Uniunea Europeană a impus noi sancțiuni împotriva a zeci de persoane și organizații din Federația Rusă, considerate a fi responsabile de atacuri hibride împotriva statelor-membre ale blocului comunitar, precum și de legături cu „flota din umbră” rusească. Anunțul a fost făcut de Consiliul UE într-un comunicat din 15 decembrie, transmiteDW.
Potrivit Consiliului UE, măsurile restrictive sunt îndreptate, în special, împotriva unității 29 155 a serviciului de informații militare ruse – Direcția Principală a Statului Major al Forțelor Armate ale Federației Ruse (cunoscută anterior sub numele de GRU) – precum și împotriva grupării de hackeri Cadet Blizzard, care se află în spatele atacurilor cibernetice și al operațiunilor hibride din Cehia și Ucraina.
În perioada 2022–2023, Cadet Blizzard a atacat un element de infrastructură critică din Cehia. Atacul a constat în acces neautorizat la sisteme și deplasarea în interiorul rețelei organizației vizate, ceea ce a dus la furt de date. Totuși, potrivit informațiilor disponibile, securitatea populației nu a fost pusă în pericol în urma incidentului.
Iar recent, autoritățile germane au acuzat Rusia de un atac cibernetic asupra sistemului de control al traficului aerian, comis în 2024, și de o campanie de dezinformare înaintea alegerilor anticipate pentru Bundestag din februarie 2025. Potrivit Berlinului, în spatele acestor acțiuni se află GRU.
Sancțiunile vizează, de asemenea, 12 persoane fizice – analiști de politică externă, angajați ai unor centre de analiză și universități strâns legate sau afiliate Kremlinului, precum și lideri de opinie care „promovează propaganda pro-rusă, teorii conspiraționiste despre invazia Rusiei în Ucraina sau narative anti-ucrainene și anti-NATO”. Unii dintre aceștia sunt foști militari sau ex-angajați ai poliției din Europa Occidentală.
Noi sancțiuni în legătură cu „flota din umbră” a Rusiei
Consiliul UE a introdus noi sancțiuni și împotriva a 5 persoane și 4 organizații pentru legături cu „flota din umbră” a Federației Ruse.
Lista include oameni de afaceri direct sau indirect asociați cu marile companii petroliere de stat rusești „Rosneft” și „Lukoil”.
„Aceștia controlează nave care transportă țiței sau produse petroliere de origine rusă ori exportate din Rusia, ascunzând originea reală a petrolului și aplicând practici de navigație neregulate și cu risc ridicat”, a menționat Consiliul UE.
Noile măsuri punitive se aplică și unor companii de transport maritim cu sediul în Emiratele Arabe Unite, Vietnam și Rusia, care dețin sau operează petroliere „din umbră”, deja supuse sancțiunilor.
Sancțiunile prevăd înghețarea activelor, interdicția de a efectua operațiuni financiare și interdicția de a intra pe teritoriul statelor Uniunii Europene, inclusiv în tranzit.
If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.
Republica Moldovenească Nistreană (RMN), entitate nerecunoscută, trăiește de aproape un an în regim de criză energetică și economie strictă. Totul a început după ce Ucraina a oprit tranzitul gazului rusesc pe teritoriul său – gaz care, timp de trei decenii, a ajuns „gratuit” în regiune și a constituit baza supraviețuirii atât a economiei locale, cât și a regimului politic. NewsMaker explică ce se cunoaște în acest moment despre situația energetică și economică din stânga Nistrului, la ce evoluții ne putem aștepta în anul care vine și dacă Moldova s-a apropiat în acest interval de obiectivul reintegrării țării.
De unde vine gazul?
În această iarnă, regiunea transnistreană intră din nou într-un regim de furnizare a gazului instabil și imprevizibil. Dacă până anul acesta Tiraspolul nu se confrunta cu probleme majore în ceea ce privește resursele energetice, acum primește doar 3 milioane de metri cubi de gaz pe zi – o cantitate suficientă doar pentru gospodării și instituțiile sociale. În schimb, acest volum nu acoperă necesitățile marilor întreprinderi industriale din regiune și nici ale Centralei de la Cuciurgan (MGRES). Până la declanșarea crizei, centrala funcționa pe gaz și era principalul furnizor de energie electrică pentru întreaga Republică Moldova. În prezent, MGRES operează preponderent pe cărbune și mai produce energie doar pentru consumul intern al regiunii transnistrene.
În regiunea transnistreană, gazul nu mai ajunge direct de la „Gazprom”. Formal, nu mai vorbim despre gaz rusesc, ci despre gaz european, cumpărat de pe piața UE și livrat printr-o schemă complexă, în mai multe etape: prin compania moldovenească MoldovaGaz (operatorul național, al cărui pachet de control aparține „Gazprom”), prin operatorul transnistrean Tiraspoltransgaz și prin compania ungară MET Gas and Energy Marketing AG. Deși livrările sunt europene, plata pentru acest gaz este făcută de Rusia – iar Transnistria îl primește, în mod formal, sub formă de credit.
Situația rămâne fragilă. După cum a explicat la începutul săptămânii directorul interimar al MoldovaGaz, Vadim Ceban, instabilitatea vine din mai mulți factori simultan: achiziții fragmentate – chiar și trei loturi de gaz pe lună – și verificările efectuate de băncile europene asupra companiilor prin intermediul cărora Rusia achită aceste livrări.
„Gazul livrat pe malul stâng al Nistrului nu este rusesc – el este achiziționat pe piața UE. Evident, livrările sunt instabile, deoarece depind în mare măsură de plățile efectuate prin agentul de plată (compania desemnată de Rusia – n.red.) în baza acordurilor semnate între Tiraspoltransgaz, MoldovaGaz, agentul de plată și, respectiv, MET Gas and Energy Marketing AG”, a spus Vadim Ceban.
Potrivit lui, acum gazul este cumpărat pentru perioade scurte, cu 10–15 zile înainte.
„Pe parcursul lunii există trei perioade de livrări. Foarte multe depind de aceste transferuri și de costul gazului natural, precum și de procesul constant de verificare a acestor plăți de către băncile corespondente, care sunt în principal fie în Elveția, fie în UE. Nu pot spune că livrările sunt stabile, pentru că apar permanent anumite întârzieri, în primul rând din cauza plăților”, a precizat directorul interimar al MoldovaGaz.
În realitate, asta înseamnă că economia transnistreană funcționează de la un lot de gaz la altul: fiecare problemă de plată sau orice întârziere în verificările bancare din Europa se poate transforma imediat într-un nou risc de criză energetică pentru întreaga regiune.
Cum s-a prăbușit „povestea gazului ieftin” în Transnistria
Criza a izbucnit la începutul anului 2025, după ce „Gazprom” a sistat livrările de gaz către Republica Moldova. Până la declanșarea războiului din Ucraina, Transnistria primea constant gaz rusesc, și anume gratuit. Prețul gazului în regiune era de câteva ori mai mic decât cel de pe piață, iar sumele achitate de locuitori și de mediul de afaceri rămâneau integral în bugetul local, fiind folosite de așa-zisele autorități locale pentru acoperirea cheltuielilor bugetare.
În anul 2022, după invazia Rusiei în Ucraina, „Gazprom” a redus livrările de gaz în Moldova de la 8 milioane de metri cubi pe zi la 5,7 milioane. Atunci, conform contractului cu „Gazprom”, malul drept primea aproximativ 1,2 miliarde de metri cubi de gaz pe an, iar malul stâng – aproximativ 2 miliarde de metri cubi, cea mai mare parte fiind consumată de Centrala de la Cuciurgan (al cărei proprietar este compania rusă „Inter RAO”).
După reducerea livrărilor, Chișinăul a decis să redirecționeze întreaga cantitate de 5,7 milioane de metri cubi de gaz rusesc către regiunea transnistreană. O parte era folosită pentru consum intern, iar restul ajungea la MGRES, care producea energie electrică ieftină pentru ambele maluri ale Nistrului.
La sfârșitul anului 2024 a expirat contractul privind tranzitul gazului rusesc prin Ucraina, iar Kievul a refuzat prelungirea acestuia. Deși autoritățile ucrainene au anunțat din timp decizia, nici Chișinăul, nici Tiraspolul nu s-au grăbit să se pregătească. În ultimul moment, Tiraspolul – cu sprijinul Chișinăului – a reușit să acumuleze 13 milioane de metri cubi de gaz și să doteze o parte dintre instituțiile medicale cu centrale pe motorină.
De menționat că, datorită prețurilor foarte mici, nivelul de gazificare din Transnistria era extrem de ridicat, iar sursele alternative de încălzire aproape că nu erau folosite. La începutul lunii ianuarie 2025, când livrarea gazului rusesc a fost oprită, în satele din stânga Nistrului furnizarea a fost întreruptă complet, iar în orașe a fost menținută doar pentru aragazele de gătit. Întreaga industrie dependentă de gaz s-a oprit, iar Centrala de la Cuciurgan a fost nevoită să treacă pe cărbune.
Problema era complicată și de faptul că MGRES poate funcționa doar cu un tip de cărbune de cea mai bună calitate – antracitul. Asigurarea livrărilor a fost dificilă, deoarece acesta este extras în principal în Donbas, o zonă afectată de conflict militar încă din 2014. În regiunea transnistreană existau anumite rezerve de antracit acumulate înainte de 2014, însă odată cu declanșarea crizei energetice, aceste stocuri au fost practic consumate într-o singură lună.
După sistarea livrărilor de gaz rusesc, Chișinăul a propus Tiraspolului să cumpere gaz din Europa la prețuri de piață, însă administrația de la Tiraspol a refuzat. Liderul de facto al regiunii, Vadim Krasnoselski, a plecat la Moscova în speranța de a găsi o soluție. În urma discuțiilor, acesta a declarat că Rusia ar putea identifica în scurt timp o modalitate de a furniza gaz regiunii în aceleași condiții de „ajutor umanitar”.
Tot atunci a ieșit la iveală că firma moldovenească Natural Gaz DC a semnat un contract cu Tiraspoltransgaz pentru furnizarea gazului în Transnistria. Natural Gaz DC a anunțat că intenționează să cumpere gaz de pe bursele europene, într-un volum de 2–3 milioane de metri cubi pe zi, iar Moldova ar urma să încaseze aproximativ 3 milioane de lei din taxe.
Autoritățile de la Chișinău au precizat însă că, potrivit legislației în vigoare, singura companie care poate furniza gaz în regiunea transnistreană este MoldovaGaz. În cele din urmă, pentru aprovizionarea regiunii a fost stabilită o schemă complexă: gazul pentru malul stâng este livrat de MoldovaGaz, care îl primește la frontieră de la compania ungară MET Gas and Energy Marketing AG, iar plata este efectuată de compania JNX General Trading L.L.C., înregistrată în Dubai. Ulterior, companiile plătitoare s-au schimbat de mai multe ori, însă toate au avut sediul în Dubai. Chiar și așa, livrările după noua schemă au început abia la jumătatea lunii februarie. Până atunci, timp de o lună, gazul a fost furnizat regiunii de Chișinău, datorită unui ajutor financiar de 20 de milioane de euro oferit de Uniunea Europeană.
Chișinăul a condiționat aceste livrări de câteva cerințe. Tiraspolul trebuia să elibereze mai mulți deținuți politici, să reia retransmiterea postului public Moldova 1 în regiune, să demonteze posturile de control instalate în 2022 și să soluționeze problemele Liceului din Rîbnița, instituție aflată în subordinea autorităților constituționale.
Tot atunci, Uniunea Europeană a propus Transnistriei un pachet de asistență în valoare de 60 de milioane de euro, însă cu condiții suplimentare: respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, majorarea treptată a prețului gazului pentru consumatori până la nivelul pieței – în contextul în care tarifele locale erau de câteva ori mai mici – și excluderea industriei energointensive din programul de sprijin.
Tiraspolul a refuzat, însă, cele 60 de milioane de euro și practic nu a comentat acest subiect. Mai târziu, la o întâlnire cu ambasadorul Țărilor de Jos în Moldova, Fred Duijn, Vadim Krasnoselski s-a exprimat destul de dur despre condițiile ajutorului UE: „Cum credeți, acest ajutor este în folos sau în detriment? Eu am declarat imediat că, în astfel de condiții împovărătoare, «ajutorul» nu poate fi acceptat”. Atunci, Krasnoselski a propus ca banii să fie redirecționați pentru construcția stațiilor de epurare la Chișinău și în alte orașe ale Moldovei, astfel încât apele reziduale să nu polueze Nistrul.
De menționat că cei 3 milioane de metri cubi de gaz pe zi, pe care regiunea transnistreană a început să-i primească odată cu funcționarea „schemei ungare”, reprezintă mult mai puțin decât volumul livrat regiunii în ultimele trei decenii. Doar pentru consumul intern din timpul iernii, regiunea are nevoie de aproximativ 3,7 milioane de metri cubi pe zi.
Din acest motiv, la începutul primăverii, autoritățile nerecunoscute de la Tiraspol au redus brusc temperatura în sistemul centralizat de încălzire – o măsură fără precedent până atunci.
În ajunul actualului sezon de încălzire, așa-zisul șef al guvernului republicii nerecunoscute, Alexandr Rozenberg, a îndemnat locuitorii de pe malul stâng al Nistrului să economisească resurse energetice: „Situația practic nu s-a schimbat, de aceea trebuie să economisiți, ca să avem posibilitatea de a porni producțiile”.
Paralel, în instituțiile regiunii finanțate din „buget” au început să fie instalate cazane pe combustibil solid.
Ce se întâmplă cu economia regiunii transnistrene?
Una dintre cele mai importante surse de venit ale regiunii era asigurată de livrarea energiei electrice, produsă de MGRES, pe malul drept al Nistrului. Doar în primele zece luni ale anului 2024, Centrala de la Cuciurgan a vândut energie electrică către malul drept în valoare de 173,6 milioane de dolari, ceea ce reprezenta 28% din totalul exporturilor republicii nerecunoscute.
Reducerea livrărilor de gaz în 2025 nu a afectat doar funcționarea Centralei de la Cuciurgan, ci și alte ramuri ale economiei transnistrene. La începutul anului, întreaga industrie dependentă de gaz s-a oprit din cauza crizei energetice. Ulterior, odată cu reluarea în februarie a unor livrări limitate, anumite întreprinderi au repornit producția, însă activitatea economică a continuat să fie instabilă.
Pe parcursul acestui an, Tiraspolul a instituit în repetate rânduri regimuri de economisire a gazului, din cauza schimbării frecvente a companiilor plătitoare și a întreruperilor de plată și livrare. În consecință, stațiile de alimentare cu metan au fost nefuncționale de mai multe ori, pentru perioade îndelungate, iar în timpul verii, în toate orașele au fost efectuate lucrări de întreținere ce au presupus deconectarea îndelungată a apei calde. De asemenea, numeroase întreprinderi industriale locale au rămas nefuncționale.
În primele zece luni ale acestui an, exporturile regiunii au scăzut cu 42%, ajungând la 359,8 milioane de dolari. PIB-ul s-a redus în primul semestru cu 23,2%, producția industrială a înregistrat o scădere de 32,8% în opt luni, iar inflația acumulată în zece luni a ajuns la 13,9%.
Pe fondul reducerii abrupte a veniturilor, autoritățile republicii nerecunoscute au diminuat în octombrie partea de venituri a „bugetului” cu aproape 290 de milioane de ruble transnistrene. Printre sectoarele afectate de reduceri se numără programele din sănătate și protecție socială, precum și finanțarea unor fonduri locale, inclusiv Fondul Rutier și Fondul investițiilor capitale.
Zilele trecute au apărut informații potrivit cărora Tiraspolul intenționează să economisească și la iluminatul stradal.
Ce urmează?
Anul viitor, este puțin probabil ca situația economică din regiunea transnistreană să cunoască o ameliorare. Potrivit „proiectului bugetului” consolidat pentru 2026, veniturile regiunii sunt estimate la 3,8 miliarde de ruble, în timp ce cheltuielile vor ajunge la 6,5 miliarde. Deficitul bugetar prognozat este de 2,7 miliarde de ruble – adică aproximativ 40%.
Pretinsa șefă a finanțelor din regiune, Aliona Ruskevici, a declarat, prezentând în așa-numitul parlament local proiectul „bugetului pentru 2026”, că finanțarea unor programe de stat – inclusiv din domeniul sănătății – va fi redusă, la fel și alocările pentru anumite fonduri, printre care Fondul investițiilor capitale. Fondul de susținere a tineretului urmează să fie finanțat cu 4,68 milioane de ruble transnistrene, însă nu vor mai fi emise certificate noi pentru subvențiile destinate achiziției unei locuințe. În același timp, vor crește cheltuielile Fondului Rutier, iar finanțarea Fondului pentru dezvoltarea complexului de irigații va fi menținută la nivelul actual.
Președinta așa-zisului legislativ de la Tiraspol, Tatiana Zalevskaia, a declarat că, în actualele condiții, este esențial „să fie păstrate articolele social-protejate”, adică plata indemnizațiilor, salariilor și pensiilor.
Expertul în domeniul energetic, Sergiu Tofilat, a menționat că autoritățile nerecunoscut de la Tiraspol vor fi nevoite, în primul rând, să reducă cheltuielile pentru drumuri, infrastructură, susținerea afacerilor și agriculturii. Și s-a întrebat: „Cât timp mai poate rezista pe o infrastructură care nu există?”. În opinia lui Tofilat, „scenariul ulterior în Transnistria poate semăna cu cel cubanez: populația sărăcește, oamenii pleacă, finanțele sunt tot mai puține”. În același timp, „în orice moment livrările de gaz gratuit se pot opri și atunci va interveni o criză umanitară”, consideră expertul.
Chișinăul, în opinia lui, poate face puține lucruri, atât timp cât regiunea transnistreană nu este pregătită să renunțe la susținerea Moscovei. „Cel mai bine este să fie pregătit un plan de reintegrare, să fie coordonat bugetul lui și sprijinul partenerilor. Și să se aștepte momentul când Moscova va renunța singură”, a spus Tofilat.
Expertul în economie IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță, a menționat, la rândul său, că energia în regiunea transnistreană joacă un rol foarte important: ea nu doar formează în mare parte bugetul local, ci influențează esențial economia. „Aproape două treimi din industria transnistreană reprezintă producerea energiei electrice și a metalelor. Aceasta, de altfel, a fost și principala categorie de export. Și energia, și metalele trăiesc datorită gazului. De aceea, lipsa acestuia lovește atât bugetul, cât și economia. Nu există producție, nu există salarii, nu există locuri de muncă, oamenii sunt nevoiți să plece”, a spus Ioniță.
Cu resurse energetice ieftine, a remarcat el, salariile mici și inflația nu sunt resimțite atât de acut de către oameni, dar și acest factor (al resurselor energetice ieftine) rămâne în trecut. În plus, povara fiscală asupra afacerilor pe malul stâng este de două ori mai mică decât pe malul drept: „Dar chiar și în condițiile unor taxe mici, resurse energetice ieftine, comerțului cu malul drept și exportului în alte țări, economia transnistreană s-a dovedit a fi nesustenabilă”.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
