitul campaniei, geopolitica va intra în cursă.
Dar partidul de la putere?
Partidul de guvernământ PAS nu participă la alegerile pentru funcția de bașcan al Găgăuziei. Liderul formațiunii, Igor Grosu, a declarat că „un singur candidat din partea Parlamentului este suficient”, alimentând zvonurile despre o posibilă legătură între Stoianoglo și PAS. Stoianoglo a respins categoric această ipoteză, amintind că, în 2021, conducerea PAS ar fi organizat arestarea sa și înlăturarea din funcția de procuror general. Cu toate acestea, oponenții săi s-au grăbit să-i atribuie eticheta de „candidat ascuns al PAS”. În opinia lui Andrievschi, această etichetă va fi aplicată tuturor candidaților „care nu sunt pe placul Kremlinului”. Expertul consideră că, dacă partidul de la putere ar fi vrut să susțină pe ascuns un candidat, ar fi trebuit să-l „acopere” cu unul oficial, care să atragă toate criticile.
Andrievschi consideră că, prin decizia de a nu participa la aceste alegeri, PAS și-a demonstrat neputința în Găgăuzia. „Acesta nu este un partid capabil de luptă. Sarcina unui partid la alegeri este să se întâlnească cu oamenii și să-și promoveze ideile. Ar fi putut să nu acționeze deschis, ci prin intermediul societății civile. Poate că ei și fac acest lucru. Dar, în acest caz, au ascuns această activitate atât de adânc, încât nimeni nu o poate găsi”, a spus expertul.
Lisnevschi consideră și el că refuzul PAS de a participa la aceste alegeri este un eșec pentru partidul de la putere. „La alegeri se participă nu doar pentru victorie, ci și pentru creșterea nivelului de încredere în regiune. PAS nu face acest lucru. La alegerile din alte raioane, ei înaintează totuși un candidat, chiar dacă șansele de victorie sunt mici. La un moment dat, în Găgăuzia au activat și partide proeuropene, și partide unioniste”, a amintit expertul.
Cu toate acestea, Lisnevschi consideră că partidul de la putere va participa totuși pe ascuns la cursă. PAS, a explicat el, a devenit un partid al „efectului invers”, adică susținerea PAS discreditează o persoană, în loc să-i crească ratingul. „Iar în partidul de la putere se știe acest lucru. Așa că nu exclud că unele declarații [referitoare la domnul Stoianoglo] au fost făcute intenționat”, consideră expertul. Totodată, potrivit lui, există și alte tehnici de participare indirectă la alegeri. „De exemplu, electoratul poate fi divizat cu ajutorul unor conflicte artificiale. Această strategie a fost folosită de Șor. Atunci, majoritatea era pentru candidatul socialist. Dar, din cauza conflictelor dintre candidatul socialiștilor și candidatul lui Șor, electoratul s-a împărțit în susținătorii unuia și susținătorii celuilalt candidat, precum și în cei care au fost complet dezamăgiți de candidați. Astfel, scade susținerea favoriților cursei”, a explicat Lisnevschi.
Astfel de scenarii reduc însă încrederea alegătorilor în clasa politică. „În Găgăuzia, electoratul este oricum mai intimidat. Acest lucru se manifestă prin lipsa de sinceritate la participarea la sondajele de opinie. Dacă, (potrivit unor estimări), la nivelul țării lipsa de sinceritate constituie 17%, în Găgăuzia – 20%. Acest efect se numește «conservatorul timid», după denumirea partidului britanic: când celălalt partid – Whig – era în ascensiune, susținătorilor conservatorilor le era jenă să vorbească despre preferințele lor”, a spus expertul.
Toți au uitat de Adunarea Populară?
Pe 15 noiembrie, odată cu alegerile pentru funcția de bașcan, în autonomie vor avea loc și alegerile pentru Adunarea Populară a Găgăuziei (parlamentul local). Scrutinul se desfășoară în baza sistemului uninominal: autonomia este împărțită în 35 de circumscripții, fiecare alegând câte un deputat.
Au fost înregistrați 135 de candidați, iar altor trei le-a fost refuzată înregistrarea. Printre aceștia se numără Valentin Gaidarji, președintele actualei legislaturi a APG. El a părăsit partidul PACE după ce formațiunea nu a fost admisă la alegeri. Cu toate acestea, comisia electorală de circumscripție a refuzat să-l înregistreze ca independent.
Dintre cei 135 de candidați, 42 reprezintă partide politice, în cea mai mare parte Partidul Socialiștilor (23 de persoane). Andrievschi consideră că socialiștii au o șansă reală de a obține majoritatea în APG. În același timp, potrivit lui, Chișinăul ignoră alegerile pentru Adunarea Populară. „Toți vorbesc despre candidatul ascuns al PAS la funcția de bașcan. Dar nu există niciun «candidat ascuns» la Adunarea Populară. Iar APG are putere politică reală în autonomie și îi poate pune bețe în roate bașcanului”, a spus Andrievschi.
Lisnevschi, dimpotrivă, consideră că șansele de a avea o „Adunare Populară care nu se poate înțelege cu bașcanul” sunt extrem de mici. „Acolo, cultura politică este organizată în așa fel încât bașcanul este conducătorul, iar de conducător trebuie să asculți, chiar dacă există conflicte politice. În plus, deputaților APG li se cere mai mult. Ei sunt mai aproape de alegători și depind mai mult de opinia publică”, a remarcat Lisnevschi.
„Totodată, în cazul unui «triumf» al socialiștilor la alegerile pentru APG, Adunarea Populară va trebui să restabilească încrederea. Așa că acesta nu va fi un triumf, ci o responsabilitate foarte mare”, a concluzionat expertul.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
